2019-03-18

Suflecată pân’ la brâu

Conform calendarului pe care îl consult uneori (in ultimul timp cam des) pentru 18 martie, adică azi, se anunţă Ziua momentelor penibile. Momentele penibile sunt hazlii, mai ales când se întâmplă altora şi, in general, după trecerea timpului.
Am in minte o imagine pe care mi-e greu s-o uit - unele imagini sunt greu de uitat, dar nu-mi dau seama de ce; sigur, când e ceva extraordinar înţeleg, dar fleacurile nu înţeleg de ce, unele, nu le uit. Aşa este şi acum. De ani de zile am in memoria fotografică imaginea unei femei care a ieşit de la toaleta unui complex de agrement cu partea din spate a fustei agăţată in elasticul ciorapilor. E vorba despre fostul complex de agrement “Favorit” din Poiana Braşov unde, in tinereţe, semnam aproape zilnic condica. Într-o sâmbătă eram la etaj, unde erau mesele de biliard şi pentru că jucam prost biliard stăteam pe tuşă când jucau “profesioniştii”. Pe atunci nu fumam, aşa că-mi pierdeam timpul privind oamenii de la înîlţime. Şi-o văd pe această femeie, in rochie de seară, mergând mândră spre uşa restaurantului unde avea loc o nuntă (motivul pentru care eram la etaj, deasupra barului de zi). Am râs cu poftă, şi aşteptam să-i spună cineva şi ei! Clienţii îşi dădeau coate, se auzeau exclamaţii şi chicoteli. Nimeni nu-i spunea că are fundul expus. Am vrut să strig la ea, dar mi-a fost ruşine, mai ales că nu eram sigură că îşi dă seama că e vorba despre ea şi mai avea câţiva paşi până să intre in restaurant şi cine ştie câţi nuntaşi îi vedeau chiloţii până ajungea la masa ei. Am alergat pe scări in jos ca nebuna, printre oameni, şi-am ajuns-o când era cu mâna pe clanţa uşii. Abia am reuşit să-i spun despre ce-i vorba. Sărmana! S-a înroşit la faţă atât de puternic încât am crezut că face apoplexie. A dat din cap in semn de mulţumesc - cred - şi şi-a lăsat in jos poalele fustei.
Poate că acum, că am scris despre, să uit - mi se întâmplă, cam de regulă, ca după ce scriu despre unele să le uit.

Să nu vă imaginaţi că n-am avut parte de momente penibile! O-hooo! Amintesc doar una. Pe strada Republicii, o stradă comercială (să zicem) din centrul oraşului, la intrarea dinspre parcul Titulescu, între clădiri se formează curenţi puternici de aer, chiar dacă nu bate vântul, şi nu se simt. Nu ştiam, până când, într-o zi de vară, am trecut pe acolo îmbrăcată cu fustă cloş, lungă cât să imi acopere genunchii, din material mătăsos, uşor. Ce şi-au zis curenţii?! Hai s-o facem pe asta de baftă! Şi m-au făcut! Fusta s-a ridicat aşa cum se deschide o paraşută in cădere. Uimită, am tras in jos de poalele fustei, partea din spate s-a lipit automat de mine. Dă-i şi caută marginile, s-o las in jos şi in spate. Se ridica in părţi! Şi tot aşa. Îi zic prietenului de lângă mine, râzând: “Ajută-mă!” Şi el, de colo: “Ce să fac?” “Ţine de poalele fustei!” Dar n-a mai fost nevoie - am reuşit singură să înfăşor fusta in jurul picioarelor, in timp ce mă deplasam lângă peretele unei clădiri, să ies din raza de acţiune a curenţilor de aer. De atunci, nimeni nu m-a mai văzut îmbrăcată in fuste/rochii cloş făra să am o bluza lunga (sau o haină) care să oprească poalele fustelor să-şi facă de cap! 

Vă doresc să aveţi parte de cât mai puţine momente penibile! 

18 comentarii:

  1. Orice ti se intampla, nu ai de suferit cand esti inconjurat de oameni bine crescuti:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Deci ai avut un moment "Marilyn Monroe"!!! Hahahaha ...
    Eu pe bicicleta am avut un asa moment ... Se întampla si la case mai mari! :))))
    Saptamana excelenta draga mea! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hahaha! :))) Se poate spune si astfel dar... :)) Acum râd cu pofta cand ma gandesc, dar atunci...! :)
      Pe bicileta nu m-as urca imbracata cu fusta sau rochie, tocmai sa nu mi se intample astfel de nedorite (e! nu e ca si cum as merge pe bicicleta de regula - nici nu mai am bicicleta).
      Multumesc, Ella draga! Zile senine iti doresc! Pupici! <3

      Ștergere
  3. Ups! :D Momentele astea devin amuzante după ce trece efectul. Asta dacă suntem noi implicaţi. Că pe moment... nu prea e de râs. Eu mă amuz când sunt eu subiectul deşi na, mi-e puţin ruşine. Dar trece repede.
    Uf, mi-e milă de doamna aia. Oricum, bine că n-a apucat să intre în restaurant, noroc a avut cu tine!
    O zi veselă îţi doresc, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu râd ca proasta-n targ in (cele mai multe) momente penibile - fie ca mi se intampla mie sau altora (cred ca e si motivul pentru care n-am reusit sa slavez situatia mai repede) :)) Si mi-e jena de numa'-numa' (de-asta ma ascund in spatele râsului) :)
      Si mie mi-a fost - imi cam trecuse pofta de râs cand mi-am dat seama ca nimeni nu-i spune.
      Multumesc, la fel, Potecuta draga!

      Ștergere
  4. Bună Diana!
    M-ai făcut să râd,penibilă întâmplare și amuzantă totodată!
    O săptămână minunată îți doresc,draga mea!
    Pupici și mulțumiri de vizită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Elena draga!
      Daaa! Din fericire, cele mai multe momente penibile ne fac sa râdem. Peste timp, faza amuzanta ramane, partea penibila se estompeaza.
      Multumesc. Zile senine iti doresc! Pupici cu drag!

      Ștergere
  5. draga Diana,
    in prumul rand vreau sa iti multumesc pentru grija ta, suntem bine - ne-a prins si pe mine si pe Helmut o gripa, am stat in pat cateva zile, acum e totul sub control, de azi sunt din bou la serviciu. Leo mai are mai putin de 2 saptamani de purtat Fixatorul, apoi vom incepe cu fizioterapia, pentru ca Leo sa reinvete sa foloseasca articulatia labutei.
    Despre patanii... am fost si martora, mi s a povestit de prietene sau am trait pe propria piele momente in care iti vine sa intrii in pamant de jena. O data eram in tren si trece un tip tantos, cu un metru de hartie igienica atarnandu i din jeans, la betelie. L am facut discret atent, pentru ca altii in urma lui isi dadeau coate si radeau.
    Alta patanie, matusa mea care are un corp peefect si o tinuta de printesa, povesteste ca purta un pantalon elastic, alb si o bluza rosie de matase, tocmai coborase din avion si se indrepta spre banda cu bagaje. A obaervat ca toata lumea se uita la ea, dar... Atunci s a apripiat un tip si i a soptit ca are fermoarul la pantaloni deschis.
    Anul trecut in concediul in Toscana, am facut o excursie pe Insula Elba. Eram imbracata cu o rochita clos din batist, fara maneci si purtam palarie de soare cu boruri largi. Cand ferryboat ul a ajuns in larg, am iesit pe platforma exterioara sa fac cateva fotografii. Erau multi pasageri si cand am deschis usa metalica, zgomotul a atras multe priviri. Dupa ce am pus ambele picioare pe platforma, rochia s a ridicat, cum zici tu, ca o parasuta in cadere... mi a acoperit capul cu palarie cu tot 😜 Ce sa mai zic?! oricum erau toti ochii orientati spre mine... spectacolul a fost deplin.
    Te pup si trimit pupici si imbratisari de la trio pentru quattro 😘😘😘😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh, Carmen draga! Distanta (fizica) intre noi este atat de mare incat numai gandul il pot duce pana la tine. :) Si am speranta - si dorinta - sa va fie bine mereu.
      Astept momentul in care Leo va merge, din nou, fara ciorapel, dar si mai mult astept momentul in care articulatia nu va mai avea probleme. <3 Pupic pentru boticut! :)
      OOO! :) Norcul lui ca a dat de tine! Nu stiu ce sa cred! Oare de ce nu toti oamenii ii atentioneaza pe cei care sunt in astfel de situatii jenante? Le-o fi rusine? Le-o fi teama sa nu fie luati la fuga? Imi amintesc un moment, in statia de autobuz - cu multi ani in urma (eram pustoaica): i-am zis, soptit, unei doamne ca are fermoarul desfacut la fusta (era in spate femoarul) M-a privit ca si cum ar fi vrut sa ma bata!! Cu toate acestea, am continuat sa le atrag atentia oamenilor pe care i-am vazut in astfel de situatii.
      Un adevarat domn acel barbat!
      :)) Ooo! Deci stii cum e cu poalele-n cap! Da, nasol, dar... vorba unei prietene: "Mare lucru! Doar n-ai furat lenjeria de corp!" :)
      Mi-am amintit exact in acest moment o faza! La o trecere de pietoni semaforizata (nu mai e acum) din centrul orasului, o tipa tanara care astepta sa se faca verde pentru pietoni, isi ridica poalele, isi aranjeaza jupa si isi trage ciorapii in sus! Deh! Fiecare cu ale lui! :))
      Multumesc. Zile senine iti doresc! Imbratisari si pupici, cu drag, de la quattro pentru trio! <3

      Ștergere
  6. Se intampla si momente penibile. Si vreM_nu vrem trebuie sa le facem fata. Biata femeie!! Pentru asta eu spun tuturor cunoscutilor ca trebuie sa ma avertizeze decat sa ma vda un strain. Fuste-n cap am avut majoritatea (si mai ales eu :D). Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh, da! Unora li se intampla mai des! :)) Ca si cum viata n-ar avea farmec fara ele! :))
      Femeia pe care am vazut-o eu in local era singura - nu vreau sa cred ca de-ar fi fost cu cineva care ar fi observat nu i-ar fi spus. Desi se intampla! :(
      Si mie imi place sa mi se spuna cand ceva nu e in regula! Pot fi si straini, dar tot e mai bine sa stiu mai devreme decat cand ajung la destinatie. :) Sa mi se spuna daca mi s-a scurs rimelul, daca am slitul descheiat, daca orice! :) Mai bine sa rosesc cinci minute decat sa fiu penibila vreo ora! :)
      Sunt convinsa ca toate femeile care au purtat vreodata fuste de genul au avut parte de astfel de momente! :)
      Multumesc! Zile senine iti doresc!

      Ștergere
  7. Se intampla cam tuturor.Aveam o vecina fudula si cam cu nasul pe sus.Cobor cu ea in lift si vad ca avea o bluza alba frumoasa pe dos.Am stat un pic,sa-i zic,sa nu-i zic...,dar i-am zis.De atunci ma saluta pe unde ma vede.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt sigura! (e si un fel de consolare, mai ales pentru cei care au "bafta" de momente penibile mai des) :)
      Un gest pe care nu multi l-ar fi facut (avand in vedere ca vecina, probabil, se tinea cu nasul pe sus in faţa tuturor). Omul "de caracter" se cunoaste si in astfel de momente.

      Ștergere
  8. Fusta mea im cloș, din mătase...deci Iti închipui cum a ridicat-o vantu :))))) vai de capul meu! Stii cum am rezolvat-o? Ace de siguranța! Am făcut-o fusta creion si am ajuns cu bine acasa ! Umblam cu dw toate la mine, just in case! Dar m-a speriat destul încât sa nu mai port fuste in cloș :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh, da! :))) Si a mea era matasoasa.
      Fiind material asa de usor si de alunecos (matasea) fuge de numa'-numa'! Imi pot imagina cum erai incurcata in fusta! :)) Eu am tinut-o cu mana atunci, pana am ajuns la prima statie de autobuz. Am mai purtat de atunci fuste/rochii clos, dar bluzele lungi si stramte permiteau ridicare poalelor (cand s-a mai intamplat) numai un pic mai sus de genunchi, asa ca nu-mi (mai) faceam probleme. Muuult mai tarziu mi-a zis o amica sa pun jupon stramt, "dichisit" si gata! :) Eh!

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.