Giordano Bruno

…sau filosoful uitat…

n. ~ 1548, Nola / Campania - d.17 Februarie 1600, Roma

Condamnat si ars pe rug de Inchizitie pentru conceptia sa panteista si pentru convingerea asupra infinitatii lumii, considerate eretice, numele lui a devenit sinonim cu cel de victima a obscurantismului.

Filozof, cosmolog, matematician, teolog italian care a sustinut heliocentrismul lui Copernic, dar a mers mai departe, afirmand ca universul este infinit si populat cu multe ”lumi“ asemanatoare sistemului solar. Este arestat (fiind denuntat de chiar cel care-l invitase si il gazduia), si judecat la Venetia cu destula blandete, apoi trimis la Roma si inchis in palatul Sant' Ufizzio, unde va fi anchetat fara ragaz in urmatorii sapte ani. Refuza sa abjure si este ars pe rug in februarie 1600.

Condamnarea lui Giordano Bruno constituie unul din momentele cele mai intunecate ale Contrareformei catolice. La locul martiriului sau, in piata Campo dei Fiori, administratia orașului Roma i-a ridicat la sfarsitul secolului al XIX-lea o statuie, dedicata libertatii de gandire. Patru sute de ani dupa executarea sa, Biserica Catolica, prin glasul papei Ioan-Paul II, si-a exprimat "profunda durere", regretand eroarea comisa prin condamnarea la moarte a lui Giordano Bruno. Gandirea sa a influentat filosofia din timpurile ce i-au urmat, in special pe filosoful olandez B. Spinoza, care in secolul al XVII-lea a anticipat dezvoltarea monismului, ca mod de reprezentare a lumii.

Opera:

Dialoguri cosmologice: Cina din miercurea cenusii, Despre cauza, principiu si unu, Despre infinit, univers si lumi;

Dialoguri morale: Alungarea bestiei triumfatoare, Cabala calului Pegas, Despre eroicele avanturi;

piesa de teatru: Lumanararul.

**

Este dovada unei minti primitive si josnice, a dori sa gandesti ca masele sau majoritatea, doar pentru ca majoritatea este majoritatea. Adevarul nu se schimba daca e crezut sau nu de o majoritate a oamenilor.

**

Din “Spaccio della bestia triofante” (Alungarea bestiei triumfatoare)

Ce-nseamna minciuna, adevar?

Ca-ntr-un pustiu des si desert, adevarul isi are puterile lui, ascunzisurile lui cavernoase, intretinute de ghimpi, inchise cu plante paduroase, aspre.

**

… balanta permanentei si a schimbarii…

E acelasi, nu-s acelasi.

E acelasi unic soare

rasarit din munte, gand.

Sa intinda panza-n iarba

alte umbre sunt la rand.

E acelasi, nu-s acelasi.

E acelasi unic soare

albul inului sorbind

Sa intinda panza-n iarba

fete, alte sunt la rand.

E acelasi, nu-s acelasi.

E acelasi unic soare

talc suav invederand

Ca sa coloreze ceasul

fluturi – altii sunt la rand.

E acelasi, nu-s acelasi.

E acelasi unic soare

ce-nfierbanta roua, vant.

Sa indure moarte-n vara.

E acelasi, nu-s acelasi.

E acelasi unic soare

inima prin lumi batand

Sa ingane-n vreme negre

alte-amurguri sunt la rand.