Ce mai fura romanii

Specialistii in distrugere din Iasi s-au gandit la cateva busturi din bronz aflate in Parcul Copou.

La mai putin de 50 de metri de Teiul lui Eminescu se aflau busturile lui Ciprian Porumbescu si Nicolae Gane, iar pe o alee, spre intrarea in parc dinspre strada Aurora, se afla bustul din bronz al lui Barbu Stefenescu Delavrancea si pentru ca agentii de politie sunt in numar prea mic in urma restructurarilor parcul era ca un sat fara caini si busturile au fost insusite intr-o noapte de Martie, in perioada cand romanii erau cu gandul si fapta indreptate catre femeile de langa ei. Busturile au fost smulse de pe socluri. Gura targului zice ca erau pe acolo si ceva camere de supraveghere, dar numai pentru impresie artistica, asa ca nimeni nu a fost imortalizat.

S-au gasit resturi din busturi intr-un centru de colectare fier vechi si s-a stabilit - se pare - ca sunt din busturile furate si faramate pentru ca trei tineri sa faca rost de bani pentru bautura, tigari si jocuri de noroc (parca era “pentru bautura si femei” dar jocurile de noroc au devenit mai incitante pentru cei care beau prea mult, in special).

Reconstituirea ar arata cam asa: trei indivizi, cu un carucior, merg noaptea in parc, se muncesc cu busturile care sunt acolo de 93 de ani si, fiecare, cantaraste cca 100 de kg, le incarca in carucior si… apoi intr-un taxi si pleaca spre casa altuia, intr-un cartier marginas, unde le fac bucati apoi le vand la centre de fier vechi pentru suma de 3000 de lei, cand valoarea lor era de 200000 lei. Chuck Norris ar fi invidios pe forta acestor tineri romani care vor sa redecoreze parcurile cu arta din domeniul absurdului.

Cei trei care au ramas fara busturile expuse in parcul din Iasi sunt:

Nicolae Gane, scriitor si om politic roman (ales de 5 ori primar al orasului Iasi), ales membru titular al Academiei Romane (1908), nascut la 01.02.1838, Falticeni, decedat la 16.04.1916, Iasi.

Ciprian Porumbescu, compozitor roman (Crai Nou), nascut Ciprian Golembiovski, la 14.10.1853 la Sipotele Sucevei, Bucovina, decedat in 6.06.1883 la Stupca (azi Ciprian Porumbescu), judetul Suceava.

Barbu Stefanescu Delavrancea (n. 11.04.1858, Bucuresti – d. 29.04.1918, Iasi) – scriitor (basmul Neghinita, intre altele), orator si avocat roman, membru al Academiei Romane si primar al Capitalei (Iunie 1899 - Februarie 1901). E tatal pianistei si scriitoarei Cella Delavrancea (a cantat, adesea, in concerte cu George Enescu) si al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din Romania.

Vor fi acesti critici fundamentalisti de arta pedepsiti exemplar pentru distrugerea patrimoniului? Probabil vor primi amenda penala, pe care nu au din ce sa o plateasca si nici urmarita silit nu poate fi pentru ca e foarte probabil ca specialistii sa nu aiba bunuri, ca loc de munca aproape sigur nu au. Vor fi amendati proprietarii centrelor de colectare fier vechi? Poate da, poate ba - in functie de cine conduce afacerea, in actele de la Registrul Comertului, sau dincolo de aceste acte. Pot fi trasi la raspundere angajatii de la centre pentru ca au primit bucatile de bronz? Pot ei sa-si dea seama ce li se aduce spre cumparare? Taximetristul care a carat busturile nu s-a intrebat nimic? Si cate curse a facut?

Ar fi usor - cred - sa scada numarul faptelor de acest gen daca s-ar aplica legea si, eventual, s-ar modifica pe ici-colo pentru ca cei de la colectare de fier vechi sa nu primeasca una-alta (numite prin lege) de la persoane fizice, ci numai de la institutiile in posesiunea carora se presupune ca trebuie sa fie. Ca exemplu: bucati din sinele de tren numai de la CFR, de la persoana care are mandat pentru a aduna resturile si a le valorifica si capacele de canal de la regiile de apa-canal, in aceleasi conditii etc. Oare nu se doreste scaderea numarului in cazul acestui gen de furturi? Nu exista lege sau nu se aplica (si) pentru ca muritorii de foame - cei care culeg (= smulg din instalatii functionale) firele din cupru, ca exemplu - sa nu ajunga a cere - si obtine - ajutor social de la primariile unde isi au resedinta? Poate ca raspunsul e chiar mai simplu: indiferenta.