Pagini

2013-10-06

Alegerea sau Parfumul credinței

Definiția credinței este dată în Biblie, Evrei 11:1 - Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Parfumul credinței, însă, nu e definit nicăieri pentru că există atâtea parfumuri câți oameni există.
Credința ei în divinitate era nulă. Ea credea în oameni, în capaciatea lor de a iubi. Cu toate acestea, cei care o cunoșteau afirmau despre ea că este iubită de Dumnezeu. Era ființa căreia chiar și de îi făceai rău știa că nu ai vrut, știa că ai unele probleme în viață și știa că poți vedea binele, știa că simți dragostea și o dorești dar nu știi cum să le arăți și altora ce simți, ce dorești. Știa despre oameni că pot simți parfumul pământului ud, al florilor de primăvară. Era ființa pe care te-ai putea supăra doar pentru că nu se supără pe cineva. Dar cum să te superi pe cineva care nu se supără deloc?  Cum să te superi pe cineva care găsește întotdeauna punctul alb pe cel mai negru fond? Cum să te superi pe cineva care deslușește parfumul Crăciunului chiar și la înmormântări? Ajungi să te cerți singur. Omul nu e rău de la Natură, ci devine mai puțin bun din cauze independente de voința lui, din vina altora, în special. Credința ei în bunătatea oamenilor era de nezdruncinat. Uneori se întrista când oamenii fac rău numai pentru că vor să vadă pe cineva cel puțin la fel de nefericit ca ei în loc să încerce să zâmbească și să-și schimbe propria viață, să schimbe unghiul din care privesc viața. Unii cred că de sunt răutăcioși cu ceilalți au de câștigat prestigiu, prin teamă, în special. Crezând în bunătatea oamenilor era și străină de frică. Pentru că nu-i poate fi teamă de cineva pe care iubește cu toată ființa. Și era absurd să îi fie frică de moarte sau de capriciile Naturii.

Într-o zi, cineva a reușit să rămână în viața ei. S-au înțeles din prima clipă fără prea multe cuvinte și împreună au iubit oamenii, încercând să aducă raze de speranță în viețile celor mai puțin norocoși. Credea în el, în dragostea lui, cu toată ființa, și devenise mai puternică știindu-l alături de ea. Erau suflete pereche, la fel de frumoase amândouă, și când un copil a venit pe lume și-au spus ca sunt doi oameni foarte norocoși și vor putea transmite mai departe dragostea lor pentru oameni și pentru toate celelalte ființe și pentru Natură. Viața lor avea acum parfum de frezii și trandafiri. Când băiețelul a împlinit vârsta de patru ani au fost de acord că e timpul să îi arate frumusețea Naturii și forța acesteia, să înceapă să îl învețe respectul pentru tot ceea ce există. Pe cărarea de munte deloc dificilă, pe care au parcurs-o de nenumărate ori, înaintau acum mai încet, pentru ca micuțul să se poată opri la fiecare tufă, să observe ce se află sub frunze, să se lase îmbrățișat de razele Soarelui, să adulmece parfumul aerului pur. Au ajuns la acel lac cu ape liniștite pe malul căruia construiseră cândva o cabană mică, între brazi, unde să își împlinească armonia. Cei doi băieți pescuiau pe mal, de pe un ponton, iar ea le pregătea cina, aruncând din când în când o privire către lac, bucurându-se de bucuria lor.

Norii se adunau pe cer, dar spera să nu plouă prea curând deoarece vântul bătea destul de tare. Crengile bradului de lângă cabana loveau în fereastra deschisă. A închis-o, zâmbind, reținând în plămâni aerul cu parfum de ploaie ce sta să cadă dar a înghețat pe loc. Băieții ei iubiți nu mai erau pe ponton. O pată roșie era aruncată pe valurile până nu demult liniștite. Îngrozită, a alergat la mal. Iubitul ei, la câteva zeci de metri de mal, părea că se îneacă. A sărit în apă, cu gândul la copil. A încercat să înoate spre el dar apa agitată și rafalele de vânt o împiedicau. Poate ar fi reușit să îl ajungă… Doar poate, dar gândul că iubitul ei va muri a cutremurat-o. A renunțat și a înotat spre soț. Cu greu, l-a scos la mal. Pielea îi era aproape vineție. A reușit să-l ajute să respire. El se zbătea și arăta, strigând răgușit, spre copil dar nu avea forța să se arunce după el. Ea îl ținea în brațe, cu obrajii uzi de lacrimi. Sunase după ajutor și acum putea doar să aștepte.
- De ce nu te-ai dus după el? De ce nu te duci după el? îngăima aproape de delir.
Au rămas, un timp, îmbrățișati  în mijlocul furtunii. Abia dimineață, scafandrii au adus la mal trupușorul neînsuflețit al copilului. Soțul îi evita privirea. Ceilalți oameni păreau să se ferească de ea, de parcă ar fi avut o boală foarte contagioasă.
La înmormântare fiecare îl consola pe tată dar pe ea o priveau aproape cu ură. Propria-i mama a blestemat-o pentru că n-a încercat să își salveze copilul. Soțul a părăsit-o pentru că n-a încercat să salveze copilul. Degeaba încerca să le explice că valurile și vântul nu i-ar fi permis să ajungă la el iar dacă ar fi ajuns l-ar fi găsit mort și ar fi murit și soțul fără ajutor. Cum să le explice rațiunea alegerii ei? Cum să le explice că mai putea face un copil cu acel bărbat dar un bărbat ca el nu ar mai fi întâlnit? Cum să le explice că lumea e mai bună cu soțul ei? Cum să le explice că a crezut în sufletul ei pereche și a vrut să-l salveze?
Cu izvorul lacrimilor secat, a rămas la cabană, departe de toți ceilalți, devorându-și durerea. Privea în gol, la pontonul de pe care vântul i-a smuls cele mai dragi două ființe. Și ea pierduse un copil, dar nimeni nu părea să vadă și să creadă durerea ei. Avea credința neclintită că, mai devreme sau mai târziu, soțul îi va înțelege alegerea. Pentru prima dată se gândea numai la ea. Zi de zi va aștepta, cu credință, să îi audă pașii pe treptele din piatră. Doar erau suflete pereche, mai puteau avea alți copii. Era categoric convinsă că totul va fi bine. Credea în puterea dragostei. Parfumul florii pasiunii îl simțea cu sufletul.
Credinţa este o oază în inimă, la care nu poate ajunge niciodată caravana gândirii, a spus candva Khalil Gibran.

O poveste de iubire a avut la origine colecția Soul2Soul lansată de Faith Hill și Tim McGraw. Două parfumuri, două suflete, o singură poveste de iubire. Parfumurile Faith Hill și Tim McGraw din colecția Soul2Soul au fost anunțate la sfârșitul anului 2011 și au fost disponibile în anul 2012. A urmat apoi Vintage, noul parfum, lansat în anul 2013: pentru femei și pentru bărbați. Ea, radioasă, sofisticată, fără vârstă; el, modern, demn de încredere, sincer; împreună au creat ceva nou, magic, electrizant și perfect interconectat.

Vintage pentru femei se deschide cu note de pere bine coapte, prune și floarea pasiunii, având la mijloc esența petalelor de bujor, mușcată egipteană și gardenie, pe o bază din esențe de stejar și cedru de Virginia.
Vintage pentru bărbați se deschide cu note de mandarină, ghimbir și lavandă, trecând prin flori de portocal, scorțișoară și cardamon spre baza din frunze de credru, tonka și cașmir.

Pentru Clubul Condeielor Parfumate găzduit de Mirela.

9 comentarii:

  1. Tema aleasă de tine a fost dificilă, dar splendidă, dovadă poveștile citite până acum.
    Cutremurătoare povestea ta...Nici nu pot să mă gândesc la dramele prin care a trecut eroina poveștii tale. Felul în care ai descris întâmplarea îmi dă senzația că erai acolo, atât de bine ai povestit, parcă văd scena descrisă.Și chiar dacă orice om sau animal își salvează în primul rând puii, aici lucrurile au stat altfel cu un motiv și nimeni nu are dreptul să judece, deoarece fiecare face așa cum crede și cum îi e putința. Faptul că, și după ce a fost părăsită de toți, a continuat să iubească, să spere și să creadă e un miracol. Sufletul ei era prea mare ca să rămână lipsit de speranță și credință. O poveste dramatică, dragă Diana, în care credința și iubirea își dau mâna într-un singur crez, după care se ghidează viața celor cărora iubirea le este religie.
    Parfumul adus de tine și lansat de cântăreața Faith Hill se pare că a stârnit multe pasiuni. O să-l caut, shopurile de parfum pe unde fac lunar câte o plimbare primesc toate noutățile, așa că sper să-l găsesc și să-l testez, sunt curioasă.
    Diana dragă, îți doresc o duminică plină de pace și căldură!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Dupa ce am propus tema, sub influenta evenimentelor ce aveau loc la momentul acela, surprinsa de reactiile unor oameni pe care ii credeam echilibrati si a unor oameni care-si spun credinciosi si merg la biserica regulat si care strigau sa "moara cainii" si sa se duca naibii toti aia care iubesc cainii, mi-am dat seama ca tema e complicata - pentru mine, cel putin. :)

      Ideea povestii e inspirata dintr-o poveste adevarata, dar mult mai tragica: el s-a sinucis dupa moartea copilului deoarece era cu el in parc si nu l-a supravegheat (discuta cu o mamica aflata acolo, langa copilul ei, cu ochii pe el). Copilul lui a cazut de pe roata aceea care se gasea candva in parcuri... iar tatal n-a suportat, se pare, vina de a nu fi fost atent la copil... Cred ca, oarecum, voiam sa imaginez o raza de speranta unor cupluri frumoase, distruse de moartea copilului... Ea a reusit sa depaseasca momentul (momentele). Cum o fi reusit numai ea stie!

      De-ai sti cat m-am bucurat sa gasesc - pentru tema - acest parfum Vintage! :) Imi plac si Faith si Tim! Habar nu aveam ca traiesc o poveste de iubire, desi ma gandisem - habar n-am de ce! pentru ca multi canta in duet - ca ar fi posibil deoarece am ascultat o melodie cantata "in cuplu". :)
      Multumesc pentru urare. Stii ca se potriveste urarea pentru caldura? Afara e ceva mai cald, e drept, dar ieri se stricase centrala... Acum e din nou cald si bine in casa! :)
      Zile fericite iti doresc! Cu mult drag!

      Ștergere
  2. In viata ne asumam alegerile si hotaririle, cum prea bine reiese si din materialul tau, Diana. Iar cine o judeca pe mama dupa alegerea dar si-n durerea ei nu-si arata decit micimea umana in fata destinului. Asa a trebuit sa fie, asa a trebuit sa se intimple acolo si atunci.
    Ceea ce mi-e peste putinta a intelege e asteptarea ei in reintilnirea iubitului desi e mai mult decit evidenta alegerea pe care el a facut-o! Ehhhh...sunt doar simple intrebari generate de-un material care sunt sigura ca are o saminta de realitate in el!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Alegerea lui e evidenta in acele momente de durere, dar in viata fiind, poate alege altfel cand (daca) va simti ca o poate face - atunci cand va reusi sa ierte si sa se ierte.
      Putem alege aparent corect pe moment si in timp se dovedeste contrariul; putem alege aparent gresit si in timp se dovedeste contrariul… Exista o singura cale pentru a afla, eventual, candva, daca alegerea a fost buna sau a fost mai putin buna: viata. Trebuie sa fii in viata pentru a putea alege. Sa alegi moartea nu e o solutie, pentru ca e… iremediabil actul. Sa alegi izolarea poate fi o cale spre vindecare, pentru ca si ranile sufletului se pot cicatriza (chiar de ar fi doar o coaja foarte subtirica).

      Alegerea de a se izola si de a-l astepta poate fi dorinta de a lua toata vina asupra ei, cu credinta ca el va intelege ca au aceeasi durere de impartasit, asa cum au impartasit totul pana atunci, fara sa-i atraga atentia ca el era acolo, foarte aproape de copil… Ar intelege ca sotia ar putea fi suparata pe el din acelasi motiv pentru care el e suparat pe ea: n-a facut nimic sa ia copilul de acolo? Si daca ar intelege, ar putea trai cu vina? Sau o acuza pe ea incercand sa scape - inconstient - de sentimentul vinovatiei?
      O credinta nu e intotdeauna corecta - in sensul de probabila - dar exista speranta (care, totusi, e inutila fara actiune), iar daca e suficient de puternica speranta… cine stie cum se pot aseza lucrurile?

      Ștergere
  3. O poveste cu multa tristete dar si multa credinta in iubirea aceea unica, dintre sufletele pereche. Eu o inteleg pe ea pentru ca sunt croita cam la fel. Nici n-o judec pentru ca alegerea nu a fost a ei ci a destinului. Cred in destin, am mai spus-o de N-ori in articole ori prin diverse comentarii.
    Dureroasa alegere, dureroasa poveste... dar foarte frumos scrisa. Am citit si despre ceea ce te-a inspirat. E adevarat, se intampla ca unele familii sa fie devastate de pierderea unui copil insa cred ca depinde de caracterul persoanelor ori mai degraba de taria de caracter. Daca oamenii ar incerca sa fie mai echilibrati si mai corecti cu ei insisi si cu cei de langa ei...ar putea vedea intamplarile in adevarata lumina si n-ar mai incerca sa se culpabilizeze unii pe altii sau sa se autoculpabilizeze atata. Poate ca asa a fost sa fie...
    Sa ai o saptamana frumoasa, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, cred ca ai dreptate: a suporta o astfel de durere e greu si depinde de taria de caracter a celor care au ghinionul sa cunoasca o astfel de durere. Poate ca trec mai usor peste astfel de tragedii cei care nu au considerat copilul ca fiind "liantul dintre ei". Copilul este "rodul dragostei", nu ceea ce tine doi oameni in cuplu. Cred ca nu e usor la moartea unui copil dar cand dragostea e vie se poate depasi mai usor momentul si ranile sufletului se pot cicatriza.
      O minunata saptamana iti doresc sa ai! Cu drag!
      Sa fii iubita!

      Ștergere
  4. Minunată tema propusă de tine! Credinţa e temelia omului adevărat! Ea face diferenţa între omul autentic şi cel duplicitar, ea ne ajută să mergem mai departe după experienţe dureroase ca şi cea din povestirea ta, ea este plină de speranţă şi smerenie! E greu să treci prin traume, dar puterea ţi-o găseşti în acel ceva a cărui dovadă palpabilă nu o ai, dar o simţi peste tot şi în tot ce te înconjoară... Evident, este doar părerea mea, dar viaţa fără credinţă e fadă, searbădă!
    Îţi doresc o săptămână frumoasă! Cu mult soare, că aşa se preconizează! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. O credință fără răspuns e credința adevărată...

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce frumos ai spus tu: copiii sunt rodul dragostei, nu ceea ce tine doi oameni in cuplu. Adevarat! Desi nu-mi pot imagina durerea de a pierde copilul, totusi plimbarea vinei de la unul la altul nu-l va aduce inapoi. Si eu, ca si Elly, tind sa cred in destin sau fatalitate, desi ma cam razvratesc uneori. Credinta e buna, nu zic nu, dar fara a face ceva ... e nula, zic eu. Speranta te mai poate tine in viata, dar fara actiune, e doar amagire. Mi se pare un adevarat test de duritate .... sa astepti. De aceea eu nu as putea sa stau sa astept. As face ceva. Dar fiecare reactioneaza diferit ... Si, cine stie, poate asteptarea ei (cea din poveste) ar putea avea deznopdamantul asteptat. Frumoasa temai, cea a credintei! Credem in multe, nu? Dar mai ales in iubire.

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.