Pagini

2014-04-25

Momeala

Despre maidanezul care m-a îngenuncheat am scris, dar sezonul nu s-a terminat.
Câinele, metis de Labrador Retriever (la prima vedere) s-a așezat la ușa de intrare în scara blocului și nu s-a mai dat dus! Pas de a mai ieși cu Miki la plimbare! Nimic nu a avut spor împotriva lui! Nici soluția mentolată, nici umbrela, nici strigătele! Trebuie să cumpărăm un spray special despre care se spune că acoperă mirosul feromonilor cățelușei în călduri și n-o mai hărțuiesc masculii.

Am ieșit în grup… S-au prefăcut că îl lovesc, au strigat la el… Eu l-am împins și au strigat la mine, că mă mușcă! Dacă nu m-a mușcat când am căzut pe el, sprijinindu-mă de spinarea lui, n-o să mă muște că îl împing. Și iar am ajuns acasă cu Miki în brațe!
Dulăul are o țintă precisă! Să mai zică cineva că un câine castrat nu-și păstrează instinctele!
E primul câine pe care l-am întâlnit și a făcut cum a vrut el, nu cum am vrut eu - și Miki nu e prima cățelușă în călduri pe care o plimb!

Marți la prânz am reușit să plimb cățelul doar zece minute, când o amică a ieșit și l-a momit după ea. A urmat-o câtva timp apoi a revenit repede…
Verifică, mirosind, toți oamenii care trec pe acolo dar pentru că nu simte ce așteaptă se culcă la loc.

Miercuri dimineață, pentru a putea ieși cu Miki, mama a plecat înainte, la cumpărături, și câinele s-a luat după ea; de câte ori a intrat în vreun magazin el a așteptat, cuminte, în față, apoi pleca după ea, la doi metri în urmă. Iar eu am putut s-o plimb pe Miki în liniște.

Când mama a revenit acasă a adus o veste bună: s-a întâlnit cu o doamnă care când a văzut câinele a exclamat bucuroasă: Aici ești, măi? Unde umbli? Câinele s-a bucurat când a văzut-o și a început să se tăvălească pe spate, fericit. Așa am aflat că a fost adoptat de oamenii dintr-un bloc vecin, care i-au făcut adăpost și îl hrănesc - se gândiseră că l-au luat hingherii și urma să îl caute în adăposturi.

La plimbarea de noapte am fost eu momeala. M-am plimbat prin cartier o jumătate de oră. Cum mă opream, cum sărea pe mine Rex - așa i-am zis, după numele "Comisarului Rex" din serialul cu același nume, în care rolul titular îl are un câine ciobănesc german. Am ținut legătura prin telefon cu cel care o plimba pe Miki, să știe dacă trebuie să o ia în brațe și să se retragă.
Și așa o ținem de marți: unul e momeală, altul plimbă cățelușa.
Tare-s curioasă dacă s-o prinde Rex că-l ducem cu zăhărelul!

4 comentarii:

  1. si indragostit si hotarat, barbatul ideal :)
    saracutul, noroc ca nu isi da seama cat de greu ii este...
    iar tu esti plina de idei :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si nici nu a mancat pana azi, de indragostit ce este! :) E devotat! :)
      Am glumit cu amica aceea, sa-l ia cu ea. Si ea, repede: Il chem, cum nu! Dar n-a trebuit sa-l cheme ea, pentru ca Rex s-a luat dupa ea, pentru ca simtea mirosul lui Miki - pentru ca fata se jucase cu animalutul cat a stat la noi. Doar ca n-a stat prea mult dupa ea si a revenit. Asa mi-a venit ideea cu "momeala". Azi, insa, nu s-a mai luat dupa ceilalti decat pana la coltul blocului si a revenit la punctul de observatie. Cu mine, insa, vine oriunde m-as duce... Si ma plimb cu maidanezul prin cartier, nu gluma. Cand ma opresc, da sa sara pe mine, dar daca-i spun "nu", renunta, apoi iar incearca si tot asa, si eu merg si merg... La plimbarea de noapte a fost mai putin axat pe mine, ca in celelalte dati, si ma gandesc ca nu mai e mult si se linistesc apele. :))

      Ștergere
  2. Ha, ha, dar de ce nu l-ai adoptat, macar pentru plimbari? Ca doar nu ii facea nici un rau catelusei... Parca imi si imaginez scenele. :)
    Din acest motiv prefera multi sa isi ia caini, nu catele, cel putin printre cunostintele mele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oooo! Dar asa as fi vrut sa fac. Nu e prima data cand se intampla sa plimb o catelusa in calduri... Doar ca de data aceasta ea tinea coada ridicata pentru Rex! Daca ea nu-i ridica la botic codita el ar fi stat linistit (mai mult sau mai putin) dar n-ar fi incercat sa o incalece (l-ar fi marait daca ar fi incercat si ea nu voia) si ne-am fi plimbat in trei. Se culcase peste ea - Miki nu se mai vedea.
      Cand o aveam pe Boni ma plimbam prin zona cu haita dupa mine si nu trebuia sa fac nimic, pentru ca "rezolva" Bonny cu un simplu marait si masculii o ascultau. Cu alta ocazie, o catelusa dintr-o haita se tinea dupa Bobi si haita dupa ea... :)

      Sambata dimineata problema s-a rezolvat. El s-a repezit cand am iesit - era de planton - dar Miki l-a ignorat, asa ca am plecat la plimbare toti trei. Un catel foarte cuminte este acest Rex si am mai avut cu el ceva "aventuri". Azi n-a mai stat pe la intrarea in bloc - nu l-am vazut deloc. Sper ca s-a intors la casuta lui, amenajata langa blocul vecin...

      I-am avut in casa, in aceeasi camera, pe Miki si pe Bobi - cainele nostru - si nu au fost probleme pentru ca Miki nu voia nimic de la Bobi. Ii plimbam impreuna chiar si in perioada de imperechere.

      E mai comod cu masculii, dar riscul de a-i pierde e mai mare, mai ales daca nu sunt tinuti in lesa. Iau urma unui miros si pana-si da stapanul seama ca a plecat e tarziu - va incepe sa-l caute, cainele se va intoarce in exact locul de unde a plecat, nu-si va gasi stapanul si va pleca sa-l caute si... se va pierde, daca nu e invatat sa ia drumul spre casa si sa astepte acolo, in zona. Statistic, cei mai multi caini care se pierd sunt masculi si se pierd in aceste perioade de imperechere, pentru ca atunci, cei mai multi, nu mai asculta comenzile stapanilor, fiind manati de instinct.

      Multumesc pentru vizita, Vienela. Ma bucur sa te reintalnesc aici. Numai bine!

      Ștergere