Panică și carne de tun: mobilizare generală

Luptele din Ucraina bagă mortul în casa tuturor românilor, mai ales în a celor care au familii în care există bărbați apți pentru serviciul militar.

Desigur, stagiul militar nu mai este obligatoriu în România, dar conform art. 3 al 5 din Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare (modificată prin L. 128/2012), la declararea mobilizării și a stării de război sau la instituirea stării de asediu, îndeplinirea serviciului militar în calitate de militar în termen devine (ar deveni) obligatorie pentru bărbații cu vârste cuprinse între 20 și 35 de ani care îndeplinesc criteriile pentru a îndeplini serviciul militar - femeile pot fi voluntare.

Potrivit Ordinului Ministrului Apărării Naționale nr.113/2013, publicat în M. Of., Partea I, nr. 312 din 28 aprilie 2014 a fost aprobat modelul certificatului medical eliberat de medicul de familie, care urmează să fie prezentat de tineri la comisia locală de recrutare-încorporare.

Pe net apar declarații ale unor oameni care afirmă că au primit ordin de a se prezenta la U.M. bărbați în vârsta de peste 60 de ani… Ministrul de resort declară că se fac doar actualizări ale listelor cu cei care au făcut serviciul militar…

Tinerii declară că nu vor merge de vor fi chemați, pentru că ei nu au făcut armata. Ce nu înțeleg tinerii este că de va lua amploare această chestiune și vor fi recrutați vor intra într-o “fază de pregătire” în care să învețe ce și cum cu echipamentul militar, vor învăța cum să deosebească țeava armei de patul armei… Adică, vor fi pregătiți să devină carne de tun… Sper că vor refuza în masă această mobilizare pentru că nu prea văd cum vor fi închiși toți pentru că refuză să devină soldați pentru apărarea granițelor unei țări în care politicienii le-au tăiat cam toate șansele de a-și găsi un loc de muncă, de a-și putea trăi viața în mod decent. Dar, mai degrabă, cred că vor pleca pentru a-și apăra familiile, nu țara, dar tare mi-aș dori să refuze dacă se va agrava (artificial, sunt aproape sigură) situația.

Unii afirmă că vor pleca din țară de va fi “mobilizare generală”. Ar trebui s-o facă repejor, pentru că granițele se vor închide dacă se declară “starea de război”, nu doar se va da stingerea la lăsarea întunericului - și, oricum, vor putea fi aduși când sunt găsiți, dacă mai au la acea dată (și) cetățenia română.

Deocamdată, deși se manifestă aceste “recrutări-încorporări”, mi se pare că nu e decât metoda cea mai bună pe care au putut s-o găsească politicienii români (și nu doar cei români) pentru a abate atenția cetățenilor de la situația dezastruoasă care există între granițele statului (statelor). Un experiment pentru a afla reacția populației la o eventuală staționare a trupelor străine (eh, NATO, în special) pe teritoriul României, să afle reacția cetățenilor în caz de război iminent - cine răspunde și cine refuză. Vor să ne convingă că suntem într-un mare pericol și să nu ne mai împotrivim scuturilor anti-rachetă și altele de gen. Vor să ne convingă că avem probleme mai grave decât salariile și pensiile mizerabile, lipsa locurilor de muncă…

Sau… nu mai au voluntari pentru trupele NATO și încearcă să convingă tinerii - în special pe cei cu situație materială precară - să se înroleze.

Toată această nebunie cu amenințarea războiului mi se pare o manipulare grosolană. În România s-a încercat deseori destabilizarea - unii cârcotași afirmă că se urmărește un război măcar civil - dar n-au prea avut spor cu românii. Acum se leagă strâns de acest război al vecinilor. Luptele purtate în anumite zone ale lumii, de zeci de ani, s-au dovedit, uneori, a fi declanșate intenționat, prin lansarea unei rachete, bombe etc - din “greșeală” - pe un teritoriu și apoi s-a trecut la “represalii”, când nu se putea argumenta cu instaurarea democrației. Teorie a conspirației sau nu - unele surse despre care se spune că-s informate - afirmă că racheta, bomba etc. a fost lansată în propriul teritoriu de cei care urmăreau avantajele aduse de un război. Producătorii de armament ar intra în faliment dacă ar fi pace în lume -  n-au un astfel de interes, și cu banii de care dispun pot angaja mercenari care să semene zâzanie în diferite zone ale lumii.

De asemenea, se știe la fel de clar că un război lasă în urmă dezastru și multe trebuie reconstruite - în acest mod se depășeste “criza imobiliarelor” (ca exemplu), constructorii îmbogățindu-se, practic, peste noapte. Producătorii de medicamente și instrumentar medical vor avea și ei creșteri substanțiale la venituri, asistența socială nu va mai funcționa din motive lesne de înțeles și oamenii nu vor mai cârcoti împotriva politicienilor incapabili care le conduc destinele și le trimit copiii la moarte.

Zilele trecute am văzut un crâmpei de știre în care apărea un șomer (trecut bine de prima tinerețe) din Valea Jiului, la agenția de ocupare a forței de muncă și care - ce coincidență, nu-i așa?! - a fost reperat în mulțime de un reporter și întrebat cum se va descurca a răspuns ceva de genu’: mă duc și lupt în Ucraina. Atunci am zis că face pe nebunul - și mai caută unul - dar acum mă gândesc că prea s-a potrivit declarația lui, făcută înainte de 28 aprilie a.c. cu ceea ce a urmat imediat după aceea.

Disimularea este o tehnică de război (nu exclusiv) din cele mai vechi timpuri, deci nu e obligatoriu ca unii să fie doar suferinzi de scenarită. Istoria confirmă.

Mă enervează atât de tare această amenințare care plutește asupra României ca un nor toxic încât mă abțin cu greu să nu dau liber tuturor înjurăturilor pe care le cunosc sau le pot inventa la adresa politicienilor din întreaga lume. Așa că mă opresc aici.