Parfum de mere și lămâi – Poveste parfumată

În fiecare seară de Vineri venea în local împrăștiind o urmă parfumată de lămâie proaspăt tăiata: L’Elixir de la Nina Ricci - lămâia și moscul fiind baza pe care este combinat parfumul. Se așeza pe scaunul înalt, rotund, și comanda mere coapte și un pahar cu cidru. Mânca alene merele, savura cidrul, fuma o țigară, mulțumea, plătea și pleca. Schimba câteva vorbe cu barmanul doar pentru că erau necesare dar nu părea să îi facă o plăcere deosebită. Respingea politicos pe oricine încerca să înceapă o conversație cu ea și nu se așeza niciodată la vreuna dintre mese. Cândva i-a spus că preferă acel local “de familie” pentru că e singurul loc din oraș unde merele coapte sunt savuroase și unde poate bea în liniște cidru de calitate, făcut cu atenție, din mere acrișoare dar coapte, zemoase și sănătoase, fermentate exact cât e necesar și păstrate la rece, în sticle bine închise, în pivnița localului. Obișnuia să pună în cidru câteva picături de zeamă dintr-o felie de lămâie, după care restul de zeamă din felie ajungea peste jumătățile de mere coapte, umplute în prealabil cu stafide și miere, presărate cu praf de scorțișoară. Zicea ea că astfel echilibrează aromele: merele coapte foarte dulci cu picăturile de lămâie acrișoare. Când zdrobea feliile de lămâie parfumul se împrăștia în local, împrospătând aerul.

De când clienta cea tăcută comanda mere coapte și alții au început să solicite, tentați de mirosul parfumat care învăluia salonul.

În această seară de Vineri comanda ei l-a surprins: l-a rugat să îi ofere băutura care crede el că i se potrivește. A privit lung în ochii verzi ai necunoscutei cu părul de foc și i-a spus: “Apple Car” iar ea a zâmbit, susținându-i privirea.

Având la bază calvados - cidru de mere dublu distilat făcut dintr-un amestec de soiuri cu mai multe gusturi: dulce pentru zahăr și fermentare, amărui pentru taninurile care îi conferă aroma, dulce-amar și acru pentru prospețime, cocktailul avea mai multe grade decât părea că poate suporta necunoscuta, dar a fost de acord.

A pus în shaker câteva cuburi de gheață, peste care a turnat calvados, apoi un lichior puternic, dulce și incolor, cu aromă extrasă din coaja uscată a portocalelor care cresc pe insula Curacao din Caraibe - pe scurt: triplu sec - apoi a completat cu suc de lămâie atunci stors din fructele acre. A strecurat compoziția, împărțind-o în două pahare, a decorat cu o cireașă și una dintre băuturi a oferit-o clientei. Ea i-a cuprins cu degetele-i lungi încheietura mâinii și l-a privit cu ochii ei verzi, șoptind cuvintele:

- Mulțumesc, Allure. Și un pahar cu cidru lângă, te rog… pentru că - zicea lord Byron: Licoare galbenă, de eu mă las / plăcerilor lumești ce fac / din pântec lupanar / și gura-mi fac o oarbă, / tu fă-mă demn și palid ca altădată.

Postare pentru Clubul Poveștii Parfumate găzduit de Mirela.

Tema a fost propusă de Tury: https://arthurelu.wordpress.com/ (link invalid in febr 2021)