Nan-in, un maestru din epoca Meiji
(1868-1912), a fost vizitat de un profesor universitar care dorea să cunoască
ce înseamnă filosofia Zen.
Nan-in îl servi cu ceai. A umplut
ceașca oaspetelui, dar a continuat să toarne.
Profesorul îl privi mirat și spuse:
- Ceașca s-a umplut, nu mai încape
nimic!
- Tu, ca și această ceașcă, ești
plin de părerile tale, de prejudecăți. Cum să-ți explic ce înseamnă Zen, dacă
nu are unde să intre? Golește-ți întâi ceașca…
Mintea copilului este ca o ceașcă
goală: adulții trebuie să fie atenți ce și cât toarnă, să lase copilului șansa
de a-și forma propriile păreri despre toate cele care îl înconjoară.
Mintea unui copil este o pagină albă, pe care putem scrie
aproape tot ce voim; dar odată ce am scris, cerneala aproape că nu se mai poate
şterge - spunea Sir John Lubbock, primul baron Avebury (30.04.1834 – 28.05.1913)
- filantrop, bancher, politician liberal, om de știință, poet.
 |
| La mulți ani copiilor de toate vârstele! |
hmmm...
RăspundețiȘtergerecate pagini care nu mai pot fi sterse ducem cu noi?
cate cesti al caror continut a dat pe dinafara am strans de-a lungul timpului?
multe, cu siguranta, pentru ca nu stim cum sa fim intelepti sau si mai rau, credem ca deja suntem...
Ma gandesc, uneori, daca ar fi fost posibil ca unele dintre acele pagini sa fi fost scrise altfel sau sa nu fi fost scrise... :) Privind peste timp, as zice da... insa stiu ca atunci n-ar fi fost posibil decat asa cum s-a scris. :)
ȘtergereMulte cesti arhipline am adunat... :)