Oamenii fără adăpost trăiesc de pe o zi pe alta căutând în
coșurile de gunoi, dormind în parcuri, în canale, în scările de bloc. Motivele
pentru care au ajuns să trăiască pe străzi sunt diverse: unii s-au îmbolnăvit
și au plecat aiurea pe străzi, deși au familii și, destui, sunt oameni cu
studii; alții au ajuns pe drumuri în urma unui divorț, a pierderii locuinței
din imposibilitatea de a plăti întreținerea sau chiria ca urmare a pierderii locului de muncă, cel mai adesea; pierderea locuinței ca urmare a vreunui contract dezastruos și mai sunt tinerii care
au fugit de acasă de când erau copii, cei care au crescut în orfelinate și la
vârsta de 18 ani au fost nevoiți să se avânte singuri în lume și multe altele…
între care și viciile - alcoolul în exces, în principal, dar și din cauza jocurilor de noroc.
Statisticile arată că cei mai mulți oameni care ajung pe
stradă sunt bărbați. Cei care ajung în stradă după ce - de bine de rău - au
avut o locuință, un loc de muncă, un sens în viață, se șochează, se simt
neajutorați, neputincioși. Ajunși în stradă, singurul lor refugiu devine
băutura, chiar dacă nu acesta a fost motivul care i-a adus acolo. Alcoolul le
ține de cald și le ține de foame și - mai devreme sau mai târziu - le distruge
creierul și mai toate organele interne, mai ales în combinație cu frigul, cu
umezeala.
Între aceștia, mulți sunt apți de muncă și sunt destui cei care doresc să muncească, doar că nu se
prea descurcă și nu știu unde să se adreseze și nici nu sunt prea mulți dispuși
să îi angajeze, fie și doar ca zilieri. Și din aceste motive, unii s-au gândit
și la ei, oferindu-le o șansă de reintegrare socială.
Cei de la Direcția pentru Protecția Copilului Bihor au
obținut 430.000 de euro din fonduri europene pentru a școli gratuit persoanele
cu nevoi speciale, dar pe şi cele fără locuință pentru a învăța una din
meseriile aflate pe lista Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă. O
inițiativă laudabilă, cam greu de pus în practică pentru oamenii fără adăpost,
dar cu șanse de reușită.
Un proiect asemănator, Atelierul
de Inserție Socio-Profesională - numai pentru oamenii străzii adulți - a
fost demarat în luna ianuarie 2009 în București. Proiectul a fost inițiat de
două organizații: Ateliere fără frontiere
și Samusocial din România,
organizaţie neguvernamentală din Bucureşti care oferă ajutor medical, asistenţă
socială, consiliere psihologică persoanelor adulte fără adăpost de pe raza
Capitalei.
În Franța - probabil și în alte state - există Asociația de
integrare profesionala
- un șantier de inserție profesională – finanțată din Fondul Social European,
care consiliază persoanele fără un loc de muncă, încearcă să îi angajeze și îi
monitorizeaza o perioadă pentru a le urmări activitatea. Beneficiari sunt în
special cei care nu au avut un loc de munca de cel puțin doi ani și sunt în căutarea
unuia. În Franța sunt cel puțin 12 astfel de șantiere profesionale. În Franța, procedura este stabilită prin
Codul Muncii, dar nu statul acționează, ci asociațiile sunt cele care dezvoltă
structura. Persoanele care beneficiază de ajutorul șantierelor de inserție
sunt trimise de către Consiliul General, de Serviciul de Ocupare, de Misiunea
Locală (se ocupă de tineri între 16-26 ani). Pentru fiecare persoană, șantierul
de inserție face o convenție cu statul, astfel încât fiecare persoană să
beneficieze de un ajutor de stat, respectiv o parte din salariu este plătit de
stat și de asociația intermediară. O persoană poate să stea 24 de luni într-un
astfel de șantier de inserție (mai mult aici: http://www.emplonet.ro/asociatia-de-insertie-profesionala-ocean-conducerea-si-gestionarea-unui-proiect-de-integrare-pe-piata-muncii-franta/ - in febr 2021 link invalid). Mecanismul acesta de inserție profesională există încă din
1980 și constă în a integra oamenii în economia reală şi a-i obişnui cu un
program de muncă normal.
Cu voință, dedicație și înțelegere multe pot fi posibile.
as zice - SOARTA, dar nu e doar atât. Este si o lipsa de ambitie la acesti oameni ai strazii... La fel ca si la alcoolici sau dependentii de droguri!
RăspundețiȘtergereEste clar ca exista persoane care provin din "familia strazii" si atunci, necunoscând un alt mod de viata, nu au nicio vina ca isi continua stilul care le pare relativ normal. însa, ma întreb, dupa ce ai fost integrat social, ai avut prieteni, casa, serviciu, cât de adânc trebuie sa cazi, ca sa accepti sa traiesti pe strada?! In Germania îi ia aproape cu forta si îi duce sa doarma în camere încalzite, cu pat si lenjerie, cu baie, cu dus si wc... dar acestia (denumiti Penner sau Obdachlose) nu rezista! Se simt încatusati - nu vor sa traiasca disciplinat, nu vor sa-si asume nicio responsabilitate... Este trist, extrem de trist!
Uneori, ambitia nu le este utila, daca nu intalnesc pe cineva care sa creada in ei... Multi nu au terminat decat intre 4 si opt clase - mai mult nu le-a permis situatia financiara a parintilor (cel mai adesea oameni fara ocupatie si cu vicii)... Altii au ajuns in drum fiind inselati de semeni fara suflet si nu au gasit pe cineva care sa le intinda o mana de ajutor... Si, evident, sunt cei obisnuiti sa traiasca "semi salbaticiti" si nu vor sa se integreze - unii afirmand ca atat cat ar castiga ca muncitor necalificat, lunar, castiga din cersit si / sau din colectare - vanzare carton, fier vechi, doze de sucuri sau bere intr-o saptamana...
ȘtergereStiu ca cei mai multi nu rezista in adaposturi pentru ca li se interzice fumatul, li se interzice, evident, consumul de alcool si ei sunt dependenti si aleg, astfel, sa-si urmeze dependenta... si - cum scrii si tu - nu vor sa-si asume responsabilitati. Intre acestia, insa, mai sunt si dintre cei care vor sa se integreze (reintegreze) si pentru ei sunt utile, cred, astfel de programe - important este sa ajunga si la ei informatia ca pot avea o sansa, daca doresc.
Pupici cu drag!
Sunt mai mult decat binevenite aceste programe. Dar, cum zice si Carmen, e pacat ca au chemare tot pentru strada, pentru morbid si promiscuitate.
RăspundețiȘtergereSi la noi ii strange de pe strazi ca mai apoi sa revina.
Iarna sunt cautati si stransi cu politia... cu o incapatanare se revin sau chiar fug din propria initiativa
Cei care s-au "predat" strazii nu mai pot fi ajutati, e cert. Dar cei care doresc ar putea sa se salveze.
ȘtergereSi aici sunt adunati de pe strada (in special iarna) dar in adaposturi nu pot ramane pentru totdeauna si daca alta sansa nu au se intorc pe strada... Sunt si dintre cei care au acceptat un adapost si un "blid cu mancare" si se straduiesc sa scape de "naravul dobandit pe strada" dar le e destul de greu... Unii pleaca definitiv, altii pleaca si apoi revin si iar pleaca...
Nu stiu daca m-as implica la oamenii strazii ca voluntar,dar la persoane batrane si singure da.Am vazut un reportaj din Targoviste cu acesti oameni pe zapada aia.Erau luati mai mult pe sus si dusi intr-un centru,dar li se promitea ca a doua zi le vor da drumul,ca ei nu vroiau un camin ,ci pe strada.Sunt tare ciudati muti dintre ei.
RăspundețiȘtergereSunt la fel de neajutorati ca si batranii care au nevoie sa fie ajutati in casele lor... Sunt, cei mai multi, la fel de singuri ca si batranii care au casa dar nu mai au pe nimeni apropiat care sa le intinda un pahar cu apa... Doar ca sunt... murdari, in special... Altfel, iubesc si ei, le plac animalele si multi au grija de cate un sufletel abandonat; adultii au grija de copii - atat cat pot ei s-o faca... si copiii cersesc pentru ei...
ȘtergereSunt unii care "lucreaza" pentru borfasi care se lafaie in masini de lux - si nu pot scapa usor din capcana aceasta; sunt unii care au format "clanuri" si se comporta ca o mare familie, avand grija unii de altii; si sunt si singuraticii... Si,da, multi dintre ei sunt ciudati. :)
Sincer.. nu prea stiu .. cu oameni strazii... nu prea stiu .. :/
RăspundețiȘtergereIntre oamenii strazii sunt destui oameni care-si doresc sa munceasca si nu au unde; unii, totusi, sunt zilieri, fara forme legale... Un om ajuns pe strada, cand ii expira cartea de identitate nu poate obtine - uneori - nici macar una provizorie, pentru ca nu are certificat de nastere, intre altele, sau nu stie ca poate obtine una provizorie chiar daca nu are domiciliu... Un om al strazii, chiar daca ar vrea sa munceasca, se prezinta degeba la oficiul pentru ocuparea fortei de munca pentru ca nu are actele necesare pentru a-si face "dosar de somaj" sau pentru a se inscrie pe liste pentru un eventual loc de munca ce ar putea aparea potrivit pentru el si nici ajutor social nu primeste, pentru ca nu are actele necesare... Si nu mai pun la socoteala lipsa de incredere pe care o au ceilalti in ei... De aceea, cred ca unele programe sociale nu doar ca sunt necesare, dar chiar pot fi utile celor care vor sa se salveze. E de la sine inteles: programele sunt numai pentru cei care vor sa se ajute singuri si sunt indrumati la inceput de drum... pentru ca nimeni nu poate fi salvat impotriva vointei sale... :)
ȘtergereSunt atat de multe situatii in care un om poate ajunge pe strada. Poate ca a gresit ceva, n-a facut ceva bine, asa la modul general, dar nici vreun ajutor de la cei din jur nu primeste. Mai nimeni. Iar statul face destul de putin. Sau nimic.
RăspundețiȘtergereSi e trist pentru a unii dintre ei ar mai putea fi salvati.
Aceste organizatii se straduiesc... Unul din zece daca poate fi salvat si tot e bine... Unii sunt reticenti, neincrezatori dar daca vor vedea ca ceilalti au reusit isi vor schimba atitudinea si vor accepta ajutorul...
ȘtergereIncrederea in semeni i-a dus pe multi in strada... Si necunoasterea drepturilor sau doar s-au lasat amagiti de eventuale castiguri facile - pentru ca au fost si dintre acestia. O familei cu doi copii... Au vandut apartamentul cu trei camere, au "bagat" banii la SAFI si au pierdut tot... Un timp si-au permis sa locuiasca in chirie, intr-o garsoniera, dar apoi au ajuns in garajul unui om care a ales sa-si tina masina in curte si sa le ofere acestora un adapost - acum nu stiu ce s-a mai ales de ei... :( Poate au plecat in satul de unde era el, poate au plecat la munca in strainatate... Sper ca le e bine!