Părintele Siguranței, Ion Panaitescu

Ion (Iancu) Panaitescu s-a născut la 7 ianuarie 1875; a urmat studii de drept. La 24 iulie 1895 era copist cl. II și arhivar; în 1897 ajunge secretar în Teleorman, iar în 1902 e numit șef de birou cl. I în Ministerul de Interne. Pentru competențele sale deosebite, la 01 aprilie 1903 (la vârsta de 28 de ani) este numit șef de serviciu în Poliția și Siguranța Generală, iar la 31 martie 1908 devine directorul D.P.S.G.

A fost distins cu mai multe decorații, între care Ordinul Steaua României în grad de cavaler, Coroana României în grad de ofițer, medaliile Bărbăție și Credință Clasa I, Avântul țării, Medalia Jubiliară, comandor al ordinelor Franz Josef (Austro-Ungaria), Sf. Ana (Rusia), Sf. Stanislas și Mântuitorul.

Despre el s-a spus că avea o putere de muncă formidabilă; nimic nu trecea fără să fie văzut și verificat de dânsul. Deși era neîncadrat vreunei școli formative europene, a dovedit genialitate, spirit organizator, patriotism, fiind și un pedagog și psiholog de mare clasă.

A demisionat din Ministerul de Interne în anul 1919 - cauza nu este deplin cunoscută - și a decedat în anul 1929.

**

Prin Legea pentru organizarea Serviciului Administrației Centrale a Ministerului de Interne, la 19 aprilie 1892 s-a înființat Biroul Siguranței Generale, care avea atribuții în domeniul culegerii de informații, iar din 1907 a fost creată Direcția Administrației Generale a Personalului, Poliției și Statisticii, o structură de informații cu ramificații în țară, în centrele mai importante, condusă de Iancu Panaitescu - director în Direcția Generală a Poliției și Siguranței, ulterior desființată și asimilată de Siguranța Generală a Statului.

Creată la 25 martie/7 aprilie 1908, Direcţia Poliţiei şi Siguranţei Generale (D.P.S.G.) era condusă un an mai târziu de un director, Ion Panaitescu, ajutat de inspectorul general Romulus Voinescu.

Liberalul Ion I.C. Brătianu (20.08.1864 - 24.11.1927) l-a însărcinat cu formarea noii instituţii (D.P.S.G.) pe Ioan (Iancu) Panaitescu.

Iniţial, Poliţia de Siguranţă era formată din puțin peste 80 de comisari şi agenţi așa că au fost transferați oameni de la Prefectura Poliției Capitalei și de la Ministerul de Interne și, în 1922 Siguranţa număra 2835 persoane. Existau 26 de brigăzi de siguranţă în Transilvania, 14 în Basarabia, 5 în Bucovina şi 23 de brigăzi şi subbrigăzi în restul teritoriului. La punctele de trecere a frontierei existau 27 de poliţii în Transilvania, 30 în Dobrogea, Basarabia şi Bucovina, la care se adăugau 17 poliţii în Vechiul Regat şi în Basarabia, 9 în Transilvania, 4 în Bucovina şi 21 de unităţi în porturi, la Dunăre şi Marea Neagră. (Florin Şinca, Din istoria Poliţiei Române).

Încă din timpul răscoalelor ţărăneşti din 1907, directorul Panaitescu, prin agenţii săi, supraveghea în permanenţă activitatea naţionaliştilor conduşi de tandemul N. Iorga - A. C. Cuza, dar şi pe cea desfăşurată de exilaţii ruşi şi basarabeni, mulţi dintre ei anarhişti şi socialişti vânați inclusiv de ruși. Între aceștia numărându-se și Ilie Cătărău (personaj istoric controversat), unul dintre cei suspectați că ar fi aruncat în aer statuia lui Arpad de pe muntele Tâmpa, Brașov (1913).

Graba înființării Siguranței Generale pare să fi fost datorată răscoalelor din 1907, hotărârea înființării fiind o decizie politică.

Potrivit Legii pentru organizarea poliţiei generale a statului din 1942, Poliţia de Siguranţă are rolul de a culege, a instrumenta şi aduce la cunoştinţa autorităţii superioare, ştiinţele şi indiciile privitoare la fapte sau stări de fapt, contrare ordinei publice şi siguranţei statului. Insulta naţiunii române, a statului, a eroilor neamului, drapelului ţării sau a altor simboluri, intrau în sfera de preocupare a Poliţiei de Siguranţă.

Dacă liberalul Vasile Lascăr e considerat Părintele Poliției moderne, Ion Panaitescu poate fi considerat Părintele Siguranței.

Vezi si:
Scoala pentru politisti 
La inceput a fost agia