După ce sărbatoarea Paștelui s-a încheiat unii dintre vizitatori de la
Ierusalim se întorceau la casele lor. De-a lungul drumului care duce de la
Ierusalim spre satul Emaus, șase stadii distanță, doi bărbați mergeau pe jos
încet, ținânând capetele plecate. Erau prieteni ai lui Isus.
Pe când mergeau și discutau despre procesul și răstignirea lui Iisus, și
despre mesajul pe care femeile l-au adus dimineață devreme, un străin li s-a
alăturat și a întrebat:
- De ce sunteți așa de triști?
Oamenii s-au mirat:
- Poate fi posibil să nu fi auzit despre lucrurile triste care s-au întâmplat
în ultimele zile?
Iar străinul a întrebat:
- Ce lucruri?
Cei doi au început să povestească acestui străin despre
Iisus din Nazaret, despre care au sperat că va elibera
națiunea lor de jugul romanilor și va înființa o nouă împărăție. I-au spus cum
preoții cei mai de seamă și mai marii au devenit geloși pe el, deoarece a fost
un profet puternic, si cum l-au prins și cum au uneltit să fie crucificat. Ei
i-au spus că Iisus a murit pe cruce și că trupul său a fost îngropat de
prieteni iubitori într-un mormânt frumos, săpat în stâncă.
- Și aceasta este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri - au spus
ei - și în această dimineață câteva femei ne-au uimit prin a spune că au
trecut mai devreme pe la mormânt și au văzut că trupul său a fost luat. Au zis
că Îngerii au fost acolo, iar îngerii le-au spus că a înviat din morți. Apoi
unii dintre noi s-au grăbit la mormânt și au constatat că acesta era
într-adevăr gol, dar ei nu au văzut îngerii și nici pe Domnul nostru înviat.
Străinul a ascultat cu răbdare și când au terminat a început să vorbească cu ei despre învățăturile lui Moise și ale profeților cu privire la Răscumpărătorul promis lui
Oamenii ascultau în tăcere, întrebându-se cine ar putea fi acest străin.
S-au apropiat de satul Emaus, și cei doi bărbați au propus străinului să stea
cu ei până a doua zi dimineața. Străinul a acceptat, pentru că ziua aproape se
încheiase. Când au șezut să mănânce masa de seară a luat pâinea, a
binecuvântat-o și a dat-o lor, și ei au înțeles că era Iisus, Domnul lor
înviat. Dar imediat el a dispărut din ochii lor.
Acum, cei doi bărbați au înțeles de ce femeile care au văzut îngerii erau atât
de pline de bucurie și au crezut acum în Domnul înviat, și inimile lor s-au
umplut de bucurie. S-au sculat de la masă și s-au întors în grabă la Ierusalim
să le spună ucenicilor că au văzut pe Domnul.
Umbrele adânci ale nopții au căzut peste Ierusalim atunci când bărbații au
ajuns la casa unde erau prietenii lor. Când au intrat în cameră au văzut o
schimbare la acești oameni care au fost atât de triști. Acum fiecare arăta
fericit și încântat de ceva.
- Iisus este într-adevăr înviat! au strigat cu bucurie. Peter l-a văzut!
Cei doi bărbați au povestit cum li s-a infățișat pe drumul spre Emaus, și cum
nu l-au cunoscut până când a binecuvântat și a frânt pâinea la masa de seară.
În timp ce ei discutau, deodată Iisus a apărut în mijlocul lor. S-au speriat,
pentru că ușile erau închise când a intrat și au presupus că era un spirit.
Dar el le-a vorbit și a spus:
- De ce vă este frică se vedeți mâinile și picioarele Mele? Atingeți-mă, să
vedeți că nu sunt un spirit; un duh nu are carne și oase, dar eu am.
Apoi a cerut ceva de mâncare, și i-au dat o bucată de pește și miere, pe care
a mâncat-o înaintea lor. Mare a fost bucuria lor văzând-l încă o dată în
mijlocul lor, după ce l-au văzut atât de crud torturat și ucis.
Dar Toma, unul dintre ucenici, nu a fost prezent atunci când Iisus a apărut și
el n-a crezut când ceilalți i-au spus că au văzut pe Domnul.
El a spus:
- Dacă nu voi vedea în palmele Lui semnul cuielor și nu voi atinge locul unde
sulița a intrat în trupul Lui, nu voi crede.
O săptămână a trecut și din nou, ucenicii erau împreună într-o cameră, ușile
fiind închise, și de data aceasta Toma era cu ei. Atunci Iisus a apărut la fel
de brusc ca și prima dată și le-a zis tuturor:
- Pace vouă!
În timp ce se minunau de sosirea lui, Iisus l-a numit pe Toma și a spus:
- Iată mâinile mele - și a pus degetul în semnul cuielor. Pune mâna în locul
unde sulița a tăiat carnea mea.
Toma s-a închinat, zicând:
- Domnul meu și Dumnezeul meu!
Pentru el Iisus a spus:
- Tu crezi pentru că ai văzut, dar mai binecuvântați sunt aceia care vor
crede, deși nu mă vor vedea.