Legende urbane

Legendele urbane sunt povestiri ale folclorului contemporan. Folclorul desemneaza totalitatea creatiilor artistice, literare, muzicale, plastice etc., a obiceiurilor si a traditiilor populare ale unei tari sau ale unei regiuni, asociate unei etnii sau unui grup de etnii, altfel spus.

Cuvantul folclor provine din engleza: folklore, fiind compus din cuvintele folk (oameni, popor) si lore (taditie sau cunoastere). Termenul a fost inventat (in 1846, intr-o scrisoare catre Athenaeum, o revista literara publicata la Londra intre 1828-1921) de anticarul britanic William John Thoms (16.11.1803-15.08.1885), pentru a inlocui termenul Popular Antiquities (si altele), utilizat(e) pana atunci.

La baza legendelor urbane pot sta intamplari inspirate din realitate si exagerate, distorsionate si imbogatite cu evenimente fictive si fabuloase. De asemenea, e un tip de legenda uneori asociata unei superstitii si care, in ciuda elementelor supranaturale si neverosimile pe care le contine, prezinta cronologia unor fapte care au (ar putea avea) corespondent in realitate.

Cele mai multe legende au subiecte care se ţes in jurul cladirilor parasite, locurilor impracticabile sau al celor cu aspect ciudat sau hidos, locurilor considerate belstemate, in jurul comportamentelor sexuale, in jurul ucigasilor, traficului de organe, extraterestrilor, animalelor fabuloase si periculoase s.a.m.d.

Termenul de urban se foloseste (nu pentru ca sunt de la oras ci) pentru a le deosebi de legendele din folclor apartinand credintelor stravechi si care azi n-ar mai putea avea corespondent in realitate, care nu mai sunt de actualitate.

Termenul urban legend (legenda urbana) a fost folosit prima data in anul 1968, de folcloristul american Richard Dorson (1916-1981); a definit legenda urbana ca fiind o poveste moderna care nu s-a petrecut niciodata si care este povestita ca si cum ar fi fost adevarata si, in general, s-a intamplat prietenului unui prieten. Un rol important in popularizarea denumirii l-a avut Jan Harold Brunvand (n.13.03.1933), care a folosit adesea termenul in cartile sale.

Faptul ca se propaga pe cale orala le face sa difere de la povestitor la povestitor. Azi e si mai usor pentru a fi raspandite deoarece sunt trimise pe mail, sunt postate pe Internet, apar in unele ziare si reviste, la radio si TV etc.. Modul in care sunt intelese contribuie si la modul in care vor fi transmise mai departe. Altfel spus, viata si raspandirea unei legende urbane depinde atat de cel care povesteste cat si de cel care asculta. Povestitorul ar putea insera de la el anumite amanunte, chiar fara intentie.

Uneori folosim cuvantul Legenda pentru a descrie un individ vizionar sau unic. De-a lungul veacurilor Legendele au realizat fapte incredibile si uneori considerate mistice.

Legendele urbane sunt o parte importanta a culturii populare, spun expertii, oferind o analiza a temerilor noastre si a starii societatii. Sunt, de asemenea, amuzante, sunt de spus “langa focul de tabara”. Viata este mult mai interesanta cu monstri in ea, spune Mikel J. Koven, folclorist la Universitatea din Wales. Este la fel cu aceste legende. Sunt doar povesti bune.

Legenda urbana, in general, are fundamentul in credinta ca ceva se poate intampla in realitate si cuprinde mesaje semnificative, in general cu recurs la morala. Brunvand si Koven sunt amandoi de acord ca cele mai multe legende urbane tind sa ofere o lectie de morala si sunt intotdeauna interpretate diferit, in functie de fiecare individ.

Pe la mijlocul anilor ‘980 circula prin Brasov povestea de groaza despre un grup de oameni care ar rapi copiii pe care-i gasesc singuri pe strada, oferindu-le bomboane si apoi urcandu-i intr-o duba. Nu se spunea in poveste de ce, exact, erau ademeniti acesti copii iar cand intrebam povestitorul acesta ridica din umeri si spunea diverse: sunt oameni rai care se hranesc cu acesti copii, ii mutileaza si ii duc la cersit, ii vand pentru munca si multe altele, in functie de povestitor.

Originea, sursa acestor legende urbane e greu (spre imposibil) de descoperit si pe motivul ca, de regula, se intampla prietenului unui prieten, unei cunostinte sau: “mi-a spus cineva care a aflat de la cineva care stie; mi-a spus cineva care a aflat de la cineva care a vazut”… Ar putea fi tema avertisment: copiii sa nu umble singuri pe strada pentru siguranta lor (exemplul de mai sus); se stie ca inainte de primul razboi mondial unii copii mici (lasati nesupravegheati) au fost rapiti de oamenii care treceau prin anumite zone in caravane. Cazuri extrem de rare dar care ar fi putut dat nastere la aceste legende. Si, uneori, se intampla ca legenda, chiar daca a avut doar un substrat moral (sau de alta natura) si nimic din poveste n-a fost real, sa devina realitate: copiii sa fie rapiti de pedofili, de traficantii de oameni s.a.m.d.

Faptul ca sursa legendelor urbane nu poate fi verificata nu diminueaza puterea lor de fascinatie. Ne bucuram de ele ca de orice poveste dar avem tendinta de a le conferi si o aura de realitate. Folcloristii sunt de acord ca legendele urbane ori sunt prea fantastice pentru a putea fi adevarate ori au macar un sambure de adevar iar acel posibil sambure de adevar aproape ca le face credibile.

Legendele urbane sunt si indicatori pretiosi cu privire la ceea ce se intampla in societatea actuala – a spus Koven, care face parte din Societatea Internationala pentru Cercetarea Legendelor Contemporane si e editor al Contemporary Legend. Pornind de la subiectul legendei ajungem la temerile unui grup social, a declarat el pentru LiveScience. Legendele urbane – a mai spus – trebuie analizate in sens cultural. Lipsa informatiilor in anumite domenii combinata cu aceste temeri pot da nastere la multe alte legende urbane. Atunci cand oamenii nu pot obtine anumite informatii vor umple golurile cu propriile lor informatii. Numarul in crestere al teoriilor conspiratiei si legendelor tesute in jurul evenimentelor din 11 septembrie (din SUA), a uraganului Katrina, a razboiului din Irak, de exemplu, par sa indice slaba incredere in guvern a unor grupuri sociale – mai spunea Koven.

Lipsa raspunsurilor permite legendelor sa supravietuiasca.

Legendele urbane nu sunt toate lectii de morala si teorii ale conspiratiei, cu intamplari inspaimantatoare uneori reale si incadrate ca povestiri amuzante dar cele mai multe nu au la baza vreun adevar. Aceste legende se pot raspandi ca focul in era informatizarii dar sunt parte a culturii umane si cat timp vor exista curiozitati inexplicabile vor exista si legendele, sustine Brunvand.

Plasarea unor evenimente si situatii intr-o naratiune ne ajuta sa intelegem si sa facem faţă unor lucruri, situatii, comportamente care depasesc, uneori, puterea noastra de intelegere. Se spune ca povestile nu sunt doar o sursa de divertisment, ci si o sursa de informatii si un mecanism de supravietuire. Inainte de radio, TV, Internet etc. naratiunea era cam singura modalitate de a transmite urmasilor informatii, traditii si sfaturi intelepte.

Posibil ca fiecare oras sa aiba legenda lui, fiecare cartier sperietoarea sa…