De la Grasse la Regele Soare. Parfum de epocă.

Au pornit din Grasse în primele ore ale dimineții, sperând să ajungă la Lyon până la lăsarea serii, să evite tâlharii care pândeau la tot pasul pe marginea drumului, ascunși în liziera pădurii. Avea 15 ani și era prima lui ieșire din orașul natal. Abia aștepta sosirea la Paris și mai apoi la Versailles, unde unchiul urma să înmâneze ducelui câteva sticluțe cu parfumul special creat pentru aniversarea regelui. Se zvonea că rețeta o obținuse un strămoș al unchiului de la chiar Rene Florentinul, parfumierul personal al Catherinei de Medici.

Cadourile pentru rege - sticluțe cu parfum în flacoane din cristal cu inserții aurite, mănuși din piele fină, puternic parfumate cu apă de trandafiri, postavuri deosebite, casete pentru bujuterii lucrate de artizanii locului, candele din argint lucrate în filigran și multe pastile parfumate, din ambră, mosc, trandafir, iasomie și santal care să parfumeze aerul inspirat de marele Rege Soare - erau toate închise într-un cufăr cu ținte din oțel și încuiat cu trei lacăte, ascuns sub câțiva saci cu ceapă.

Aveau puține bagaje, o căruță sărăcăcioasă trasă de doi cai bine hrăniți. Deși unchiul său era foarte bogat nu voiau să atragă atenția drumeților pentru a nu risca să fie jefuiți de cavaleri scăpătați înhăitați cu bandele de hoți care bântuiau toată Franța, nu doar zona de sud est, pe litoral. Îi însoțeau patru servitori, înarmați până în dinți, dar cu armele ascunse sub tunici lungi și roase. […]

Drumul de la Lyon spre Paris a decurs fără incidente majore. S-au împotmolit de cateva ori in noroiul drumului - plouase abundent o zi și o noapte - și au împins cu toții căruța, ceea ce a dus la murdărirea hainelor în ultimul hal iar mirosul de transpirație începuse să se îmbibe în haine. A dat cu puțin parfum dar mai rău a făcut: acum duhnea. Se liniștea la gândul că în marea capitală va putea face o baie fierbinte și își va parfuma tot trupul cu apă de trandafiri și iasomie regală. Dar mare i-a fost mirarea când, după ce s-au înghesuit pe poarta orașului - printre negustori, mușchetari, soldați, cerșetori, cavaleri, servitori gălăgioși - o duhoare insuportabilă l-a izbit în plin! Orașul mirosea a gunoi, și nu se îmbunătățea nimic pe măsură ce înaintau spre Place des Vosges, în apropierea căreia se afla vila celuilalt unchi. Mergeau pe lângă căruță și încălțările îi alunecau pe mâzgă. Cavalerii, călare, traversau aproape în goană străduțele aglomerate, înguste și alunecoase, soldații se fâțâiau de colo-colo beți, urinând la colț de stradă, femei murdare, cenușii, îl atingeau în trecere… Păzea, apa! strigă cineva de sus; ridică privirea, dar nu vede mare lucru deoarece unchiul îl trage cu brutalitate și imediat simte câțiva stropi reci atingându-i fața. I se spune că ar fi putut fi urină, nu doar apă murdară aruncată de cameriste pe fereastră. S-a înfiorat și și-a frecat fața cu dosul mânecii. Nu așa își imaginase el Parisul! A înțeles acum de ce mirosul insuportabil pișcă și de ce mâzga pute îngrozitor!

Total dezamagit, nu-l mai interesa pericolul ce-i păștea la trecerea pe lângă pădurea Bois de Boulogne, în drum spre Versailles, dar au scăpat și de data aceasta. […]

Palatul se vedea în depărtare, strălucitor! Înțelegea că tot chinul lui a meritat. Stătea în picioare, ignorând mirosul de ceapa care răzbătea din sacii pe care se cocoțase și visa cu ochii deschiși la minunatele domișoare de la curte. […]

Muzica răzbătea de pretutindeni - toate activitățile regelui erau acompaniate de muzicieni. Recunoștea sunetul viorilor și al clavecinului, dar holurile miroseau urât, deși simțea și parfumul de iasomie și santal, probabil din cădelnițele agățate de-a lungul pereților. Un amestec aproape grețos, de balegă, urină, transpirație și parfum.

Apartamentul închiriat era mai degrabă o cameră întunecoasă, la parterul palatului, și la fel de împuțită. Avea un geam micuț, pe care unchiul l-a deschis imediat. A turnat mai apoi ulei parfumat într-un vas de argint și l-a aprins. Curând, aerul s-a împrospătat. Dar nu aveau unde să se spele! Erau nevoiți să-și frece trupurile cu o cârpă îmbibată în alcool și mai apoi să se stropească din plin cu apă de trandafiri. Au reusit să scape de jegul acumulat dar tot nu miroseau așa frumos ca atunci când au plecat la drum. În orașul lor aerul era tare parfumat: din laboratoare se împrăștia parfumul, dar și de pe câmpurile unde erau plantate flori de trandafir, levențică și iasomie regală, dar nu lipseau nici portocalii… Era un oraș al florilor puternic și frumos parfumate.

Înarmat cu un bilet de liberă trecere a pornit să colinde prin grădinile minunate, admirând perfecțiunea statuilor, a gardurilor vii care alcătuiau adevărate ziduri verzi în unele locuri și s-a oprit tocmai în grădina de portocali. Parfumierul din el știa ce esențe perfecte pot ieși din florile acestui pom dacă încăpeau pe mâini pricepute. N-a stat mult, pentru că un mușchetar l-a gonit, zornăindu-și sabia și pintenii. A ajuns în apropierea palatului, în parcul regelui. Dacă acel mititel era regele poate că n-ar fi trebuit să fie numit mare - până și unele femei erau mai înalte decât el. Dar ce femei! Aveau chipuri albe, ca stafiile! Iar roșul de buze contrasta neplăcut cu acel alb nesănătos. Cum să-și dea seama care fată e draguță? Printre acestea voia baronul - viitorul soț al surorii lui - să-și aducă nevasta?! Ar fi fost cea mai frumoasă femeie de acolo! Și dacă o va răpi cineva? se gândea cu groază. Iar el era prea departe pentru a o putea salva. Își uită gândurile negre când se apropie de grup. Muzica îl încânta și aerul era ușor parfumat de la toți cei adunați acolo. Unii jucau cărți, alții dansau pe o platformă din lemn, iar regele discuta cu doi bărbați înalți și țepeni, de parcă aveau un morcov în fund. Acolo totul era strălucitor! Hainele țesute cu fir de aur și argint, stofe fine, viu colorate, lucioase; decolteurile rochiilor lăsau să se vadă mult din pieptul purtătoarelor - ceea ce la el în oraș nu vedea. Pentru că fetele nu păreau interesate de puștanul cu păr blond, inelat natural, îmbrăcat modest față de toți ceilalți - deși erau cele mai bune haine ale lui, din țesătură fină și scumpă, doar că nu erau strălucitoare - a dat o raită prin palat, admirând mobilierul și decorațiunile strălucitoare. Totul îi lua ochii! Aproape că nu mai simțea mirosul urât, ci identifica parfumul de iasomie, ambră, mosc, patchouli, tuberoze, trandafiri care se ridica din vasele de cristal în care ardeau pastile, și se împrăștia în săli. Prin colțuri mai mult sau mai puțin întunecoase nobili și cavaleri înghesuiau tinere domnișoare care chicoteau. Nimeni nu se sfia că e văzut de ochi indiscreți și asta îi plăcea puștanului în mod deosebit - el abia reușise să fure câteva sărutări de la fetele din orașul natal.

În Galeria Oglinzilor, unde va avea loc balul cu ocazia aniversării zilei de naștere a regelui, pregătirile erau în toi. S-a amestecat în mulțimea care trebăluia pe acolo și se admira în imensele oglinzi. Își dorea să locuiască acolo, chiar și în camera aceea minusculă pe care o numeau apartament. Doar să fie acolo unde muzica și râsetele se auzeau pretutindeni și părea că nimeni nu știe ce e aceea sfială. Totul părea făcut pentru dragoste. Curtenii păreau a fi oameni fără altă grijă decât aceea de a arăta bine, de a cuceri cât mai multe inimi și de a intra în grațiile regelui. Sora lui va veni la Curte cu viitorul soț și el va face tot posibilul să obțină permisiunea de a o însoți. Unchiul putea deschide un laborator la Paris și el va avea grijă ca lucrurile să meargă bine și, poate, va deveni parfumierul personal al Regelui Soare. Și, cu ocazia primului război ce va avea loc se va înrola, poate chiar pe o corabie a vestitului corsar Jean Bart, care va fi și el prezent la aniversarea regelui. Iar dacă pe corabie nu se poate, atunci va lupta cu sabia și se va acoperi de glorie pentru rege și doamnele de la Curte vor fi mândre să îl însoțească la balurile date de diverși duci și conți. O viață frumoasă visa pentru el și la Versailles totul părea posibil! Acum, visând cu ochii deschiși, nu mai simțea mirosuri urâte, ci un puternic parfum de iasomie. Foarte puternic! Mon Dieu! exclamă, observând o pată pe haină. Neatent, cine știe cum, a spart mica sticluță furată din laboratorul unchiului, în speranța că va întâlni fata căreia să îi ofere inima lui și acea mică sticluță cu lichidul atât de valoros, un amestec făcut special pentru rege… A curățat cioburile cât a putut de bine și a ieșit din palat. Mare i-a fost surprinderea când, trecând pe lângă câteva grupuri de domnișoare, fetele întorceau capul după el, zâmbindu-i din spatele evantaielor și chicotind ștrengărește. Și-a făcut curaj și s-a oprit lângă un grup de gureșe. Acum, chipurile lor artifical palide nu mai păreau atât de urâte. Le admira gâturile lungi, fine, pielea rozalie a pieptului. Le-a oferit scorțișoară, bombonele mentolate și le povestea despre minunatele parfumuri fine care se făceau la Grasse și care ajungeau să mângâie pielea lor delicată, să le bucure simțurile. Totul, la Curtea Regelui Soare, avea parfum de dragoste!

Parfumul la care m-am gândit este Bal a Versailles, dar pentru că Mirela l-a prezentat nu mai scriu și aici despre acesta.

Clubul Condeielor Parfumate gazduit de Mirela, pe tema Parfumul de la curtea Regelui Soare, aleasa de Alexandra Ali