19 dec. 2013

La revedere în 2014!



Deoarece în zilele ce vor urma nu voi mai fi prezentă online, pentru a fi sigură că nu pierd ocazia de a vă dori La mulți ani! și toate cele bune, am ales să scriu chiar de azi. Afară se aud colindătorii care au venit cu Capra - deci s-a deschis sezonul la Sărbători! :)

Sărbători cu bucurie și un An Nou minunat să aveți! Să fiți sănătoși și să vă puteți bucura din plin de rodul muncii voastre! Cei dragi mereu alături să vă fie și multe împliniri să aveți! Viață armonioasă alături de cei dragi!

Profit de ocazie și vă mulțumesc tuturor celor care ați trecut pe aici de-a lungul anului și ați lăsat - sau nu - un semn al trecerii voastre.

Să ne revedem cu bine! Crăciun fericit! La mulți ani!

Zile fericite vă doresc! Cu drag!

16 dec. 2013

Mithra ca zeu Soare. Bună dimineața, Soare!



sursa

Nașterea zeului persan Mithra, "Soarele Dreptății", era sărbătorită pe 25 decembrie, actuala sărbătoare a Crăciunului. În grotele Mithraice era întotdeauna sculptat în stânca un basorelief reprezentându-l pe zeu sacrificând un taur. Zeul era cunoscut și pe teritoriul tracilor.
Frăția lui Mithra (Frația cavalerilor geto-daci ai lui Mithra) era o societate secretă care practica misterii, asemănătoare celor din cultul lui Dionis. Candidații erau admiși prin ceremonii secrete, oficiate de inițiați.

De duminică la povești



Duminica, la povești alături de Anastasia și de cei care au mai participat.
Să aveți o săptămână frumoasă!

La bucate nu mă pricep! Știu doar ce-mi place dar nu știu să și prepar. Singurul fel de mâncare ce-mi iese perfect și fără prea multă străduință este clătita. Clătitele, însă, nu sunt mâncare tradițională de Crăciun, așa că aleg să scriu despre altceva și nu despre bucate. Dacă vreți cafea… sunt expertă și în prepararea acesteia.

Îmi amintesc acei ani în care, la această dată, era mare agitație în cartier: unii dintre adulți băteau covoare pe zăpadă și pete mari, cenușii, rămâneau pe minunatul pat de omăt alb. Cât de rău ne părea nouă, copiilor, că adulții “ne” murdăresc zăpada în care urma să ne tăvălim și din care urma să ridicăm oameni de zăpadă sau ziduri pentru “cazemată”.

14 dec. 2013

Armaghedon. Happy Weekend!




Întrebați despre efectele pe care le va avea apocalipsa asupra vieții lor, țăranii dintr-o comună românească au declarat: om trece noi și peste apocalipsa asta, că doar n-o fi sfârșitul lumii.

Gheorghe Mărmureanu avertizează populația să nu fugă pe casa scărilor în caz de sfârșit al lumii.

Pentru ca tot românul să se bucure de un weekend prelungit, ar fi de preferat ca sfârșitul lumii să pice într-o zi de luni.

Apocalipsa veșnic amânată



Actualizare: 22 februarie 2014
Într-o legendă nordică se dă ca dată a sfârșitului lumii aceasta zi din februarie: sâmăbată, 22.
La ora locală 16:00 încă nu s-a întâmplat ceva din ceea ce se presupune că ar trebui să se întâmple azi: pământul se va deschide și forțele răului vor ieși și vor amenința Pământul. Erorii Walhalei vor interveni pentru salvarea oamenilor.
Legenda spune că numai doi oameni vor supravietui - cei pe care nu i-a cuprins vrajba, ura și lăcomia. Un nou Soare va răsări și va da lumină, căldură și bunătate - această ultimă proprietate nu o are Soarele azi.
**
Cred că sfârșitul Lumii a fost trâmbițat și datat exact cam pentru fiecare an de la începutul omenirii. Câteva dintre aceste date:

Lumea, așa cum o știm, s-ar putea sfârși în 26 august 2032, anunță niște ucrainieni - vom fi loviți cu puterea a 2500 de bombe nucleare, rezultat al impactului între un asteroid (2013 TV135) - cu diametrul de 396 m - și Pământ. În prezent, asteroidul 2007 VK184 este considerat corpul ceresc care prezintă cel mai mare risc de impact cu Terra. Acest asteroid cu un diametru de 128 de metri are o probabilitate de 1 la 2.700 de a se ciocni cu planeta noastră în anul 2048. El a fost primul asteroid care a primit nota 1 pe Scara Torino.

13 dec. 2013

În obiectiv. Reflexii în oglindă







Dacă doresti sa participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta", (poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la
"Reflexii in oglinda", la SoriN.

Spiridușii și renii lui Moș Crăciun



Spiridușii
Ideea de spiriduși de Crăciun vine din credința străveche că gnomii păzeau casa omului de spiritele rele. Gnomii sunt elementali ai pământului; trăiesc în subteran și păzesc comorile pământului; sunt buni lucrători în metale, pe care le modelează în special sub forma săbiilor și armurilor. În epoca în care existau Asociațiile Breslelor micii gnomi lucrau, invizibili, în atelier, ajutând meșterii. Nu le place munca forțată, ci le place munca mai mult sub formă de joc, de distracție, lăsându-i pe copii să-i vadă, și mai rar pe adulți. Gnomii, cu urechile lor cu vârf ascuțit, se deplasează cu o viteză fantastică, ajungând instantaneu acolo unde își propun.
Pepper Minstix, unul dintre spiriduși, este paznicul credincios al satului lui Moș Crăciun

12 dec. 2013

Cetățuia Brașov - trecut, prezent și viitor




2013
Cunoscută generic ca fiind Cetatea Brașovului, Cetățuia este un simbol pentru arhitectura secolelor al XIV-lea și al XV-lea, fiind un ansamblu format din trei elemente: cetățuia, bastioanele din incintă și garnizoana - este un obiectiv inclus pe Lista Monumentelor Istorice de importanță națională.

Situată pe vârful unui deal ce pare a se afla, geografic, în centrul orașului, se ajunge acolo fie urcând treptele situate în spatele liceului de artă (traseul e ceva mai anevoios, mai ales la al doilea șir de trepte: înguste și abrupte, urmând apoi de urcat câteva alei șerpuite), fie cu mașina (sau pe jos), pe

Cadourile de Crăciun



Cadouri erau schimbate în timpul ceremoniilor romane de Saturnalii, sărbătorile solstițiului, originea sărbătorilor noastre de Crăciun. Așa cum se menționează în Istoria Crăciunului, în timpul secolelor trecute, Crăciunul era o chestiune solemnă. Puritanii religioși aminteau creștinilor că Magii făceau cadouri numai lui Isus, și nu Familiei lui sau unul altuia. Era, deci, blasfemie să faci daruri de Crăciun.
Magii au sosit și i-au făcut cadouri copilului Isus. Noul Testament nu spune câți magi au fost. Se presupune că ar fi fost trei pentru că sunt menționate trei tipuri de cadouri: aur, tămâie și mir. Tradițiile estice menționează doisprezece.
 Înțelepții, Magii, erau astrologi și veneau probabil din Persia sau Arabia. Se presupune că aveau legături cu sacerdoții zoroastrieni, care practicau astrologia. Istoricul Herodot (secolul V î.e.n.) atestă puterea astrologică a preoților Persiei.

10 dec. 2013

Împodobirea Pomului de Crăciun



Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun își trage originile de la popoarele germanice. Tradiția s-a răspândit în restul Europei și apoi în toată lumea după Primul Război Mondial. Între podoabele bradului bomboanele de pom, globurile și ghirlandele au devenit clasice.

În alte opinii, obiceiul bradului  împodobit  îşi are originea în Orient, în Iudeea antică, unde un cedru era împodobit cu fructe și alimente pentru săraci şi năpăstuiţi şi cu cioburi de oglindă sau aramă pe care erau scrise faptele bune.

Frumusețe pe cer. Fenomene naturale




Aurora polară. Este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn în regiunile din proximitatea zonelor polare, ca rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru. Când apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreală, termen folosit iniţial de Galileo Galilei, cu referire la zeiţa romană a zorilor, Aurora, şi la titanul care reprezenta vânturile, Boreas.
Fenomenul nu este exclusiv terestru, fiind observat şi pe alte planete din sistemul solar, precum Jupiter, Saturn, Marte şi Venus. Totodată, fenomenul este de origine naturală, deşi poate fi reprodus artificial prin explozii nucleare sau în laborator.

9 dec. 2013

Tsohanoai, Purtătorul Soarelui. Bună dimineața, Soare!



Tsohanoai sau Purtătorul Soarelui este spiritul astrului zilei la indienii Navajo din America de Nord. Este considerat creatorul tuturor animalelor. În unele mituri e reprezentat ca un om care duce Soarele în spate; în altele e descris ca un războinic călare pe un cal albastru ca cerul, cu un scut strălucitor ca Soarele și care se plimbă și peste Curcubeu. Tsohanoai este fiul zeului Lunii, Tklehonoai și are doi fii gemeni: Nayanazgeni, zeul războiului (ucigașul dușmanilor) și Tobadzistsini, zeul apelor și al pescarilor, și un fiu mai mare, Yeitso.
Yeitso era un gigant cu trupul acoperit cu solzi și care a devastat omenirea la începuturile ei. Gemenii Nayanazgeni si Tobadzistsini au cerut ajutor Zeului Soare pentru a-l învinge pe dușmanul oamenilor. Zeul le-a dat săgețile magice ale curcubeului, razele Soarelui și fulgerele legate în mănunchi. Cei doi s-au întors pe Pământ și au reușit să învingă gigantul.

Pink Mondays. Păuni



Păunii sunt celebri pentru coada extravagantă a masculului, folosită în procesul de curtare a femelei, dar și numai pentru a se mândri. Femela este de culoare maro cu tonuri gri, puii fiind gălbui spre maro cu pete întunecate. Din cauza penajului bogat masculul poate zbura cu greutate, doar distanțe scurte, din calea prădătorilor refugiindu-se în copaci.

8 dec. 2013

Prima actrita profesionista pe scena teatrului britanic




Margaret Hughes (n.1645 - d. 1 octombrie 1719), cunoscuta si ca Peg Hughes sau Margaret Hewes, a devenit actrita intr-o perioada de mari schimbari in dramaturgia britanica, perioada in care puritanii din Parlament au interzis categoric femeilor - in anul 1642 - sa urce pe scena, rolurile feminine fiind interpretate de barbati.
Cand Charles al II-lea a devenit rege lucrurile au inceput sa se schimbe. Era un mare amator de arta, de teatru si momentul decisiv de a lua hotararea ca numai femeile sa joace in roluri de femei a fost acela in care se astepta replica unui personaj feminin dar acesta nu era pe scena. Cand regele a trimis servitorii sa afle care-i problema s-a constatat ca actrita inca se barbierea. Un alt motiv pentru care a decretat, in anul 1662, ca rolurile de sex feminin sa fie interpretate numai de actrite femei a fost si ideea de a nu incuraja relatiile nefiresti.

Istorie de tristă amintire




Lagărele de exterminare au fost un tip de complexe construite de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial cu scopul uciderii sistematice a milioane de oameni în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Holocaust. În timpul celui de-al Doilea Război mondial lagărele de exterminare au fost construite într-una din fazele finale ale programului de anihilare. Cadavrele victimelor erau de regulă incinerate sau îngropate în gropi comune. Grupurile de naziști au încercat să extermine în aceste lagăre în primul rând evreii din Europa și romii.

Kulmhof (nume oficial complet SS Sonderkommando Kulmhof, Vernichtungslager Kulmhof, Kulmhof an der Nehr) a fost un lagăr de exterminare înființat de Germania nazistă situat la 60 de kilometri depărtare de Łódź, lângă un mic sat numit Chełmno nad Nerem (în germană Kulmhof an der Neihr). Acesta se afla într-o porțiune a Poloniei anexată de Germania sub numele de Reichsgau Wartheland în 1939.

Duminica la povești despre bradul de Crăciun



Despre bradul de Crăciun, Duminica, la povești, alături de Anastasia și de cei care au mai participat.
Să aveți o săptămână frumoasă!

Pomul de Crăciun este, afirmă unii, o reminescență  a cultului arborilor, întâlnit la europenii păgâni și care a supravieţuit prin obiceiul împodobirii caselor şi a şoproanelor cu plante veşnic verzi cu ocazia Anului Nou, pentru a alunga spiritele rele şi de pregătire a unui pom pentru păsări în perioada Crăciunului. (The New Encyclopedia Britannica).

Se zice ca tradiţia bradului de Crăciun a fost instaurată pentru prima dată în Germania, cu aproape 1.000 de ani în urmă, când Sfântul Bonifaciu, care a convertit germanii la creştinism, a trecut pe lângă un grup de păgâni care venerau un stejar. Supărat de gestul acestora, Sf. Boniface a tăiat stejarul, iar în locul acestuia s-a înălţat un brăduţ. Uimit, Sfântul a luat micul pom ca un semn de credinţă în puterea lui Dumnezeu.
O altă legendă plasează originea bradului de Crăciun înaintea erei creştine, când copaci sau numai ramurile acestora erau folosite în ceremonii. Egiptenii, de exemplu, îşi aduceau în casă ramuri de palmier, pentru a sărbători solstiţiul de iarnă, considerat cea mai scurtă zi din an, văzându-le drept simbol al triumfului vieţii asupra morţii. Se spune că primii locuitori ai Peninsulei Scandinave obişnuiau de asemenea să omagieze bradul, în timp ce druizii aveau în casele lor ramuri de plante perene, considerate sfinte şi care simbolizau viaţa eternă. Se atârnau ramuri de plante deasupra uşilor, în scopul de a le proteja casele de vrăjitoare, fantome sau spirite rele.

7 dec. 2013

Colindele de Crăciun



Inițial, colindele aveau o funcțiune rituală, anume aceea de urare pentru fertilitate, rodire și belșug. Acest obicei era legat fie de începutul anului agrar (venirea primăverii), fie de sfârșitul său (toamna, la culegerea recoltei). Pe de altă parte, un scop des întâlnit al colindelor era acela de alungare a spiritelor rele și de reîntâlnire cu cei plecați pe tărâmul celălalt. În acest sens, ele moștenesc funcțiunea sărbătorilor păgâne ale Saturnaliilor, Calendelor lui Ianuarie și a Dies natalia Solis Invicti.
În vremurile precreștine, ritualul era zgomotos, dura mai multe zile, iar festivitățile cuprindeau ofrande vegetale și animaliere, mese comune, dansuri și reprezentații dramatice. Toate acestea se desfășurau primăvara sau toamna. După mutarea Anului Nou la 1 ianuarie, în vecinătatea Crăciunului, aceste ritualuri au fost serbate numai în vremea acestor două sărbători creștine.
Peste timp, din semnificația inițială a colindelor s-a păstrat doar atmosfera sărbătorească, de ceremonie, petreceri și urări.
Peste unele colinde s-a suprapus și elementul creștin, observat mai ales la refren, însă acest fapt s-a petrecut abia în Evul Mediu, sub influența Bisericii. Acestea conțin o sumedenie de scene apocrife, suprapuse peste elemente mai vechi.

Tradiții și superstiții de Crăciun




În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, tradiţia împodobirii bradului la sfârşit de an pătrunde dinspre nord şi pe teritoriul actual al României, obiceiul suprapunându-se peste cel al butucului de Crăciun. Ritual astăzi dispărut, dar atestat încă de la romani, butucul de Crăciun, un trunchi de brad tăiat (jertfit) şi ars pe vatră în noaptea de 24 spre 25 decembrie, simboliza moartea şi renaşterea divinităţii, a zeului autohton Crăciun.
Tradiția buşteanului aprins în cămin şi destinat să ardă vreme de trei zile, exprimă mai multe credinţe, conjugând simbolul copacului cu cel al focului. De cele mai multe ori, acest buştean trebuia să provină de la un copac fructifer şi să fie aprins, în mod ritual, de cel mai tânăr membru al familiei, cu o sursă de lumină nouă, deseori udată cu apă sfinţită, vin sau ulei. Trosnetul acestor flăcări era un mijloc de divinaţie. În plus, cărbunii şi tăciunii lui aveau calităţi protectoare: îndepărtau de casă şi ogor animalele dăunătoare şi te fereau de farmecele vrăjitoarelor; un cărbune mic pus în sicriul unui defunct facilita călătoria spre lumea de dincolo.

Friptură cu salată verde. Happy Weekend!



- E liber? Pot să mă așez și eu?...
- Vă rog…
- Poftă bună! Cum e tocănița? Am vrut să iau și eu dar am renunțat…
- Mulțumesc asemenea… Merge…
- Veniți des pe aici? Eu sunt pentru prima oară… Sunt curios de felul meu… Am văzut snack-bar hop și eu… Văd că au mâncare bună… Sunteți de-al casei?
- N-aș putea zice…
- Aha, înțeleg… Doar uneori… Și eu la fel, nevastă-mea gătește bine… Dar v-am spus, sunt un om curios… Se pare că nu e prea multă lume… Probabil prețurile… Nu credeți ca mâncați prea sărat? Ar putea să vă cauzeze… Am citit un articol despre asta…
- S-ar putea…

6 dec. 2013

Simboluri de Crăciun




Copacii veşnic verzi au fost văzuţi ca un simbol al vieţii, ca un semn cert că lumina soarelui şi primăvara vor reveni curând si de aceea oamenii au început să venereze copacii veșnic verzi. În China, de exemplu, pinul veşnic verde a ajuns să fie socotit un simbol al longevităţii şi nemuririi.

Obiceiurile de Crăciun diferă, în parte, de la popor la popor. Împodobirea bradului este un obicei comun dar podoabele pot fi diferite, toate simbolizând câte ceva: noroc, viață lungă, belșug, sănătate etc.
Pomul care se alege poate fi orice varietate de brad, pin sau molid. În încercarea de a diminua distrugerea pădurilor s-a ajuns la ideea ca fiecare familie care împodobește Pomul să planteze unul în fiecare an, ca o compensare pentru tăierile ocazionate de sărbătoarea Crăciunului, dar pentru că oamenii nu prea au înțeles că e bine să facă acest gest s-au inventat brazii artificiali care pot fi folosiți an de an și depozitați pe te miri unde până vine timpul lor.

În dar de Moș Nicolae. Reflexii în oglindă









Dacă doresti sa participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta", (poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la "Reflexii in oglinda", la SoriN.











Sănătate, armonie și belșug doresc tuturor celor care au prenumele Nicolae - sau derivatele acestuia - și tuturor celor care nu au prenumele sau derivatele acestuia.
La mulți ani!

5 dec. 2013

Alegeri extreme




Puțini sunt cei care își imaginează ce-ar face de-ar ajunge într-o situație în care ar trebui să facă o alegere extremă. De ce să ne gândim la așa ceva știind că nu ni se va întâmpla? Dar oare chiar știm? Sau... câți pot face alegerea în beneficiul majorității sau pentru salvarea unei singure vieți cu prețul distrugerii propriei vieți? În situații excepționale se arată adevărații eroi, iar eu îmi dau seama - cu oarecare tristețe - că nu m-aș număra între aceștia. Putem face daruri de Crăciun celor mai puțin norocoși, putem ajuta pe cei care nu se pot ajuta singuri, putem încerca să salvăm Planeta - și, implicit, oamenii - dar ce preț suntem dispuși să plătim în situații de excepție?

Povești despre Sfântul Nicolae




Se spune că Moș Nicolae a existat cu adevărat în persoana episcopului din Myra - Lichia (pe meleagurile Turciei de astăzi), persoană cu frică și cu credință nețărmuită în Dumnezeu, care a trăit în secolul al IV-lea. Lui Nicolae din Myra îi sunt atribuite numeroase fapte bune față de cei săraci și năpăstuiți, dar și miracole. Provenind dintr-o familie înstărită, la moartea părinților a hotărât să își folosească averea pentru a-i ajuta pe cei nevoiași. El este cel care a întemeiat mănăstirea Sionului, unde a și fost înmormântat. Din mormânt - se spune - a început să curgă mir tămăduitor. Timp de sute de ani, mulţi pelerini au venit să se închine sfintelor moaşte şi mulţi bolnavi şi-au găsit vindecarea aici!
Multe întâmplări miraculoase sunt povestite în legătură cu Sfântul Nicolae, între care:

Magia cascadei sau Parfumul cascadelor



Obosit de trăiri, supărat pe el, pe Lume, pe oameni, pe ce se vede și pe ce nu se vede, s-a hotărât să plece pentru un timp în munți, în locurile pe care le iubește atât de mult, între stânci și copaci, între capre de munte, sub zborul de vulturi, la intersecție de vânturi și brazde de fulger pe cer.
Parfumul de vară eternă se insinua în toată ființa lui. Urca fără a fi atent pe unde merge pentru că nu era prima dată pe acel traseu și era unul dintre cele mai accesibile. Necazurile veniseră în cascadă în viața lui liniștită, echilibrată: șeful îl concediase - reduceri de buget; iubita îl părăsise - pentru că nu-i mai putea oferi același stil de viață; soră-sa umbla cu un scandalagiu care a pălmuit-o, el a sărit la ăla, ăla a reclamat la poliție… și apoi s-au împăcat.
Ploaia! Era tot ce-i lipsea! Plecase când Soarele dogorea deasupra lui și acum asculta cum picăturile de apă își cântau muzica pe frunzele copacilor care alcătuiau o boltă verde deasupra cărării. Și-a tras bine pe frunte gluga hanoracului și a continuat să urce, ignorând răpăiala de vară. Bocancii alunecau pe pietre și noroi, pe frunzele arămii ale anotimpurilor trecute și urcușul părea tot mai anevoios. Stropii reci învăluiau totul într-o rețea fină de perle translucide. Când ploaia s-a oprit și-a eliberat capul de glugă. De la prima privire aruncată în jur și-a data seama că s-a rătăcit! Continua să meargă printre ferigi uriașe, cu ochii după eventuale semne trasate pe copaci. Inspira cu plăcere aerul înmiresmat cu arome de mentă sălbatică, laur de munte și un vag parfum de iasomie amestecate toate cu mirosul pămantului ud acoperit cu frunze aproape mucegăite, al plantelor pe care stropii de ploaie se evaporau încetișor sub razele de soare care reușeau să se strecoare prin frunzișul arborilor.

3 dec. 2013

Frumuseți de gheață. Fenomene naturale



sursa




Cercurile de gheață. Sunt fenomene rare, întâlnite de obicei în ţări cu vreme foarte rece. Oamenii de ştiinţă acceptă teoria potrivit căreia cercurile de gheață se formează când apa îngheaţă mai întâi în centru, nu la mal cum se întâmplă de obicei. Cercurile de gheaţă se formează în dreptul vârtejurilor din râurile care curg încet și au uneori diametre impresionante; se pot întâlni şi grupate.



photo: Arvaki
Penitentes. Denumirea provine din limba spaniolă şi se referă la anumite formaţiuni din zăpadă care se formează la altitudini înalte. Arată ca nişte lame înalte şi subţiri. Au primit acest nume datorită asemănării cu vestimentația călugărilor din Ordinul Penitenţilor.
Au dimensiuni variate: de la câţiva centimetri până la 5 m înălţime; sunt foarte periculoşi pentru alpinişti.

2 dec. 2013

Salamandra, regele focului. Buna dimineata, Soare!



Autorii antici au atribuit caracteristici fantastice acestei creaturi. Egiptenii o reprezentau cu semnul pentru un “om mort de frig”. Unii explica asocierea salamandrei cu focul din cauza faptului ca-si umezeste corpul constant si produce un lichid laptos atunci cand simte pericol, si care i-ar fi de ajutor si in caz de foc; altii cred ca asocierea cu focul a fost facuta deoarece se credea ca salamandrele traiesc in vulcani.

Photo: Scott Camazine
In folclorul popoarelor salamandra e un simbol al apei (intuitie si miscare), al focului si chiar al Soarelui. Amfibienii au o “viata dubla”: se nasc in apa, se metamorfozeaza si traiesc foarte bine pe uscat.
Desi salamandra e in primul rand o creatura de apa, in traditiile magice se refera la elementul Foc, considerat un agent de transformare: Focul intareste metalul de calitate si distruge pe cel impur.
Salamandra, se spune, reprezinta pe cei care nu sunt atinsi de focul pasiunii, pe cei care trec prin viata fara pacat. E, de aceea, si simbol al loialitatii, castitatii, impartialitatii, curajului. Dar simbolizeaza si flacarile focului pe care trebuie sa-l infrunte, simbolizand astfel dorinta arzatoare, ispita. Cloquet* considera salamandra si un simbol al lui Hristos: a trecut prin flacarile iadului la crucificare dar acestea nu au lasat urme si, de asemenea, e simbol al lui Hristos care va boteza lumea cu flacarile Duhului Sfant.

Tradiții de Sfântul Nicolae. De Duminica la povesti




La români, Moș Nicolae s-a instalat mai întâi la oraşe şi foarte târziu la sate şi nu s-a suprapus peste ceilalţi doi moşi: Moş Ajun şi Moş Crăciun.

În mod tradițional, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii își lustruiesc ghetele și le așează lângă ușă - sau undeva în apropierea ferestrei - pentru ca Moș Nicolae să le lase în ele daruri: bomboane, prăjituri, mere, portocale, nuci, covrigi şi colăcei cu miere. În unele zone, Moşul aduce şi crenguţe argintii, vopsite cu bronz, pentru copiii neascultători. Potrivit tradiţiei creştine, Sfântul Nicolae pedepsea pe cei care se abăteau de la dreapta credinţă, lovindu-i cu nuiaua peste mâini. Tradiția spune că nuielușa pentru cel neascultător trebuie să fie de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Nașterea Domnului (Crăciun), înseamnă că sfântul "a mijlocit" iertarea celui care a greșit.
Înainte, copiii din mănăstiri agăţau la uşă şosete în care puneau scrisorile către Sfânt, lăudându-se cât de cuminți au fost.