Cele şapte vase cu aur, Anthony de Mello

Un bărbier trecea odată pe sub un copac bântuit, când a auzit o voce:

- Ai vrea să ai şapte vase cu aur?

Omul a privit în jur, dar nu a văzut pe nimeni. Lăcomia lui se trezise însă, aşa că a strigat:

- Da, aş vrea.

- Atunci, du-te imediat acasă, i-a spus vocea. Le vei găsi acolo.

Bărbierul a fugit spre casă, unde a găsit într-adevăr şapte vase pline cu aur, cu excepţia unuia, care era doar pe jumătate plin. Bucuria i-a fost astfel imediat spulberată. Bărbierul nostru a simţit că nu poate trăi astfel: trebuia neapărat să umple şi cel de-al şaptelea vas, altminteri nu va mai fi niciodată fericit.

De aceea, a topit toate bijuteriile familiei şi le-a turnat în monede de aur, pe care le-a introdus în cel de-al şaptelea vas. Spre uimirea lui, acesta a rămas tot pe jumătate gol. Era exasperant! Omul s-a pus atunci pe economii, şi-a înfometat familia, dar degeaba. Oricât aur punea în cel de-al şaptelea vas, acesta rămânea în continuare pe jumătate gol.

Într-o zi, l-a rugat chiar pe rege să-i dubleze salariul. Acesta a acceptat, astfel că lupta pentru umplerea vasului a fost relansată. A ajuns chiar să cerşească. Vasul înghiţea fiecare monedă nouă de aur, dar refuza să se umple! Între timp, regele a observat cât de tras la faţă era bărbierul său.

- Ce s-a întâmplat cu tine? l-a întrebat el. Erai atât de fericit când aveai salariul mai mic. Acum ţi l-am dublat, dar arăţi obosit şi nefericit. Să nu-mi spui că ai primit cele şapte vase cu aur.

Bărbierul a rămas uimit.

- Cine v-a spus acest lucru, Maiestate?

Regele a început să râdă:

- Nu mi-a spus nimeni, dar manifeşti toate simptomele celor cărora stafia le-a dat cele şapte vase cu aur. Odată, mi le-a oferit şi mie. Când am intrebat-o dacă pot cheltui banii sau dacă nu pot decât să-i strâng, a dispărut fără urmă. Acei bani nu pot fi cheltuiţi. Nu fac decât să trezească dorinţa de a strânge şi mai mulţi. Du-te şi înapoiază-i stafiei, şi vei fi din nou un om fericit. 

(din Cântecul păsării – titlul în engleză: The Bird Song)

Anthony de Mello s-a născut la 4 Septembrie 1931 în Santa Cruz - o suburbie din Bombay - India, într-o familie de portughezi, de religie catolică, cu o tradiţie veche de 400 de ani.

Pe 1 iulie 1947 a intrat la seminarul Vinayalaya din Bombay. A învăţat filozofia, teologia, tradiţiile orientale. A devenit preot iezuit, iar înţelepciunea sa a atras alături de el mulţi discipoli. În lucrările sale a realizat o uimitoare îmbinare a înţelepciunii orientale şi occidentale. Acest lucru nu a fost apreciat de Vatican, scrierile sale fiind sau cenzurate sau interzise.

Până la moartea sa, care a survenit brusc la 2 Iunie 1987, Anthony de Mello a fost director al Institutului de Consiliere Pastorală Sadhana, lângă Poona în India.

Preluat de la www.edituramix.ro