Poveste despre iertare. Bună dimineața Soare!

De ce e bună iertarea…

Un om stătea liniștit la masă, ospătându-se cu poftă din felurite bucate aburinde. La picioare s-a așezat câinele său. Privind spre ochii omului, câinele își spunea: Dă Doamne să mănânce cu poftă stăpânul meu și, după ce s-o sătura, să-mi dea și mie o bucățică!

În acest timp, s-a apropiat și pisica. Privindu-l pe om cum mănâncă și gudurându-se pe lângă el, își spunea în sinea ei: Dă Doamne să orbească stăpânul meu, doar o clipă, să-i pot fura mâncarea!

Câinele aștepta să primească tot ce omul s-ar fi îndurat să-i dea, cunoscând bunatatea stăpânului său. Pisica, însă, pândea orice moment să poată fura, lăcomia îndemnând-o să nu se mulțumească numai cu ceea ce ar fi primit.

Așa se întâmplă, uneori, și în viață. Unii dintre cei care ne înconjoară sunt asemenea câinelui, adică fideli și devotați, răbdători și sinceri cu prietenii. Alții, însă, sunt asemenea pisicii: mereu cu un zâmbet și cuvinte dulci pe buze dar cu răutate în suflet, așteptând doar prilejul să fure și să profite.

Când ai în preajma ta prieteni adevărați, bucură-te pentru ei și pentru prietenia voastră; când vezi, însă, că de tine se apropie și cei asemenea pisicii, nu-i goni și nu te purta cu ei așa cum ar merita, ci încearcă, prin bunătatea ta, să îi faci și pe ei mai buni.

Suferi de pe urma unui om rău? Iartă-l, ca să nu fie doi oameni răi! poate că ar zice Soarele, care pe toți ne încălzește.

Dacă dorești să participi, în fiecare luni, publică pe blogul tău, un articol (video, text, imagini) cu această temă și dacă vrei să-l împărtășești cu noi  înscrie articolul la "Bună dimineața Soare!" pe blogul Iulisei.