Prințul Nicolae de Hohenzollern, un șofer indisciplinat

România a fost una dintre primele zece țări din lume care a introdus automobilul în circulație, de la începuturile construcției acestuia. Încă din anul 1895, în București au circulat două automobile cu aburi, construite de firma franceză Gardner Serpollet, unul dintre acestea fiind expus la Muzeul Tehnic din București. 

Prinţul Nicolae, născut la 15 August 1903, fiul preferat al Reginei Maria, frate mai mic al lui Carol al II-lea, în perioada interbelică era acuzat de presă că merge cu viteză excesivă şi că îi înjura ”birjărește“ pe alţi şoferi. Era adevarat: prințului, fiind pilot de curse, îi plăcea să calce acceleratia pentru că îi plăcea viteza. Sigur că nu ar fi fost pedepsit ca alți șoferi care ar fi depășit limita legală de viteză, adică nu ar fi fost încătușat și nu i s-ar fi atârnat la gât o pancartă pe care scria “șofer” și jandarmul nu l-ar fi însoțit cu arma – cum se zice că se întâmpla șoferilor indisciplinați. Dar un mare scandal tot s-a iscat, când profesorul Nolica Antonescu, de la Universitate, a încasat două perechi de ”palme princiare“ în faţa Cercului Militar.

Dar prințul Nicolae pare că era indisciplinat de felul lui, pentru că s-a căsătorit cu Ioana – iubirea vieții sale – pe care a întâlnit-o la Automobil Clubul Român. Ioana, fiind căsătorita, a divorțat pentru prinț și s-au căsătorit în secret la 28 Octombrie 1931, fără consimțământul regelui Carol al II-lea și casatoria a fost declarată “inexistentă”. Pentru că n-a vrut să desfacă această uniune, în 9 Aprilie 1937, Consiliul de Coroană îl exclude din familia regală – “sancțiune” aplicată tuturor membrilor familiei regale care se căsătoresc cu o persoană care nu are “sange regal”. Carol al II-lea îl autorizează să poarte numele Nicolae Brana. În exil, în anul 1963, Ioana moare. În 1967 prințul se căsătorește cu Thereza Fiqueira de Mallo, originară din Venezuela.

A încetat din viaţă în Iulie 1977 și este înmormântat la Lausanne, alături de soţia sa Ioana.

Revenind la prinț ca amator de curse auto. Automobilul preferat era un “Duesenberg Straight Eight” roșu, creat de  de fraţii Fred şi Augustus Duesenberg la St.  Paul, Minnesotta, și în 1926 adusă în România de prinţ. La volanul acestui automobil principele român a triumfat în mai multe întreceri internaţionale.

Înainte vreme,  în România se organizau curse de Grand Prix și la competiții participau marci celebre de automobile, între care: Bugatti, Maserati, MG, Alfa-Romeo sau BMW. Printre românii care participau cel mai des la cursele din străinătate  se număra prinţul Nicolae. În anul 1933, prinţul împreună cu ”Papa“ Cattaneo au terminat cursa de 24 de ore de la Le Mans pe locul 14. Un an mai târziu, la ediţia următoare a cursei, l-a avut coechipier pe celebrul pilot britanic Withney Straight. Din păcate, maşina lor a terminat cursa doar pe locul 45.

La instaurarea regimului comunist cei mai mulţi dintre proprietarii bolizilor au încercat să-şi ascundă ”bijuteriile“ pe patru roţi de furia naţionalizărilor. Având mulți prieteni la Brașov – între care și renumitul pilot Jean Calcianu de la IAR – principele a ales să își ascundă Duesenberg-ul în acest oraș. Dar la începutul anilor ’50, milițienii au găsit într-o șură, din zona unde azi e stadionul “Tineretului”, un automobil de curse ascuns sub niște prelate. Se descoperă că automobilul este al principelui Nicolae dar nu se știe ce finalitate a avut ancheta în aceasta privinta, dar automobilul este rechiziţionat şi expus la Secţia ”Prototipuri“ a Clubului Sportiv ”Steagul Roşu“. Era unul dintre cele opt automobile de acest fel produse în lume. La mijlocul anilor ’70 Securitatea începe să strângă maşinile produse până în 1948 pentru a le vinde în strainatate. În data de 7 Septembrie 1976 Clubul Sportiv “Steagul Roşu” primeşte o adresă de la Întreprinderea de Comerţ Exterior ”Terra“ Bucureşti în care se cereau detalii despre starea tehnică a motorului, uzura cutiei de viteze, starea caroseriei şi seria motorului. În final, era solicitată şi adresa pilotului Jean Calcianu, despre care existau informaţii că deţinuse un automobil deosebit, Isota Fraschini.

La începutul lui ianuarie 1977, doi tovarăşi, însoţiţi de câţiva clienţi străini, au negociat cu Clubul modul în care va fi vândut valorosul autoturism, fără ca acesta să mai fie restaurat. Pe 21 martie 1978 conducerea Clubului “Steagul Roşu” este înștiințată de la Bucureşti că va primi “15.000 de dolari pentru achiziţionarea de materiale sportive” în cazul iminentei tranzacţii.  Corespondenţa de doi ani dintre clubul braşovean şi ”Terra“ nu duce, până la urmă, la niciun rezultat. În dimineaţa zilei de 26 iulie 1978, maşina este totuşi ridicată şi dusă la Muzeul Tehnicii ”Dimitrie Leonida“ din Bucureşti. Actul de predare-primire este semnat în 26.06.1978.  S-a constatat cu mirare – desi n-ar fi trebuit, zic eu - că automobilul avea cutia de viteze, aripile şi uşile înlocuite cu unele ce proveneau de la un autoturism Volga, fabricat în Rusia. Nu s-a aflat unde au dispărut părţile respective din maşină.

Resurse online si sursa foto:

http://story.casasfatului.ro/tag/jean-calcianu/ (in febr 2021 site-ul nu mai exista)