2013-02-14

Cele şapte vase cu aur, Anthony de Mello

Un bărbier trecea odată pe sub un copac bântuit, când a auzit o voce:
- Ai vrea să ai şapte vase cu aur?
Omul a privit în jur, dar nu a văzut pe nimeni. Lăcomia lui se trezise însă, aşa că a strigat:
- Da, aş vrea.
- Atunci, du-te imediat acasă, i-a spus vocea. Le vei găsi acolo.
Bărbierul a fugit spre casă, unde a găsit într-adevăr şapte vase pline cu aur, cu excepţia unuia, care era doar pe jumătate plin. Bucuria i-a fost astfel imediat spulberată. Bărbierul nostru a simţit că nu poate trăi astfel: trebuia neapărat să umple şi cel de-al şaptelea vas, altminteri nu va mai fi niciodată fericit.
De aceea, a topit toate bijuteriile familiei şi le-a turnat în monede de aur, pe care le-a introdus în cel de-al şaptelea vas. Spre uimirea lui, acesta a rămas tot pe jumătate gol. Era exasperant! Omul s-a pus atunci pe economii, şi-a înfometat familia, dar degeaba. Oricât aur punea în cel de-al şaptelea vas, acesta rămânea în continuare pe jumătate gol.
Într-o zi, l-a rugat chiar pe rege să-i dubleze salariul. Acesta a acceptat, astfel că lupta pentru umplerea vasului a fost relansată. A ajuns chiar să cerşească. Vasul înghiţea fiecare monedă nouă de aur, dar refuza să se umple! Între timp, regele a observat cât de tras la faţă era bărbierul său.
- Ce s-a întâmplat cu tine? l-a întrebat el. Erai atât de fericit când aveai salariul mai mic. Acum ţi l-am dublat, dar arăţi obosit şi nefericit. Să nu-mi spui că ai primit cele şapte vase cu aur.
Bărbierul a rămas uimit.
- Cine v-a spus acest lucru, Maiestate?
Regele a început să râdă:
- Nu mi-a spus nimeni, dar manifeşti toate simptomele celor cărora stafia le-a dat cele şapte vase cu aur. Odată, mi le-a oferit şi mie. Când am intrebat-o dacă pot cheltui banii sau dacă nu pot decât să-i strâng, a dispărut fără urmă. Acei bani nu pot fi cheltuiţi. Nu fac decât să trezească dorinţa de a strânge şi mai mulţi. Du-te şi înapoiază-i stafiei, şi vei fi din nou un om fericit. 
(din Cântecul păsării – titlul în engleză: The Bird Song)

Anthony de Mello s-a născut la 4 Septembrie 1931 în Santa Cruz - o suburbie din Bombay - India, într-o familie de portughezi, de religie catolică, cu o tradiţie veche de 400 de ani.
Pe 1 iulie 1947 a intrat la seminarul Vinayalaya din Bombay. A învăţat filozofia, teologia, tradiţiile orientale. A devenit preot iezuit, iar înţelepciunea sa a atras alături de el mulţi discipoli. În lucrările sale a realizat o uimitoare îmbinare a înţelepciunii orientale şi occidentale. Acest lucru nu a fost apreciat de Vatican, scrierile sale fiind sau cenzurate sau interzise.
Până la moartea sa, care a survenit brusc la 2 Iunie 1987, Anthony de Mello a fost director al Institutului de Consiliere Pastorală Sadhana, lângă Poona în India.

Preluat de la www.edituramix.ro 

11 comentarii:

  1. Bună Diana!
    Interesant articolul!
    Mulțumesc de vizită și semnul lăsat!
    Happy Valentine's Day!
    Zi fericită îți doresc!
    Cu drag te mai aștept!
    *ELENA*
    http://elenax2009.blogspot.ro/

    RăspundețiȘtergere
  2. sa te incante,sa te faca fericit ce ai...ar fi atat de simplu dar,nu...vrem mult si mai mult imputinand ce avem de fapt...

    o zi plina de acele bogatii care conteaza iti doresc draga Diana! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. no servus...
    o sa recitesc, dupa cafea... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. De unde si zicala..... Sarac da curat! :))
    Zi faina!

    RăspundețiȘtergere
  5. e starea actuala a omului...doritor de cat mai mult.
    Sa ai o zi minunata!

    RăspundețiȘtergere
  6. Te invit pe blogul meu, unde ți-am adresat un set de întrebări create special pentru tine. Da,e o leapșă, te rog doar să vii pe-acolo pentru a vedea cam despre ce e vorba. Poate o să-ți placă! Oricum, nimic nu e obligatoriu. Mulțumesc anticipat. Îți doresc una din cele mai frumoase zile posibile!

    RăspundețiȘtergere
  7. O poveste cu tâlc potrivită pentru vremurile materialiste în care trăim.

    RăspundețiȘtergere
  8. Frumoasa poveste! Pacat ca astfel de povesti nu sunt citite de catre oamenii care ar trebui sa le citeasca :(

    RăspundețiȘtergere
  9. Frumoasa pilda! Are dreptate Elly! :(
    Te invit la o leapsa, daca iti face placere!
    O zi minunata!

    RăspundețiȘtergere
  10. Ar trebui sa fie suficient "multumesc!"; ca sa nu fie mirari dau unul dintre motive: am aflat autorul si originalul povestii in care apare rugaciunea
    <>.
    Urmeaza sa republic vechea mea postare chinuita...
    (http://daurel.wordpress.com/2011/02/27/despre-rugaciuni/)

    RăspundețiȘtergere
  11. Mai bine mai sarac si fericit decat cu 7 vase cu aur, dar nefericit. :)
    Zi frumoasa sa ai!

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.