Al VI-lea baron Byron

Poetul romantic britanic, George Gordon Noel Byron, s-a născut la 22 ianuarie 1788, la Londra și a murit în Grecia, la 19 aprilie 1824.

Lord Byron este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari poeți britanici și este cel mai bine cunoscut pentru stilul său de viață amoroasă și pentru modul strălucitor în care a știut să utilizeze limba engleză.

Tatăl său, căpitanul John Jack Nebunul (Mad Jack) Byron, a fost fiul vice amiralului John Vreme Rea (Foulweather) Byron. Bunicul său a fost fratele mai mic al celui de-al V-lea Baron Byron cunoscut ca Lordul Imoral (The Wicked Lord), descendent al regelui Edward al III-lea al Angliei.

Mama sa, Catherine Gordon, moștenitoare a familiei Gight din Aberdeenshire, Scoția, fiica lui George Gordon of Gight, descendent al regelui James I. Acest bunic s-a sinucis în anul 1779, iar mama lui a fost nevoită să-și vândă moșiile și titlul nobiliar pentru a-i plăti datoriile. Byron a fost botezat George Gordon după acest bunic al său. 

În 1798, la vârsta de 10 ani, George a moștenit titlul de la stră-unchiul lui, William Byron, și a fost recunoscut oficial ca Lord Byron. Doi ani mai târziu era înscris la Harrow School din Londra, unde a avut primele experiențe sexuale cu bărbați și femei. În anul 1803 Byron s-a îndrăgotit de o verișoară îndepărtată, Maria Chaworth, iar această pasiune neîmpărtășită a fost exprimată în mai multe poezii, între care Dealurile din Annesley și Adio.

În perioada studiilor la Cambridge (noiembrie 1806) a publicat primul volum de poezie, încurajat și ajutat de prietena sa din Southwell, Nottinghamshire, Elisabeth Pigot. Volumul intitulat Piese fugare editat de Ridge din Newmark, a fost retras rapid de pe rafturile librăriilor și ars la sfatul reverendului Thomas Beecher, deoarece conținea versuri mult prea senzuale, în particular poezia Mariei - titlul poemului a fost schimbat mai apoi în Emmei.

În 1823 Byron a acceptat invitația de a sprijini lupta grecilor pentru independență față de Imperiul Otoman. A cheltuit 4.000 de lire sterline din banii proprii pentru flota navală a grecilor și a preluat personal comanda unei unități grecești de luptători de elită. La data de 15 februarie 1824 s-a îmbolnăvit. Medicii i-au luat sânge, fapt care i-a înrăutățit și mai mult starea și, probabil, a făcut o infecție.
Byron a murit pe 19 aprilie 1824, la vârsta de 36 de ani. A fost plâns în Anglia și a devenit erou în Grecia. Trupul său a fost adus înapoi în Anglia, dar clerul a refuzat să-l îngroape la Westminster Abbey, așa cum era obiceiul pentru persoanele de rang înalt. A fost îngropat în cripta familiei, lângă Newstead. În 1969 a fost montată o placă memorială la Westminster Abbey.

**

Opera lui Byron a început să fie tradusă în românește între anii 1810-1840. Un rol crucial - atât în promovarea teoriei latinității, cât și în popularizarea unor nume celebre din istorie, precum Platon, Aristotel, Hegel, Homer, Cervantes, Hugo, Byron etc. - îl are Ion Heliade Rădulescu. Admirator pasionat al lui Byron, acesta publică în 1847 o traducere, în alfabet latin, din Don Juan, cânturile I și II, considerând că scrierile poetului englez sunt ideale pentru a-și dovedi teoriile lingvistice (Byron a murit înainte de a termina poemul Don Juan).

Au mai tradus Grigore Alexandrescu, C. Filipescu, Moroi Costache şi paharnicul Gh. Seulescu, fiind apreciat de generaţia intelectualilor paşoptişti. Prin 1884 şi Titu Maiorescu şi-a încercat talentul în a traduce din opera bayroniană.

Richard A. Cardwell, semnalează importanța operei poetului englez pentru dezvoltarea ulterioară a literaturilor europene. Personalitatea și opera marelui scriitor au influențat și au contribuit la formarea intelectuală și artistică a unei serii de scriitori printre care se regăsesc nume ca Victor Hugo, Giuseppe Mazzini, Chateaubriand, Heine, Mickiewicz, Pushkin, Musset. (Receptarea lui Byron in Europa - observatorulcultural.ro).

Vezi și:

George Byron