E mai bine fără bani lichizi?

În mai toate statele - mai mult sau mai puțin serios - guvernele încearcă să stopeze evaziunea fiscală prin fel și fel de metode.

Pentru a împiedica cetățenii să înșele statul la taxe și impozite (evaziune fiscală) și să spele bani se urmărește eliminarea banilor materiali - cash, cu alte cuvinte.

În anul 2013, pe siteul israelnationalnews.com scria că Israel va fi primul stat din lume care va experimenta eliminarea banilor lichizi, toate tranzacțiile efectuându-se electronic.

În S.U.A. numai circa 7% din totalul tranzacțiilor au loc cu bani lichizi, restul sunt efectuate electronic. În Italia, la sfârșitul anului 2011, primul ministru a propus ca tranzacțiile cash să fie limitate la suma de 1200 euro - tot ce depășește limita se efectuează prin tranzacție bancară. În alte state tranzacțiile cash sunt permise în și mai puține cazuri, uneori doar 3% dintre acestea, și unii cetățeni nu-și pot plăti cash nici bilete pentru mijloacele de transport în comun.

În anul 2008 guvernul României - alături și de alte guverne - au introdus un impozit diferențiat care trebuia plătit de toate firmele, fie că aveau, fie că nu aveau profit (deducerile pentru diferențe se făceau ulterior). Au reușit astfel să închidă multe mici întreprinderi care aveau unul-doi angajați, pe lângă proprietarul firmei - oameni care au ajuns mai apoi la oficiul pentru ocuparea forței de muncă sau au plecat în străinatate. Desigur, e posibil ca angajații să fi fost platiți cu o suma pe hârtie și alta cash, pentru că taxele pe salarii sunt foarte mari și sumele plătite aproape că s-ar fi dublat. Dacă banii lichizi ar fi interziși astfel de cazuri n-ar putea apărea. Dar ce plăcere când atemeu’ zice pas și toată lumea fuge la ghișeele băncilor, dacă sunt bănci (altele decât cele din parcuri) în apropiere.

Metoda care pare acum la moda prin lume este  limitarea tranzacțiilor cash făcute între persoane fizice și sau juridice. Astfel, la începutul lunii aprilie a.c., guvernul a aprobat un proiect de lege privind operațiunile de încasări și plăți în numerar. Pe scurt, acest proiect conține referiri cu privire la limitarea încasărilor și plăților în numerar efectuate între persoane fizice, prin instituirea unui plafon zilnic de 10.000 lei / tranzacție. Vor fi plafonate și operațiunile de încasare în numerar efectuate de operatorii economici de la persoane fizice la plafonul zilnic de 10.000 lei / persoană.

Încasările și plățile zilnice în numerar vor fi limitate la 5.000 lei / persoană în cazul operațiunilor de plăți în numerar sau de încasări în numerar efectuate de operatorii economici către sau de la persoane fizice, reprezentând cesiuni de creanțe sau alte drepturi, restituiri sau acordări de împrumuturi sau alte finanțări. Limitarea plăților în numerar se va aplica - când și dacă proiectul va deveni lege - și persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale, întreprinderilor familiale, liber profesioniștilor, persoanelor fizice care desfășoară activități în mod independent, asocieri și alte entități cu sau fără personalitate juridică. Plafonul zilnic maxim va fi de 5.000 lei / persoană, dar nu mai mult de un plafon total de 10.000 de lei / zi.

Ca exemplu: dacă zugrăvesc și mă costă 11.000 de lei operațiunea nu voi plăti zugravul decât prin virament bancar sau… în rate. Faptul că aș aduna banii pentru a zugravi nu mai contează - trebuie să îi trec prin cont bancar. Desigur, cine își imagineaza că stopează astfel evaziunea fiscală glumește, dar… unde-i lege nu-i tocmeală, până una alta.

Nu știu ce fond va avea, în final, o astfel de lege și nici nu sunt curioasă dar cu astfel de reglementări pot afirma că și în România se fac primii pași spre eliminarea banilor lichizi.

Ei afirmă că vor să stopeze evaziunea fiscală... Poate și asta vor dar mi se pare mai mult că vor - între posibil și probabil altele - să ajute băncile să-și revină financiar dupa dezastrul început prin anul 2008.