Bună dimineața Soare! Cămila și purcelul

Odinioară, când animalele puteau vorbi și oamenii le puteau înțelege, când toate vietățile trăiau în bună înțelegere, existau și unele care se credeau mai bune și mai frumoase decât toate celelalte.

O cămilă și un purcel s-au întâlnit pe un drum prăfuit.

- Ești foarte înaltă! zice purcelul către cămilă, zâmbind a mirare.

- Nimic nu se compară cu a fi înalt! Privește cât de înaltă sunt! se mândrește cămila. Tu ești foarte scund!

- Nimic nu se compară cu a fi scund! E mai bine!

- Să fii înalt e cel mai bine!

- Ba să fii scund e cel mai bine!

- Biiine! zice cămila. Dacă nu-ți voi dovedi că e mai bine să fii înalt îți voi da cocoașa mea.

- De acord! zice purcelul. Dacă nu voi dovedi că e mai bine să fii scund îți voi da codița mea.

Artist: Ian Joven

Dupa ce au consfințit legământul au plecat la drum împreună. Curând li s-a făcut foame. Au ajuns lângă un zid nu prea înalt, fără vreo deschizătură. De partea cealaltă a zidului creșteau câțiva copaci. Cămila, cu gâtul ei lung, n-a avut probleme să savureze frunzele, apoi a privit spre purcelul care stătea la baza zidului, adulmecând în praf.

- Ei?! zice ea. Acum ce spui: e mai bine să fii înalt sau să fii scund?

Purcelul, puțin trist, n-a răspuns. Au plecat mai departe și au ajuns în dreptul unui zid înalt, cu o poartă de acces nu prea înaltă. Zidul înconjura o grădină de zarzavat. Purcelul a intrat pe poartă, a mâncat pe săturate din legumele aflate acolo apoi s-a întors să râdă de cămila care oricât s-a străduit n-a încăput pe poarta scundă și îngustă:

- Acum ce zici? E bine să fii înalt sau să fii scund?

Au stat și s-au gândit la peripețiile lor și au ajuns la concluzia ca purcelul să-și păstreze codița și cămila cocoașa pentru că uneori e bine să fii înalt și alteori e bine să fii scund.

(după o fabulă indiană)

Text scris pentru Buna dimineata, Soare! jocul inițiat de Iulisa, la care găsiți tabelul pentru înscriere.