Dezmostenitul (El Desdichado)

de Gerard de Nerval (1808-1855)

Gerard de Nerval a fost pasionat de ocultism; stau marturie Les Illumines (Iluminatii), unde evoca, printre altii, figura lui Cagliostro, si Voyage en Orient (Calatorie in Orient), unde  ofera o continuare a legendei lui Hiram.

Nerval a presimtit – si toata opera sa sta marturie – asemanarile intre demersul propriu si acela al alchimiei si chiar al tarotului. Stabilind aceste similitudini, prinzandu-le in scrierile sale – si El Desdichado incheie o indelungata cautare – si-a exprimat secretul esential, simbolistica intima.

Georges Le Breton releva corespondentele intre unele fragmente ale faimosului si mereu misteriosului poem El Desdichado si, pe de alta parte, alchimie si tarot:

Eu¹ sunt Tenebrosul, Vaduvul, Neconsolatul,

Printul de Aquitania la Turnul abolit;

Singura Stea a murit, iar lauta mea constelata²

Poarta Soarele negru³ al Melancoliei⁴.

In bezna Mormantului⁵, Tu care m-ai consolat,

Da-mi inapoi Pausilippul si marea Italiei⁶

Floarea⁷ ce-i placea atat inimii mele dezolate

Si bolta de vita unde Pamprul se insoteste cu Trandafirul⁸.

Sunt Amor eu, ori Phoebus?... Lusignan sau Biron?

Fruntea inca mi-e rosie⁹ de sarutul Reginei¹⁰;

Am visat in Grota unde pluteste Syrena¹¹…

Si de doua ori¹² invingator am trecut peste Acheron,

Acompaniind rand pe rand cu lira lui Orfeu¹³

Suspinele Sfintei¹⁴ si strigatele Zanei.

Unde:

1) Cel ce se numeste “Eu” este, se pare, Pluton al alchimiei, care reprezinta pamantul ascuns aub culoarea neagra. Aceasta “negreala” se intalneste la inceputul operei alchimice Este “moartea”, “melancolia”…

2) Primele trei versuri corespund arcanelor XV (Diavolul), XVI (Turnul trasnit) si XVII (Steaua) din tarot.

3) “Soarele negru” apare in numeroase texte alchimice;

4) “Melancolia” simbolizeaza “putrefactia materiei”;

5) Alchimistii spuneau ca “un rege trebuie inmormantatpentru ca apoisa fie inviat din propria cenusa”’

6) Pausilippul e piatra (filosofala) la rosu. Iar marea e mercurul;

7) E vorba despre “floarea alba” a Proserpinei din mitologie;

8) Pamprul reprezinta culoarea ruginie, deci pe Marte; trandafirul o desemneaza pe Venus. Din unirea lor ia nastere soarele filosofic;

9) Oare nu s-ar putea spune ca primul catren al sonetului este negru, al doilea alb iar prima terțina rosie?

10) Sulful este regele filosofic iar apa mercuriala regina;

11) Sirena este Melusina; grota – vasul alchimic;

12) Versul face aluzie la cea de-a doua etapa a operei;

13) Dom Pernety scrie: “Ca poet, Orfeu este Artistul, cel care povesteste alegoric ceea ce se petrece in operatiile Magisteriului (compozitie chimica avand, pentru cei din vechime, proprietati miraculoase)”;

14) Sfanta este Fecioara alchimica, aceea care va da nastere “materiei inteleptilor”.

(Extras din rev. Fontaine, nr. 44-45)

(Maestrii Ocultismului, Andre Nataf, p.334, Ed. Enciclopedica Bucuresti, 1995, traducerea: George Anania si Matilda Banu)

Traducerea mai des intalnita:

Sunt sumbrul, văduvitul - sunt cel nemângâiat, / Sunt prințul Aquitaniei, cu turnu-n praf căzut:

Mi-e astrul mort - lăuta-mi, cu ceru-i înstelat, / Un negru Soare poartă - Melancolia - scut.

În noaptea mormântală, tu, ce m-ai mângâiat, / Redă-mi un țărm italic, Posilipul pierdut

Și floarea dragă mie, în duhul cel uscat, / Și bolta unde vițe măceșul a-născut.

Sunt Amor sau sunt Phoebus. Sunt Lusignan? Biron? / Mi-e fruntea de-al reginei sărut împurpurată; / Visam în grota unde sirenele înoată... //

De două ori trecut-am glorios prin Acheron. / Cântând fără-ncetare, pe orfica mea strună, / Când gemete de sfântă, când strigăte de zână.

Nota: nu stiu cine a tradus versurile; daca stie cineva si vrea sa-mi spuna... Multumesc.