Poveste Parfumată - Parfumul unei posete din piele

Momentul in care poseta mi-a atras atentia a fost cam pe la inceputul vietii. Asa se intampla, uneori, sau mai des: ceea ce ne impresioneaza in copilarie cam purtam in suflet pana spre finalul vietii.

Si geanta a avut un moment de inceput – chiar daca nu stiu exact care este acesta si nu stiu daca cineva chiar stie. Se vorbeste insa despre momente indepartate in istoria omenirii. Ni se aminteste despre “geanta preistorica” formata din fasii de piele legate impreuna in care se pastra hrana, sau bucati de cremene sau ce mai ducea cu el omul preistoric. Am citit despre preoti africani care purtau in jurul taliei un saculet din piele, captusit, la exterior impodobit cu scoici sau cu pene dar si cu pietre pretioase; in acesti saculeti isi duceau, practic, insemnele puterii: solutii din ierburi, prafuri si cine mai stie ce. Anticii egipteni purtau si ei un fel de tolba cu doua snururi care se legau in jurul taliei, si impodobita cu bijuterii din aur. Bineinteles, era un accesoriu purtat de cei din inalta societate, asa cum era si in cazul romanilor din Roma antica, unde cetatenii instariti purtau un fel de poseta numita “borsa” – ceea ce azi numim borseta si a devenit unisex, pentru ca nu o mai poarta numai barbatii. Exista si atunci, ca si acum, banduliera – poseta care se poarta in diagonala, pe piept, si este tot unisex azi.

Pentru mine, insa, posetele nu au mirosul gentilor de la inceputul Timpului, ci au mirosul copilariei. Cum miroase copilaria? Sa descriu foarte exact nu pot, pentru ca nu pot identifica parfumul pe care il folosea profesoara de franceza care venea la gradinta o data pe saptamana, sa ne invete unele notiuni zise de baza. 

Era un parfum pe care l-as asocia cu esenta parfumului Magie Noire, Lancome – un amestec de cedru, mosc, iasomie si condimente (dar nu poate fi acesta, pentru ca acesta a fost lansat in 1978, cand nu mai eram la gradinita)

Profesoara de franceza era o doamna foarte eleganta, care mirosea frumos si avea multe accesorii interesante: pandantive, cercei, brose, bratari, inele, curele, centuri, genti. Mereu se imbraca altfel; mereu era machiata. Era blonda, cu parul scurt si avea ochi albastri sau verzi – nu imi mai amintesc culoarea si n-as putea sa o recunosc de-as vedea o fotografie cu ea asa cum arata atunci. E pur si simplu o amintire, o amintire pe care nu vreau sa o completez cu puterea imaginatiei. Dar ceea ce nu voi uita este una dintre posetele ei. O geanta in forma de cub. Un cub din piele maro-roscat pe care erau cusuti banuti aurii – ca banutii din salbele populare romanesti (si nu numai). Avea o toarta groasa, chiar in centrul cubului si se deschidea ca o scoica, sa zic asa, pentru ca alta comparatie nu-mi vine in minte. De cate ori o misca banutii aveau un clinchet soptit, armonios. Pielea din care era facuta avea o finete pe care n-o voi uita niciodata, probabil – daca n-am uitat-o pana azi… si mi-o amintesc de cate ori ating o anumita calitate de piele.

Bineinteles, am crescut cu dorinta de a avea cat mai multe posete. Si prima gentuta a fost una rosie, cu bulinute mici galbene, din… musama lacuita. Dar o purtam cu mandrie – desi mirosea a plastic. Apoi, a fost banduliera kaki, din piele, in care mama imi punea gustarea pentru gradinita si in care adunam fel si fel de pietre pe care le gaseam pe drum si care imi atrageau atentia prin forma. Mult timp am pastrat acea banduliera kaki, apoi am ratacit-o pe undeva sau cineva o fi aruncat-o… Banduliera aceea mirosea a “geanta de piele noua”; nu-mi amintesc alt parfum… dar, cum am mai scris: nimic nu se compara cu geanta profesoarei de franceza si cu parfumul pe care ea il folosea. 

O geanta perfect cubica, asa cam cum arata geanta creata de Marc Jacob dar mult mai sofisticata. 

Poate de aceea ma atrag azi gentile cu forme deosebite, cum ar fi cea in forma de cerc, creata de Andre Courreges, sau cele in forme asa-zis ciudate, despre care nu prea stii ce sunt, sau cum se deschid… Poate de aceea azi asociez gentile de piele cu aroma “substantelor” precum Denim sau Axe 

   

Clubul Povestii Parfumate este gazduit, in fiecare Sambata, de Mirela