Miercurea fără cuvinte. Aburi de vară

Sursa foto https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu/photos_albums

Fotografie pentru Wordless Wednesday! (31), la CARMEN, unde este tabelul pentru participarea la joc.

HAPPY WW!

Bună dimineața, Soare!

Ah! E seară! Bună seara, Soare! :)

Sursa foto: https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu/photos_albums

Pentru Buna dimineata, Soare! jocul inițiat de Iulisa, la care găsiți tabelul pentru înscriere.

Magie Noire - parfumul ca o viață

Magie Noire, creat în anul 1978 de Lancôme, nu se compară cu formula diluată care a fost scoasă pe piață începând cu anii 1990… Acel parfum din 1978 este misterul și farmecul Orientului într-o sticluță, parfum care încântă și vrăjește simțurile. A fost creat de Gérard Goupy, Jean-Charles Niel și Yves Tanguy. Atunci, parfumul a luat lumea cu asalt, ca o furtună întunecată și misterioasă. Formula legendarului parfum Magie Noire te transpune într-o lume misterioasă, aventuroasă, în care simțurile îți sunt puse la încercare. Dintre toate parfumurile care încearcă să transmită ideea de întuneric, Magie Noire creat de Lancôme iese în evidență. L-am găsit prin anii 1980 în ”dulăpiorul cu minuni” al mamei și furam zilnic o picătură... L-am întâlnit, însă, prea devreme.

Notele întunecate ale parfumului te poartă de la trandafirul bulgăresc la mugurii de coacăze negre, de la iasomie și zambilă la ylang-ylang, de la chihlimbar la tămâie, smirnă, mosc, santal, patchiouli și apoi din nou la trandafirul bulgăresc, ca într-un carusel amețitor. Eteric și elegant, Magie Noire se potrivește femeilor puternice care nu se tem să-și urmeze instinctele; se potrivește femeilor care știu ce vor și nu se sfiesc să obțină. Reprezintă femeia îmbrăcată cu tricou negru și pantofi cu toc cui.

În ciuda esenței florale bogate nu este tocmai feminin și pare a fi mai mult un parfum masculin, neconvențional. Magie Noire este combinația dintre unele note orientale (chihlimbar, tutun, mosc) și o notă cyprata (mușchi de stejar, patchiouli). Una dintre laturi este grea, opulentă; cealaltă este capricioasă, pământeasca și uscată. Contradicția dintre senzațiile pe care le produce este ceea ce dă parfumului  Magie Noire iluzia a ceva care este gata să se întâmple. Magie Noire evocă imagini de strălucire extremă combinată cu vrăjitoria supremă. Este latura olfactiva a wicca. Se zice că numai răul poate fi așa frumos și tulburător parfumat… Femeia care-l folosește este preoteasa parfumurilor păcatului, invocatoarea spiritelor rele. Magie Noire nu e un parfum care se dorește a fi popular sau plăcut de oricine ci proiectează, pur și simplu, o aură puternică de încredere în sine și forță. Magie Noire este un parfum plin de senzualitate ce proiectează forța misterioasă a unei eroine malefice care îți provoacă teamă și admirație în același timp! Parfumul impetuos, tulburător este ca o catifea fină sub care e ascuns un pumnal. Notele de bază (mosc, santal, smirnă, patchiouli) sunt ca o amuletă de protecție împotriva tuturor relelor.

Mai toate parfumurile de azi tind spre “proaspăt”, “acvatic”,“aerisit”, “transparent”, “floral”… Magie Noire e “întunecat”, “greu”, “instinctual”… E un parfum care trezește “animalul din om”. Deși Freud susținea că monogamia înseamnă reprimarea instinctelor naturale spunea că o oarecare reprimare sexuală ar trebui să existe într-o societate rațională dar prietenul său, dr. Otto Gross, i-a replicat: Da, de aceea spitalele sunt pline. O chestie m-a învățat viața: nu reprima niciodată nimic. Parfumul i-ar fi ajutat pe oamenii de atunci să nu-și reprime instinctele naturale?

Magie Noire mi-a făcut legătura între lumea cărților și jungla oamenilor. Cu siguranță, însă, Magie Noire nu e un parfum potrivit femeilor foarte tinere. Opium (YSL) și Moschino m-au purtat mai apoi ușor pe valurile vieții. Magie Noire a fost și a rămas “marea dragoste”, dragoste ce-a durat doar o vară - celelalte au fost și sunt aventuri sentimentale pe cărări de viață. Magie Noire în formula inițială nu se mai fabrică. Ca și trecutul, nu mai este reeditat, rămâne amintire…

Gata! Mă opresc! Iese ciudata din mine!

Text scris pentru Clubul condeielor parfumate găzduit de Mirela (unde sunt celelalte povești), pe tema aleasă de Dana Lalici - Parfumurile din viața mea.

Cei doi lupi

Un bătrân indian îi explica nepotului că nu merită să fie supărat și furios pe nedreptatea făcută de colegul său și nu trebuie să își tulbure armonia sufletului cu ură și dorință de răzbunare împotriva cuiva.

sursa foto: Native American Encyclopedia

- Cândva am fost ca și tine - spunea bătrânul. Eram supărat și furios pe unii care voiau prea mult, luau prea mult fără regrete. Furia și ura, însă, dragul meu nepot, pe tine te distrug, nu pe inamicul tău. E ca și cum ai înghiți otravă dorindu-ți ca dușmanul să moară. 
M-am confruntat și mă confrunt cu această luptă deseori. E ca și cum în mine ar trăi doi lupi...

Unul dintre lupi este bun, blând, inofensiv, trăind în armonie cu tot ceea ce-l înconjoară; nu se simte atacat din orice și luptă numai atunci când trebuie să-și apere familia și teritoriul.

Cel de-al doilea lup e total diferit: e agitat, mânios, nemulțumit; se luptă mereu, din orice, e copleșit de furie și ură.

Uneori mi-e greu să trăiesc cu acești doi lupi care se luptă în dorința de a mă domina...

- Bunicule... care dintre cei doi lupi va câștiga?

- Cel pe care îl hrănesc mai des.

(legenda Cherokee)

Lupul - caracteristici fizice generale

Lupul este răspândit în Canada, Alaska, Europa de Est, Peninsula Scandinavă, Rusia, Orientul Apropiat, Asia Centrală și Siberia, dar densitatea lor este în general redusă pe aceste arii.

Lupul are mai multe subspecii distincte: lupul polar - din tundrele nordice, care e mai mare, are blană albă, mai groasă și trăiește atât de aproape de pol încât este nevoit să vâneze permanent în întuneric, însă este în siguranță față de inamicul principal, omul, lupul de pădure nord-american; lupul rosu, care pe vremuri popula regiunea sud-estică a Statelor Unite, azi este foarte rar, exemplarele care trăiau în sălbaticie poate chiar au dipărut complet; lupul de stepă din deșerturile Asiei Centrale - lupul de pustiu este mai zvelt și mai deschis la culoare decât lupul european și nord-american și lupul comun, care trăiește și astăzi în pădurile est-europene și ale Peninsulei Scandinave.

Specia inițială de lup cenușiu din Alaska a dispărut de 12.000 de ani, iar cea din prezent este o subspecie, dovedește o cercetare realizată la Universitatea din California. Această specie nu diferă foarte mult din punctul de vedere al dimensiunilor de lupul gri care trăiește în prezent in Alaska, însă avea dinți mai mari și mușchi faciali mult mai puternici, fiind în stare să ucidă chiar și un bizon.

Lupul este un animal robust și suplu. Femelele adulte cântăresc între 18-55 kg și măsoară 1,37-1,52 m lungime totală; masculii cântăresc 20-70 kg și au 1,27-1,64 m lungime totală; coada e lungă de până la cca. 0,8 m, în funcție de subspecii.

Lupul este un animal digitigrad, călcând pe perinițele degetelor și având unghii neretractile, astfel încât acestea se văd clar în urmele lăsate pe pământ moale sau pe zăpadă.

În căutarea hranei lupii pot parcurge peste 100 km într-o singură noapte. Viteza de alergare a lupului poate depăși 60 de km/oră.

Lupii au părul lung și variind în culoare de la albul pur la cenușiu stropit și maro, putând ajunge la negru cărbune. În general în România lupul are culoarea cenușiu cărunt. Blana este formată din două rânduri de peri: un rând des, lânos, lângă piele, de culoare gălbui-cenușie și un al doilea rând, spicul, format din peri mai lungi, aspri, cu vârful negru, astfel încât, în ansamblu, culoarea generală a blănii este brun-cenușie. Sunt întâlnite însă destul de multe variații cromatice, în funcție de sezon și de mediu.

Botul lupului este triunghiular, de aproximativ 10 cm lungime, expunând organelor olfactive o suprafață extinsă. Aceasta permite lupului să detecteze mirosul prăzii la o distanță de 2,4 km în condiții favorabile. Nu doar mirosul este deosebit de fin, dar și auzul și văzul, lupul putând vâna foarte bine atât noaptea - timpul său preferat de vânătoare - cât și ziua sau în perioadele de amurg și dimineață.

Alimentația și dentiția sunt tipice pentru un carnivor.

Lupul trăiește 15-16 ani însă în sălbăticie poate atinge doar 10 ani. Vârsta unui exemplar se poate aprecia cu oarecare aproximație în funcție de uzura dentiției. Din punct de vedere al dezvoltării ontogenice, lupii se clasifică în: nou născuți - 0-6 luni; juvenili - 6-18 luni; subadulți - 18-30 luni; adulți - peste 30 luni.

Lupul este și deosebit de inteligent. La vânătoare folosește felurite tactici, de la strategia de învăluire pe flancuri a prăzii la mânarea treptată către zone închise. De multe ori izbutește să observe și să ocolească capcanele puse pentru el. Sunt mai inteligenți chiar și decât câinii domestici, doar că nu se lasă dresați - într-un fel, sunt ca pisicile: pot fi învățați să facă numai ce vor ei. Laponii spun că ursul are minte cât un om și putere cât șapte, iar lupul are putere cât un om și minte cât șapte.

Surse info: wikipedia.org, http://www.carnivoremari.ro/lupul.php

Sursa foto: Wolf Tales https://www.facebook.com/pages/Wolf-Tales/233988696640514

Pe aceeași temă:

Lupul (Canis lupus)
pentru mai multe despre lup clic pe eticheta "lupul" de la sfarsitul postarii.

Miercurea fără cuvinte. Alți trei blănoși!

Fotografii pentru Wordless Wednesday! (30), la CARMEN, unde este tabelul pentru participarea la joc.

Foto câini Vicky Santos https://www.facebook.com/vicky.okundia.1?fref=photo

Lupul (Canis lupus)

Din punctul meu de vedere, lupul este un animal fascinant. Mi-au plăcut lupii de când urmăream, în copilărie, filme și citeam cărți “cu indieni”. Indienii erau prieteni cu lupii - nu înțelegeam pe atunci că nativii americani, pieile roșii, erau prieteni cu toate animalele și vânau numai cât le era necesar pentru hrană și îmbrăcăminte.

Am vazut lupii, de la distanță, iarna, prin pădurile din Poiana Brașov și le-am auzit urletul. Tata ne liniștea spunându-ne că lupii nu atacă omul, și la vremea aceea pădurarii se preocupau cu adevărat să hrănească sălbăticiunile tocmai pentru a le ține departe de așezările umane. Peste ani am și plimbat un lup, în lesă.

Lupul este cea mai mare specie din familia câinilor (Canidae). Această specie este una din cele șapte care formează ordinul carnivorilor (Carnivora).Cele două specii de lupi sunt lupul (Canis lupus) și lupul roșu (Canis rufus). Subspeciile lupului sunt lupul polar, lupul nord-american, lupul de șes și lupul obișnuit.

Deși cercetările arată că lupul nu atacă oamenii, prea multe filme l-au arătat în postura de vânator feroce împotriva omului. Cercetătorii afirmă că nu există dovezi în acest sens, dar există dovezi că lupii s-au hrănit cu cadavrele celor înghețați sau al soldaților lăsați pe câmpul de luptă - după bătălia de la Hastings din 1066, soldații englezi căzuți au fost lăsați pradă viermilor și lupilor pe câmpul de luptă - și există dovezi ale faptului că, uneori, atacă gospodăriile umane pentru hrană - în secolul XVI, sub domnia reginei Maria Stuart, în Scoția a avut loc o invazie de lupi; ultimul lup scoțian a fost omorât în anul 1743.

Statisticile nord-americane arata ca in ultimii 60 si ceva de ani au fost dovedite, in zona, numai doua cazuri fatale in care au fost implicati lupii.

Lupul este cea mai răspândită specie dintre mamiferele care trăiesc în prezent si se adapteaza cu succes la cele mai diferite condiții de trai. Este un vânator foarte talentat, însă modul lui de trai are un impediment major: este concurentul direct al omului și, pe majoritatea zonei lui de răspândire, a pierdut în această luptă inegală.

Lupii au fost exterminați din toate țările Europei centrale și de nord în perioada secolului XIX și al doilea război mondial. Au mai rămas populații în Portugalia, Spania, Italia, Grecia și Finlanda, deși lupii au repopulat în mod natural multe părți ale Europei, recolonizând Franța, Germania, Suedia și Norvegia. Cele mai mari populații sunt întâlnite în Europa de est, România, Peninsula Balcanică și Polonia. În România, mai ales în timpul ultimului dictator comunist, lupul a fost vânat frenetic, aproape exterminat, dar populația de lupi a început să se refacă - având o rată medie de creștere de circa 0,5 %, dar rata de creștere este neconcludentă deoarece stabilitatea populației nu a fost încă apreciată. În munții din Transilvania mai trăiesc lupi în număr mare, fapt ce a dat naștere numeroaselor legende despre oameni-lupi, legende care sunt la fel de populare și în Marea Britanie, așa cum în S.U.A., în rândul americanilor nativi în special, sunt populare credințele privind animalele totem.

Surse info: wikipedia.ro, http://www.carnivoremari.ro/lupul.php

Sursa foto: Wolf Tales (pagina FB)

Pe acceași temă:
Lupul - caracteristici fizice generale

Sistemul de blocare parcare este ilegal

Dacă-l întreb de onestitate pe cetățeanul care și-a montat sistem de blocare a locului de parcare după modificarea și republicarea hotărârii consiliului local s-ar simți perfect jignit. Cum îndrăznesc să-l bănuiesc de încălcarea legii cu intenție? Dar e necinstit! Toți și-au scos sistemele de blocare de pe locurile închiriate, iar el - mai jmecher spre tripluștecher - și-a montat unul. Mi s-au aliniat piticii deoarece mi s-a adus la cunoștință ca doi vecini s-au certat pentru locurile de parcare…

Ce-ai cu el!? m-ar întreba unii, mirați. Ei, bine, am cu toți aceia care încalcă orice lege. Că e bună, că nu-i bună, cât timp există trebuie respectată! Cui nu-i convine, să adune semnături și să încerce schimbarea! Pe sistemul “Las’ că merge și-așa” se duce naibii totul, încet dar sigur. Mai corect ar fi: pe sistemul “nu-i treaba mea” nu ne mai revenim în veci. Nu tu amenzi pentru cei care beau în public - prin parcuri, săli de așteptare din gări etc., stații auto, pe lângă blocuri; nu tu amenzi pentru cei care-și scuipă cojile de semințe pe unde apucă, își aruncă resturile la nici trei metri de un coș de gunoi - unii le aruncă direct de la balcon; nu tu amenzi pentru cei care-și aruncă pe jos chiștoacele; nu tu amenzi pentru cei care-și golesc botul nasul pe stradă, nu tu amenzi pentru cei care-și lasă câinii liberi - nu mi-e mie că ar mușca pe careva, ci doar că există riscul să se piardă câinele - nu tu amenzi pentru cei care nu adună rahatul câinelui de pe trotuar, alei pietruite - a se citi clar: trotuar, alei pietruite - și toate celelalte mărunțișuri care adunate dau un tot cam prea mare pentru a spera că se va schimba ceva în bine. 

Ah! Că veni vorba de rahatul câinilor! Acesta trebuie luat și aruncat la cel mai apropiat coș de gunoi… ta-ta-ta-tam!... special destinat pentru asta! Dacă e să ne dăm rotunzi că luăm exemplul celor din celelalte state membre U.E. atunci așa ar trebui - și legea comunitară bate legea națională. Ghici ce?! Există așa ceva în RO?! Poate, dar in Brașov n-am văzut să fie pe undeva. Întâi avem o lege care nu prea poate fi aplicată apoi… dacă-și mai amintește cineva pune la punct și celelalte chestiuni. Dacă nu… se dau amenzi și se asmut credulii împotriva celor puțini care știu despre ce-i vorba. Reciclăm de ne doare mintea! Băgăm rahatul între resturile menajere, în coșurile de gunoi în care săracii țării își mai caută de-ale gurii sau resturi ce pot fi reciclate și pe care le adună bucată cu bucățică pentru a le vinde la centrele specializate.

Ne amendează pentru că nu punem hârtie la hârtie și sticlă la sticlă pentru ca ei să le amestece când le adună și să le arunce tot la muntele (că groapă nu mai e demult) de gunoi care tot crește și crește și - hop! - căutătorii în gunoaie au aprins muntele, din neglijență… Că mai crede cineva în astfel de “neglijențe” când știm ce economie (la buget, desigur) rezultă pentru edili.

Și iaca-așa, ce ușor ajung de la un sistem de blocare parcare la rahatul de câine! Nici nu e prea greu, când sunt atâtea chestii de rahat pe care le trecem cu vederea doar pentru a nu ne strica… armonia. Ei, bine, aleg să mi-o stric! Nu-l voi reclama pe ins la primărie, dar îi voi spune să-și scoată țevile galbene și să și le pună în pat, dacă-i plac așa mult. Bine, nu-i voi spune să și le pună în pat, ci doar să le demonteze. Dacă va vrea să mă enerveze atunci i-o dau și pe aia cu patul. Important e să și-l scoată! Sistemul de blocare parcare, nu altceva! De ce?! Pentru că așa scrie la lege! Cât timp eu pun rahatul de câine peste deșeuri cică reciclabile - încălcând legislația europeană în materie, dar respectând aberanta lege compusă de români care fac mișto de noi - poate să scoată și el rahatul de sistem din asfalt deoarece atunci când el nu are mașina acolo oricine are dreptul să parcheze pe acel loc.

No, ca tare-s supărată! :)) Lumea arde și eu mă împiedic într-un sistem de blocare parcare!

 Notă (cel puțin pentru brașoveni)

Anexă la HCL nr. 927/2006, republicată (regulament de atribuire şi folosire a locurilor din parcările de reşedinţă din municipiul Braşov)

Art. 35 lit b) Montarea unui dispozitiv de blocare pe locul de parcare se sancţionează cu amendă cuprinsă între 1000-2000 lei şi ridicarea dispozitivului de blocare; […] (pentru cei care blochează locul altfel amenda e ceva mai mică).
Actualizare iulie 2019. Sistemele există in multe parcări şi - cică - sunt permise in anumite cazuri. 

Bună dimineața, Soare! Rugăciuni...

E timpul să încetăm lupta despre cine a creat lumea și să începem a lupta împotriva celor care o distrug.

Toate-s vechi și nouă toate…
**

Fie ca Vânturile calde ale Cerului

Să adie blând asupra casei tale și

Fie ca Marele Spirit să binecuvânteze pe toți cei care intră acolo.

Fie ca pașii tăi să lase urme fericite în multe zăpezi

Și Curcubeul mereu să-ți atingă umărul.

(Rugăciune-binecuvântare a indienilor Cherokee, americani nativi)

*

Milostive Doamne! Facă-se voia Ta,

care vrea ca toţi să se mântuiască

şi la cunoştinţa adevărului să ajungă;

mântuieşte şi miluieşte pe robul Tău/roaba Ta (cutare).

Primeşte această dorinţă a mea

ca pe un strigăt de dragoste poruncită de Tine.

(Rugăciune creștină pentru aproapele, din cartea Pelerinul rus, în traducerea Arhimandritului Paulin Lecca)

*

Sura - 1: El - Fatiha (Începutul)

1. În numele lui Allah cel Milos și Milostiv!
2. Slava lui Allah, Stăpânul Lumilor!
3. Cel Milos și Milostiv!
4. Stăpânul Zilei de-apoi!
5. Numai Ție ne rugăm și numai în Tine avem nădejde!
6. Călăuzește-ne pe noi pe calea cea dreaptă;
7. Calea celor care se bucură de mila Ta! Nu calea celor asupra cărora se varsă mânia Ta și nici calea celor rătăciți!

(Rugăciunea musulmană care deschide Coranul și care e folosită în fiecare dintre cele 5 rugăciuni zilnice)

*

Pace tuturor fiinţelor,
Apropiate sau îndepărtate,
Cunoscute sau necunoscute,
Reale sau imaginare,
Vizibile sau invizibile,
Născute sau nenăscute încă.

Fie ca toate fiinţele
Să fie bine şi fericite
Şi eliberate de frică.

(Fragment din Invocaţia Păcii, rugăciune buddhistă inspiratoare)

*

Tu sălășluiești în inima mea,

Și nimeni nu te cunoaște cum te cunosc eu, fiul tău, regele.

Tu mă ajuți să înțeleg firea și puterea ta.

Tot ce se petrece în lume, după voia ta se petrece, căci tu ai făcut-o.

Când tu răsari, oamenii prind viață,

Când tu apui, se cufundă în moarte.

Tu ești măsura vieții și lumea numai prin tine trăiește.

Ochii tuturor privesc frumusețea ta, până când apui;

Iar când cobori în zările apusului, orice muncă încetează.

(Fragment din Imnul catre Aton, zeul Soare, compus de faraonul eretic Amenofis IV)

***

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

(Fragment, Glossă, de Mihai Eminescu)

Pentru Buna dimineata, Soare! jocul inițiat de Iulisa, la care găsiți tabelul pentru înscriere.

Pentru siguranța cetățenilor

Atunci când auzim că vor fi plantate montate sisteme de supraveghere în școli gândim - uneori cu voce tare: Perfect! Măcar în școli copiii să fie în siguranță! Și chiar sperăm că vor fi și ne dorim să fie.

În Brașov au fost montate 299 de camere video de supraveghere în nouă unităţi de învăţământ din municipiu: 203 camere de supraveghere pentru interior şi 96 la exterior, la care se adăugă, pentru  fiecare unitate de învăţământ, câte un sistem anti-incendiu cu senzori de fum, butoane de panică, sirene interioare şi exterioare şi o centrală de detecţie. Sistemele sunt coordonate din dispecerate locale de control conectate la dispeceratul aflat în sediul primăriei.

Imaginile captate de camerele de supraveghere vor fi stocate cel puţin o lună în dispeceratele de control de la nivelul instituţiilor de învăţământ.

Totul e frumos în plan, totul arată bine în primele luni, apoi încep: nu avem bani pentru…, nu avem bani pentru… Camerele cutare nu mai funcționează pentru că… Și când totul funcționează ca la carte și camerele de supraveghere înregistrează cine știe ce, în funcție de cine apare filmat, înregistrările se pierd sau nu. Pierderea înregistrărilor pare că a devenit o practica unitară în lumea noastră românească supravegheată - ceea ce nu prea se poate spune despre hotărârile pe care le dau judecătorii de prin țară: diferit, pentru același gen de cauză.

A se vedea rătăcirea înregistrărilor cu polițaiul (din Neamț) - purtătorul uniformei de polițai, de fapt - care a fost filmat în timp ce lovea cu palmele și picioarele o minoră în vârstă de 14 ani care a fost adusă la secție fiind prinsă când tâlhărea o doamnă vârstnică. Televiziunile aveau înregistrările, dar nu pot fi folosite ca probe în instanță - ca probe pot servi numai înregistrările originale, certificate. Copiile nu au valoare juridică. Deci mulți au vazut, dar nu-s înregistrările… deh! E cuvântul minorei infractoare împotriva unui slujbaș al statului - dacă polițaiul care a fost martor, și n-a intervenit, nu va declara ce a văzut; și nu al oricărei instituții e slujbașul, ci al uneia în care se presupune că lucrează oameni dedicați apărării cetățeanului; și nu e orice slujbaș, ci un șef de Poliție... Bineînțeles că s-a deschis o anchetă pentru a se afla cine a sustras înregistrările din secția de poliție și se presupune că respectivul s-ar putea alege cu dosar penal, destituire și altele. Dar de la “s-ar putea” la “s-a putut” e cale lungă… Uneori atât de lungă încât uităm incidentul, altele fiindu-ne aduse în atenție…

(or fi găsit înregistrările în final; n-am urmărit știrea).

În concluzie: chiar dacă sperăm că derbedeii se vor împiedica în camerele de filmat și butoanele de panică și ce mai montează edilii prin oraș nu rezolvăm nimic fără a avea parte de oameni cinstiți care să dea înregistrărilor un sens corect și să nu le ascundă…Și să ajungă în timp util când cineva apasă un buton de panică - dacă se vor scuza că nu e un echipaj în zonă, că nu au bani de benzină, că nu au personal suficient... tot frecție la picor de lemn se cheamă și toate măsurile acestea de siguranță... 

Oh! Pentru că trăiesc în orașul în care mijlocul unui sens giratoriu era așa de înalt încât șoferii din dreapta nu vedeau mașinile care veneau din stânga (și invers) - mai apoi au remediat problema, cheltuind în plus - sper să nu monteze butoanele de panică pe stâlpii de la trecerile de pietoni unde sunt butoanele prin care pietonul schimbă culoarea semafoarelor!

Cât de primul smart city din România va deveni Brașovul în curând totul e apă de ploaie și bani cheltuiți aiurea dacă nici polițaii nu respectă legea pe care s-au angajat să o apere… Derbedeii vor folosi cagule dacă își pun în plan să “dea o lovitură” în “lumina reflectoarelor”… care vor avea intensitatea luminii diminuată într-un anumit interval orar…

Reflexii în oglindă. Triplu

Pentru jocul "Reflexii in oglinda" 

Sursa foto: https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu/photos_albums

Miercurea fără cuvinte. Pică para mălăiață?

Fotografie pentru Wordless Wednesday! (29), la CARMEN, unde este tabelul pentru participarea la joc.

Sursa foto: https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu/photos_albums  

HAPPY WW!

Atac la computer

Zi de zi îmi propuneam o pauză de la computer pentru că multe altele sunt de făcut și multe am de învățat - mai e puțin și în RO vom avea nevoie de diploma pentru a ne fi permis să facem și-un pârț. Fără diplomă de pârțolog nu vom putea să certificăm dreptul nostru de a produce vânturi…

Iată că pauza s-a impus duminică spre luni, săptămâna trecută. Camera era cu fundul în sus pentru că încercam o rearanjare a mobilierului, dar nu modificarea. Patul uriaș - cu venerabila vârstă de peste 100 de ani - ajunsese aproape de masă. M-am întins să iau ceva de lângă pat și m-am sprijinit în tăblie; tăblia a ieșit din locașurile în care era fixată și când s-a înclinat spre pat au cedat și susținătoarele saltelei. Încerc să mă sprijin și cel mai apropiat punct a fost unitatea centrală a computerului de pe masă, dar unitatea alunecă spre podea - am încercat să o prind, m-am înclinat și mai mult cu tăblia și computerul și-a terminat planarea la vreun metru distanță, firele, mouse-ul, tastatura zburând care-ncotro. În câteva secunde eram întinsă pe un blat de lemn, cu multe piese împrăștiate prin jur și nu știam dacă să plâng sau să râd. Am ales să râd și nu mă putem nicicum mișca de pe tăblia lucioasă a patului transformat în scânduri. Mi-a mai trecut pofta de râs când, după vreo oră, am constatat că nu mai funcționa computerul… Ce-or fi zis vecinii, dacă au auzit hărmălaia la acea ora târzie - sau matinală - de două noaptea, prefer să nu aflu…

Pe la prânz am început să sun după depanatori… și depanatorii pauză… Am mai folosit un telefon mobil și-am mai accesat un site sau altul, dar se mișca mult prea greu, se vedea mult prea câș… așa că am folosit telefonul tot pentru a suna depanatorii care ziceau “mâine”… dar nu-mi spuneau mâine după care zi puteau veni… Ieri mi-am zis să încerc din nou computerul și… surpriză! După circa o jumătate de oră s-a încărcat sistemul de operare… Ăsta da computer rezistent! Mi-a dat el ceva mesaje pe acolo și aproape că m-am descurcat… Se încarcă foarte greu, două taste nu mai funcționează cum trebuie, dar pot rezolva ce am de rezolvat…

Doar că n-a apărut pe ecran un mesaj de genu’: ești prost? Și aș merita o astfel de întrebare, pentru că nu mă descurc la comenzile pe care-mi dictează computerul să le execut… De fapt, nu prea mă pricep în general să execut comenzi…

Acesta este, pe scurt, motivul pentru care am dispărut ca măgarul în ceață… Încet, dar sigur, ne revenim - și eu, și computerul.

Cu această ocazie mi-am reamintit ceva: fără computer sunt cam nejutorată în ceea ce privește munca pe care o prestez, informațiile de care am nevoie… Am mai rămas fără computer acum vreun an și mi-am propus să rezolv neputințele, dependența de computer, dar n-am făcut-o și acum istoria s-a repetat. Am ales atunci căile pe care le abandonasem: manualele, cărțile din biblioteca personală și din biblioteca județeană, arhivele fizice, notițele…

Îmi amintesc și faptul petrecut prin anul 1999, când m-am ales cu un vierme care mi-a distrus (și) evidențele pe care le țineam doar computerizat și am muncit câteva luni, aproape zi și noapte, să le reconstitui, pentru că nimic nu a putut fi recuperat de pe hard… De atunci țin totul și pe hârtie. Computerul e util, dar și când te lasă!

Reflexii în oglindă. Tandrețe

Sursa fotografie: Wolf Tales (pagina FB)

Pentru jocul "Reflexii in oglinda", la SoriN

Miercurea fără cuvinte (27)

 

Fotografii Wordless Wednesday! (27), la CARMEN, unde este tabelul pentru înscriere.

Sursa foto: Turism de Aventura (albumul “Kenya 2011”) / www.extreme-travel.ro

HAPPY WW!

Ghepardul. Bună dimineața, Soare!

Și ghepardul salută soarele! :)

Ghepardul este cel mai rapid animal terestru, ajungând - zic unii - și la viteza de 120 km/h, dar cel mai adesea la 105 km/h, având și o mare viteză de accelerare - de pe loc - ajungând de la 0 la 105/110/h  în trei secunde. Toate cele patru membre ale sale se încrucișează pentru a obține o distanță maximă a pasului. Cu o coloană vertebrală deosebit de flexibilă, ghepardul se poate întinde foarte mult. Ghearele ghepardului se comportă precum crampoanele de pe un pantof de alergare, ajutându-l să-și mărească aderența atunci când sprintează, ele nefiind retractile, ca la celelalte feline.

Ghepardul se remarcă prin viteză, dar agilitatea sa lasă de dorit când e vorba să se cațere în copaci sau pe stânci.

Ghepardul adult cântărește între 40 și 70 kg; lungimea totală corpului este de 1,50-1,70 m, și coada variază până la 84 cm.

Gheparzii au existat pe Pământ timp de 3,5 - 4 milioane de ani, cu mult timp înaintea celelorlalte feline mari. Acum 20.000 de ani, gheparzii erau comuni prin Africa și Asia, Europa și Nord America. Azi ii întâlnim în special în Africa (cea mai mare populație fiind în Namibia) și în Sud-Estul Asiei. O mică populație trăiește în Iran.

Fapt divers

În anul 2009, o gradină zoo din Cincinnati, S.U.A., a organizat un concurs de viteză pentru gheparzi, folosind momeala - tehnică utilizata (și) in cadrul curselor de câini.

Sarah, un ghepard în vârstă de 8 ani - cam la mijlocul vieții (având în vedere că gheparzii trăiesc între 14 și 15 ani; în sălbăticie trăiesc numai 8-9 ani) - a parcurs, cu 96,5 km/h, o distanță de 100 de metri în 6,13 secunde, depășind recordul din 2001 al unui alt ghepard și devenind cea mai rapida felină din lume.

Aceste feline ating viteze atât de mari datorită ghearelor neretractile, a inimii și plămânilor măriți; se folosesc de coadă pe post de cârmă.

Pentru Buna dimineata, Soare! jocul inițiat de Iulisa, la care găsiți tabelul pentru înscriere.

Sursa foto Turism de Aventura (albumul Kenya 2011) / www.extreme-travel.ro