Vlad Țepeș și Katharina

Vlad Ţepeş (n. Nov/Dec. 1431 – d. Dec. 1476) a fost nepotul lui Mircea cel Bătran şi fiul lui Vlad Dracul, de la care îşi trage numele de Dracula, sau Draculea fiu al lui Dracul.

S-a născut în cetatea Sighişoarei (Segesvár / Schassburg).

Numit de Ioan Corvin guvernator militar – rang deţinut şi de tatăl său, Vlad Dracul – se ocupă cu negoţul de cai, reuşind să strângă o avere considerabilă. Locuieşte în Braşov, într-o casă fortificată, aflată lângă muntele Tâmpa, undeva pe actuala stradă Constantin Lacea. În 1453 însă, Ioan Corvin a ordonat demolarea cetăţii Brassoviei, aflată pe Tâmpa. Cu marile pietre rămase din ziduri, lespezi cioplite de meşterii Cavalerilor teutoni în 1211, i se ordonă lui Vlad Ţepeş, pe atunci guvernator militar, să întărească zidurile cetăţii şi a bastioanelor. Cu această ocazie, Vlad îşi construieşte, nu departe de vechea Brassovie, o casă fortificată.

**

Pe Katharina Siegel, care se remarca printr-o frumuseţe ieşită din comun, a întalnit-o Vlad în apropierea Crăciunului anului 1455 și inima lui de gheață s-a topit.

Câteva fete foarte tinere se chinuiau să tragă la deal, prin zăpadă, o sanie mare, plină cu provizii pentru soldaţii din Bastionul Ţesătorilor, situat în apropierea casei lui Vlad. Aflat împreună cu ofiţerii săi la baza dealului, a sărit să le ajute. Galanteria voivodului li s-a părut tuturor ciudată, până au înţeles că acesta nu-şi mai lua ochii de la codana blondă cu ochi albaştri.

Khatarina era fiica starostelui țesatorilor (zunftmeister) din Corona, Thomas Siegel, și relația ei cu voievodul a durat 20 de ani; au avut împreună cinci copii: Vladislav (1456), Catherina (1459), Christian (1461), Hanna (1463) şi Sigismund (1468).

Crudul voievod – se spune – a copleșit-o pe tânăra lui iubită cu multă tandrețe, în timpul celor douăzeci de ani.

Când l-a cunoscut pe voievod Katharina avea vârsta de 17 ani și el 24 de ani. Ea a crescut la Mănăstirea Franciscanilor din Mahlersdorf, după ce un incendiu i-a lăsat săracii lipiți. Sărac și bolnav, fostul conducător al breslei țesătorilor locuia împreună cu familia la rudele soției, Susanna (născută Fronius), în casa numita Tartler (imobil care există și azi, pe strada Poarta Șchei nr 14, numită pe atunci Ulița Albă). Azi, imobilul aparține Bisericii Evanghelice. Țepeș trecea des pe la această casă pentru a o vedea pe iubita sa, Katharina, care își petrecea cea mai mare parte a timpului țesând într-o cameră de la parter. Îi comanda cele mai frumoase rochii, din mătase și dantelă aduse din Veneția și Flandra.

Până s-o cunoască pe Katharina, Ţepeş a avut mai multe iubiri, între care Ursulla (din Schassburg / Sighişoara), Erika (din Bistriţa) şi Lize (din Hermannstad / Sibiu). Aceste cuceriri ale domnitorului au creat nemulţumiri în rândul breslelor săseşti, familiile tinerelor dorind să le căsătorească cu cineva din comunitatea lor. Ţepeş a avut grijă să le căsătorească sau să le logodească pe toate iubitele sale de până la Katharina. Pe aceasta nu concepea să o împartă cu cineva.

Cronica transilvană din secolul al XVIII-lea mai arată că idila Prinţului Vlad,  guvernator militar, şi Duce de Făgăraş şi Amlaş, cu frumoasa Katharina a creat revoltă în rândurile pretendenţilor la mâna fetei, trei dintre ei provenind din familii înstărite ale comunităţii săseşti, fapt care l-a enervat pe acesta.

*

În timpul masacrului din Bartolomeu, la urechile domnitorului a ajuns vestea că nevestele negustorilor din cetate au atacat casa unde locuia Katharina. Au bătut-o şi au pus-o la Stâlpul Infamiei (în Piața Sfatului – cum e numită azi piața, erau judecate vrăjitoarele și se aplicau public pedepse corporale vinovaților de fapte grave – pentru faptele mărunte locul de execuție era Dealul Furcii).

Pentru că i-au tăiat cozile, domnitorul a ameninţat cã va da foc întregii cetăţi. Ca s-o scape pe iubita sa, i-a eliberat pe ceilalţi negustori saşi ce urmau sã fie ucişi.

Legenda spune cã Ţepeş ar fi reuşit să recupereze una dintre cosiţele Katharinei, pe care apoi a păstrat-o aproape cu sfințenie. Într-o zi a surprins-o pe soţia sa că umbla în dulapul în care îşi ţinea, ca pe un obiect sacru, cosiţa. S-a supărat foc şi a bătut-o. Vlad Țepeș voia să o ia ca soție pe Katharina, dar religia nu permitea despărțenia, deşi avea mai mulţi copii cu amanta din Braşov. I-a scris des Suveranului Pontif, Papa Pius II, cerându-i o scrisoare de indulgență pentru a i se anula căsătoria cu prima soţie, Anastasia Holszanska, nepoata reginei Poloniei, dar nu a primit aprobare.

În 1462, cetatea de la sud de Carpaţi (Poienari, se pare – dar aceasta e situată pe malul Argeșului, nu pe cel al Râului Doamnei), unde s-a refugiat Ţepeş, este asediată de turci. Boierii l-au trădat, trecând de partea fratelui său, Radu cel Frumos, care era sprijinit de otomani. Soţia lui, pentru a scăpa de temniţa turcească, s-a sinucis aruncându-se în râul ce înconjura cetatea.

După moartea domnitorului, Katharina, ajunsă la 39 de ani, s-a întors la mânăstirea unde copilărise.

Ţepeş s-a îngrijit de toţi urmaşii săi, lăsându-le moştenire pământuri şi case.

Se spune ca dragostea pentru Katharina i-a stârnit crize foarte violente: lovea cu sabia lucrurile din jur sau se răzbuna pe cei care erau prin preajmă. Scenele de gelozie ale domnitorului au îngrozit cetatea Braşovului - în una dintre acestea fiind rănit un preot. Unii sunt de părere că și idila pe care domnitorul a avut-o în Braşov a dus la naşterea mitului vampirului însetat de sânge. Faptele lui de cruzime au fost relatate – cu ilustraţii pe măsură – mai ales în cronicile săseşti redactate după 1462, la Sibiu şi Braşov care l-au înfăţişat ca pe un personaj violent.

Iubiri in umbra istoriei – Vlad Tepes si Katharina puteti citi si la pandhoraa

Casatoriile lui Vlad Țepeș

A fost căsătorit de trei ori:

- cu o nobilă din Transilvania (1442) – Anastasia-Maria Holszanska (Cnejna Bathory) a Transilvaniei, nepoata de soră a Sofiei Jagello, regina a Poloniei, soția lui Vladislav al II-lea) și a avut doi fii: pe Radu şi Vlad; în 1462 se sinucide, aruncându-se în râul care înconjura cetatea (un afluent al Argeșului, numit de atunci Râul Doamnei) – nu voia să ajungă prizoniera turcilor;

- cu Jusztina Szilagyi a Moldovei; i-a avut pe Mihail şi Mihnea (I cel Rău, care va domni în Țara Românească);
Editare ulterioară: Informatie primita de la Botond Nagy de Kaal, intr-un comentariu:

Jusztina Szilagyi de Horogszheg era verisoara lui Matei Corvin. Jusztina era fata lui Osvat Szilagyi de Horogszeg, fratele lui Erzsebet Szilagyi de Horogszheg. Erzsebet era mama lui Matei Corvin.

- cu Ilona Nelipic a Valahiei, în 1463 (cum pare să rezulte dintr-o scrisoare trimisă lui Matei Corvin) verişoară a lui Matei Corvin, alături de care a trăit într-o casă din capitala maghiară – au avut o fată, Zaleska.

Ceremonia a avut loc în 1463, cel mai probabil la Buda, dar nu sunt clare împrejurările exacte și nici identitatea miresei. S-a speculat că era fie o verișoară a lui Corvin, fie o aristocrată influentă.

a) Notă: sunt surse în care se afirmă că a fost căsătorit numai de două ori și prima soție se numea Elisabeta – nu știu care sursă e credibilă. Sunt date contradictorii și în ceea ce privește copiii pe care i-a avut din căsătoria cu Ilona. Dacă știe cineva date precise îl rog să menționeze. Mulțumesc.

În The British Chronicles vol 2, David Hughes, sunt menționate cele trei căsătorii.

b) Nota: in cuprinsul comentariilor sunt informatii interesante.