În ideea că animalele nu pot avea drepturi intervin… oamenii
de știință și încep să afirme că ar trebui să reconsiderăm tratamentul lor ca
fiind proprietate - cel puțin în cazul câinilor sau al primatelor.
Argumentul juridic al celor care susțin că animalele nu pot
avea drepturi este acela că drepturilor le sunt corelative obligațiile iar
animalele nu pot avea obligații… deci nu pot avea drepturi, pentru că drepturi
fără obligații corelative nu există. Poate. Dar bebelușii au drepturi și nu au
obligații… A nu se înțelege că pun semnul egal între bebeluși și animale, ci e
doar un argument în sprijinul afirmației că animalele pot avea drepturi și
aceste drepturi le sunt (ar trebui să le fie) ocrotite de cei care au
capacitate de exercițiu deplină.
Juridic, cineva poate avea obligații numai față de un
subiect de drept care e titularul dreptului corelativ obligației. Animalele
sunt considerate, juridic, bunuri, nu sunt subiecte de drept.
Jeremy Bentham, filosof britanic, fondator al utilitarismului:
Nu capacitatea de a raționa - spune
el - nu cea de a vorbi trebuie să fie
criteriile, ci capacitatea de a suferi. Dacă ne bazăm pe darul rațiunii și al
vorbirii, ar însemna să tratăm ca pe niște lucruri și anumite categorii de
ființe umane, ca nou-născuții ori cei cu întârzieri mintale grave.
Și nu trebuie să fiu un geniu pentru a ști că animalele au
capacitatea de a suferi.
Azi, vin din urmă oamenii de știință.
Gregory Berns, autorul cărţii "How
Dogs Love Us: A Neuroscientist and His Adopted Dog Decode the Canine Brain" a dezvăluit într-un articol publicat în prestigiosul ziar New York Times descoperirile sale. Citez:
Mi-am petrecut ultimii doi ani alături de colegii mei pentru
a antrena câinii să intre într-un scanner RMN, complet treji şi fără să fie
ţinuţi cu forţa. Scopul nostru era să stabilim cum funcţionează creierul
câinilor şi, mai important, ce gândesc ei despre noi, oamenii.
Acum, în baza studiilor mele şi după ce am scanat o duzină
de câini, am ajuns la o concluzie de neevitat: câinii sunt, la rândul lor, persoane.
[…]
Deşi abia începem să răspundem la câteva întrebări
elementare despre creierul canin, nu putem ignora o similaritate uluitoare
între oameni şi câini în ceea ce priveşte atât structura, cât şi funcţionarea
unei regiuni cerebrale cheie: nucleul caudat.
[…]
Abilitatea de a trăi emoţii pozitive, precum dragostea şi
ataşamentul, ar însemna că aceşti câini au un nivel de conştiinţă comparabilă
cu cea a unui copil. Iar această abilitate sugerează că e cazul să regândim
modul în care tratăm câinii.
[…]
Suspectez că societatea se află la mulţi ani distanţă de a
considera câinii drept persoane. Totuşi, decizii recente ale Curţii Supreme
care au inclus dovezi neuroştiinţifice deschid calea către o astfel de
posibiltiate. În două cazuri, curtea a decis că infractorii juvenili nu pot fi
condamnaţi la închisoare pe viaţă fără posibilitatea de eliberare condiţionată.
Judecătorii au citat dovezi obţinute de neurocercetători despre creierul uman,
care nu este matur la adolescenţă. Deşi acel caz nu are nimic de-a face cu
conştienţa câinilor, judecătorii au deschis calea pentru neuroştiinţe în sala
de judecată.
Sursa pentru How Dogs
Love Us: descopera.ro
Foarte interesant articolul și e cazul să-i pună și pe alții pe gânduri. Noi nu avem câine, dar știi că avem două pisici, pe care le considerăm membri ai familiei și au drepturi depline, la hrană, odihnă, joacă și sănătate, fiind controlate medical periodic. Nici nu mi-aș imagina să țin în casă un suflețel care să nu fie tratat ca o persoană. Și nici nu-mi pasă de părerea lelițelor sau a celor care încă ucid animale, încă se uită chiorâș la mine când le duc conserve, încă mă condamnă că țin animale în casă. Nu, ei sunt animalele, pisicuțele noastre sunt PERSOANE! :P
RăspundețiȘtergereTe pup, un weekend minunat să ai, Diana dragă :)
Poate sunt doar prejudecati, dar cred ca pe cei mai multi români nimic de genul acesta nu-i poate pune pe ganduri - eventual le mai da peste botic celor cu gura mare care detesta, mai mult sau mai putin animalele (desi, repet, cred ca cei mai multi ii detesta pe oamenii care iubesc cainii).
ȘtergereSi noi avem doi motani, asa ca stiu cum este! :) Am avut si caini, de-a lungul timpului.
Si la noi e o doamna care hraneste pisicile, de trei ori pe zi, si multi o mai vorbesc si-i mai reproseaza, dar ea isi vede de ale ei. :) Erau o "gasca" mare de pisici, acum mi se par mai putine... dar n-am vazut moarte prin zona, din fericire!
Multumeac pentru urare! La fel iti doresc, Mirela!
Imbratisari cu drag! :)
Cei care au caini, știu asta !
RăspundețiȘtergereCum să fie tratați la noi cainii ca niste persoane, daca sunt oameni carora nu li se recunoaste acest statut ?...
Categoric stim! :) Ce mi se pare oarecum haios este ca si cei care dau cu batul dupa caini... vorbesc cu ei! Le striga "javra imputita" si altele de gen. In subconstient or sti ca si cainii sunt persoane! Altfel de ce le-ar adresa injuraturi? Doar animalele nu pricep! :)
ȘtergereDespre oameni batjocoriti mi-e groaza sa scriu! :(
Dacă nu îți e clar că nu am nimic cu stăpâna blogului, cu bloggerii, cu aomenii, cu universul, atunci repet: NU AM NIMIC CU CEI MENȚIONAȚI MAI SUS, decât respect, admirație, curiozitate, consonanță, etc, etc.
RăspundețiȘtergereAm ținut să precizez pentru că preiei ideea că numai câinii au personalitate...
Ce facem cu elefanții, care își jelesc morții și care au un comportament social net superior nouă? Dar cu delfinii? Caracatițele au o inteligență 3D fabuloasă, recent descoperită... Să înteleg că te declari apărătoarea câinilor și atât? Toate ființele (cu sânge sau cu clorofilă) au un rol bine precizat în orchestra dirijată de Dumnezeu! Din păcate a apărut și un mutant, o celulă cancerigenă, OMUL...
După așa un perdaf mai pot să spun week-end plăcut? Spun! :)
Mi-e foarte clar! :)
ȘtergereStai sa ma vezi cand e vorba despre oameni! Mai ales despre copii! Stiu unde sunt adaposturile pentru oamenii strazii, unde sunt caminele pentru batrani, unde e cantina saracilor, unde sunt orfelinatele, unde e caminul pentru cei care sunt la un pas de moarte… si stiu cam ce se intampla si pe acolo, dar prea multe nu sunt de facut. Animalele pot fi protejate si ajutate mai usor decat oamenii! O fi vreun paradox!?
Nicidecum nu-mi pot imagina ca as putea apara doar cainii!
Cainii, insa, la ora actuala, sunt nenorociti pe capete de cetatenii romani. Saptamana trecuta, in Galati, au gasit un pui de caine in agonie, plin de sange. Fusese lovit in cap cu toporul… Bineinteles, nimeni n-a vazut, n-a auzit nimic. Aflu despre 10 cazuri, sa zicem, si pot fi sigura ca mai sunt inca 20 despre care nu se afla…
Stiu despre elefanti… Stiu ca sunt vanati pe capete pentru fildes si pentru ca distrug asezarile umane, in unele cazuri, in cautare de hrana. Elefantii, macar, aduc un profit - sa zicem ca braconierii au motiv sa-i ucida… dar cainii?! Ca nu-i ia sa-i duca si sa-i faca sapun! Pur si simplu ii ucid si-i lasa in drum. Poate ar fi de inteles daca-i ucid si-i vand si din bani cumpara de-ale gurii pentru familie!
Stiu si despre delfini, ca sunt pe cale de disparitie, asa cum multe alte specii sunt pe cale de disparitie: lei, tigri etc - cei care au rezervatii prin Africa sunt in pericol din cauza braconierilor…
Dar numai despre caini am citit articolul cum ca ar putea fi considerati… persoane. E vorba oamenilor de stiinta! Nu ma hazardez singura in astfel de afirmatii! :)) Sunt o multime de animale “urate” pe cale de disparitie si nu se aude prea des ca sunt oameni care se zbat si pentru acestea…
Pare ca sunt “axata” pe caini poate pentru ca in BV nu sunt nici delfini, nici elefanti, nici caracatite… :)
Te-ai ingrozi daca as trece de la “articole” despre animale la cele despre oameni. De la oameni am pretentii! :)) Se zvoneste ca suntem... fiinte superioare. :)
Multumesc pentru urare! Un minunat sfarsit de saptamana sa ai si tu!
Interesante studii. De acord ca si animalutele noastre sunt persoane insa conform lor pot sa spun ca motanul meu e mai persoana decat catelul. Chiar daca ii iubesc pe amandoi la fel de mult, constat ca motanul e cu mult mai inteligent, intelege ce-i spun dintr-o privire sau o vorba, comunica prin mieunaturi pe tot felul de tonuri, adecvate situatiei. De fapt doar acest motan se comporta asa, am mai avut altii care nu erau la fel, de ce sa mint? Snow este mai inteligent si mai ascultator decat un copilas. :)
RăspundețiȘtergereAsa e Pufitica - motanul nostru cel mare! "Vorbeste" mereu! Il intrebi "ce faci?" miauna pe un anume ton. Ii zici "nu-i voie" miauna ca un motan rasfatat. Cand vorbim la telefon isi gaseste un loc strategic si se tot baga in vorba! Interlocutorii au ajuns sa ne intrebe "ce zice vorbaretul"! :)) E demential! Prietenii nu-i mai spun Pufi, ci "vorbaretul". Pufi face numai ce vrea el, dar Johnny, cel mic, e tare ascultator si se alinta ca o pisicuta, nu e "rece" ca motanul Pufi.
ȘtergereSunt convinsa ca si Pufi al tau - catelusul, adica :)) - intelege exact ce doresti de la el dar cred ca face pe nebunu' :) pentru a primi mai multa atentie.