Parfum de cinema - Povestea Parfumata a “Sfinxului suedez”

I want to be alone…

in Wild Orchids (1929)

Greta Lovisa Gustafsson, pe numele adevarat, s-a nascut la 18 Septembrie 1905 in Stockholm, Suedia si a decedat in 15 Aprilie 1990, la New York (in anul 1951 devenind cetatean american). A avut o copilarie traita in saracie; tatal ei – de care era foarte apropiata – a decedat (de gripa spaniola) cand ea avea numai 14 ani. Isi va aminti mereu camaruta in care locuiau, in care tatal ei, intr-un colt, citea ziarul si mama, in alt colt carpea hainele vechi si ponosite iar ei, cei trei copii, vorbeau in soapta sau pur si simplu taceau, intr-o atmosfera ce parea incordata mai ales in zilele cenusii de iarna.

Dupa moartea tatalui a fost nevoita sa se angajeze. A avut primul loc de munca intr-o frizerie, ca ajutor de barbier, si apoi a lucrat intr-un magazin, ca vanzatoare, dar a fost folosita pentru reclamele la palarii. Apoi, a fost distribuita in unele reclame, apoi in filmulete scurte si mai tarziu a devenit star international in perioada filmului mut dar si cea a “Varstei de Aur”. Visul din copilarie i se implinise: era actrita, asa cum isi dorise, asa cum isi imaginase atunci cand se juca alaturi de prieteni.

In anul 1923, la varsta de 17 ani, frumoasa si fascinanta, este descoperita de regizorul suedez Mauritz Stiller, care o numeste Garbo - in limba suedeza inseamna "dracusor" sau "spiridus", iar in limba spaniola "dragut", "gratios", "elegant". In anul 1923, Mauritz o distribuie in rolul principal din "Legenda lui Gosta Berling". Se poate spune ca Greta Garbo este opera acestui regizor genial, a carui disparitie timpurie va nimici sufletul creatiei sale.

Istoricul de film Jeffrey Vance a spus despre ea ca reusea perfect sa transmita emotiile cele mai intime ale personajului prin gesturi, dar mai ales prin expresivitatea privirii. Cel mai mic gest transmitea subtil atitudini complexe si sentimetele personajelor pe care le interpreta. Putea privi la un personaj cu gelozie si la altul cu iubire fara a trebui sa isi schimbe expresia chipului pentru ca transmitea sentimentele prin privire. Un critic de film a declarat ca putea trece intr-o clipa – doar din priviri – de la exprimarea furiei la exprimarea tristetii.

Presa a numit-o “Sfinxul suedez”. Nu ii placea publicitatea la care erau obligati actorii din cetatea filmului, nu dadea autografe, nu raspundea scrisorilor fanilor si nu era prezenta la premiera filmelor sale; a acceptat doar cateva aparitii publice cu scop social si a acordat 14 interviuri in toata cariera. A mai fost numita “Divina”, “printesa de vis a eternitatii”, “Sarah Bernhard a filmului”. Se spunea ca in prim-planuri dadea impresia miscarii marii: isi misca doar putin capul si intreg ecranul prindea viata, ca o briza ce se facea simtita.

Ultimul ei film (o comedie) - Femeia cu doua fețe - a fost realizat in anul 1941. Ultima declaratie publica fiind: “Vreau sa fiu singura” – ca o replica data destinului, o replica ce avea sa-i transforme legenda vietii in mister pentru ca brusc, ca la un semn, a intors spatele filmului, lumii filmului, vietii publice, gloriei si s-a retras in apartamentul ei din New York ale carei ferestre privesc spre East River. A mai fost vazuta rar, la vreun magazin din apropiere, pentru cumparaturi indispensabile. Fotografii – vanatori de inedit si senzational – au urmarit-o cu obiectivele lor pana ce alte “subiecte” au trecut inaintea Gretei Garbo.

In 1986, un paparazzi japonez a reusit sa o surprinda intr-o fotografie: o Greta Garbo varstnica, impacata cu ea insasi ca a reusit sa isi castige anonimatul.

Abia cu patru ani inainte de a muri i-a declarat biografului sau motivul pentru care a renuntat la “luminile rampei”: “Eram obosita de Hollywood. Nu-mi placea munca mea. In unele zile ma chinuiam sa ajung la studio. Imi doream o alta viata”.

Guinness Book of Word Records a desemnat-o ca fiind cea mai frumoasa femeie care a trait vreodata.

La 6 Aprilie 2011, Sveriges Riksbank – banca centrala a Suediei – a anuntat ca pe bancnota de 100 de coroane, din 2014-15 incepand, va fi tiparit portretul ei.

*

Designul vestimentar, parfumul si filmul se completeaza reciproc.

Dolores del Rio

Alix Gres (pe numele sau real Germaine Emilie Krebs) s-a nascut in 1903 si si-a inceput cariera de designer sub numele de Alix Barton, in 1930. In 1942, la Paris, a infiintat casa de moda “Gres”. De formatiune sculptor a devenit faimoasa ca designer de moda, fiind cunoscuta pentru modelele sale haute couture. Spre deosebire de cei mai multi compatrioti ai sai a rezistat tentatiei modei pret-a-porter dar in 1980 a fost nevoita sa declare faliment.

Marlene Dietrich (1951)

Semnatura ei o au hainele femeilor precum Ducesa de Windsor, Marlene Dietrich, Greta Garbo, Jaqueline Kennedy, Dolores del Rio.

Primul ei parfum a fost Cabochard, lansat in anul 1958.

Alix Gres a murit in anul 1993.

In anul 2009, Gres lanseaza colectia inspirata de Greta Garbo, misterioasa actrita suedeza, vedeta absoluta a anilor ’30, cea care a devenit celebra prin rolurile in care dadea viata unor femei precum Anna Karenina, regina Christina sau contesa poloneza Maria Walewska. E cea care avea talentul unic de a interpreta cele mai profunde emotii, surprinse in prim-planuri, numai prin expresivitatea ochilor.

Cele trei parfumuri ale colectiei Hommage a Greta Garbo sunt:

Mythos, dezvoltat de Amandine Marie, un parfum floral care interpreteaza eleganta intr-un mod nou si modern, iar notele de fructe il fac popular in randul tinerelor femei. Compozitia se deschide cu note de mere, coacaze negre si ananas, avand in inima notele florale clasice: trandafir, frezia si bujor - considerate ingrediente tipice pentru sofisticatele parfumuri frantuzesti – si senzualitatea subtila e data de baza delicata din mosc, lemn de santal si iris;

Sphinx, dezvoltat de Marie Salamagne, este un amestec de flori exotice cu arome de fructe si padure, deschizandu-se cu aromele delicate de piersici, litchi si Yuzu (citric asiatic) care capteaza simturile, avand la mijloc notele vesele ale lotusului, trandafirului si bujorului alb, totul pe o baza de cedru, mosc si patchouli;

Goddess, dezvoltat tot de Marie Salamagne, e compus dintr-un amestec subtil erotic ce incepe cu note de prune, mandarine si cardamon, avand in mijloc un cocktail voluptos de scortisoara, heliotrop si iasomie, pe o baza din lemn de santal, muschi, vanilie si ambra, esente care se potrivesc perfect cu pielea.

sursa foto: en.wikipedia.org (domeniu public)

Postare inscrisa in Clubul Povestilor Parumate gazduit de Mirela, care a propus si tema.