Pagini

2014-12-04

Facerea de bine...

Intr-o toamna, cu ani in urma, langa o trecere de pietoni dintr-o zona aglomerata, unde era si o piata agroalimentara, am gasit un pumn de chei agatate pe cateva inele - erau cel putin 20 de chei, intre care una de masina - Dacia, dupa simbol. Mi-am intrerupt drumul si m-am uitat in jur dupa o Dacie parcata; era una, mai veche, care parea ca are portbagajul incarcat. Mi-am zis ca proprietarul ar putea fi pagubasul care s-o fi dusa la piata cu ceva produse si, incarcat fiind, i-au cazut cheile si n-a observat. Pentru ca nu aveam nimic de scris la mine m-am dus acasa si am scris cateva biletele despre faptul ca am gasit un manunchi de chei si am scris adresa la care le-ar putea gasi. Cand am revenit in zona era un barbat inalt, solid, nebarbierit, care se vedea clar ca e in cautarea a ceva. M-am apropiat, fericita ca ar putea fi proprietarul, si l-am intrebat daca a pierdut ceva.

- Ce-ti pasa tie?! Am pierdut niste chei! si si-a vazut de ale lui, nervos.
I-am zis ca am gasit niste chei si tocmai am scris biletele, sa le las prin parcare...
- Da-le-ncoa! se rasteste, spre mirarea mea.
- Daca-mi explicati despre ce chei e vorba – am indraznit, cu juma de voce, pentru ca tipul parea gata sa-mi dea un dos de palma. Dar mi-a zis. I le-am dat, si i-am zis ca le-am gasit in mijlocul drumului, pe unde treceau masinile.
- Mama dracului! striga. Trebuia sa le lasi acolo!! Cand ma intorceam le gaseam si nu mai pierdeam atata timp!
Isi ia cheile si pleaca. Da, nene, le-ai fi putut gasi sau poate nu - vorbesc cu mine. Sa fii sanatos! ii urez in gand si plec, bucuroasa ca am scapat nepocnita.
Cu alta ocazie, tot demult, am gasit un buletin de identitate. Pentru ca adresa era din cartier m-am gandit sa ii duc omului actul acasa. Zis si facut. Am sunat la usa si mi-a deschis un barbat - dupa poza era pagubitul. I-am spus ce si cum si lui ii piere zambetul. Isi ia actul pe care i-l intindeam si-mi striga:
- Nu-ti dau nicio recompensa! Cara-te dracu' d-aici! Si-mi tranteste usa in nas.
Nedumerita, plec de acolo oarecum trista. Voisem sa fac o fapta buna, sa-l scutesc pe om de stat la cozi, de o eventuala amenda pentru ca si-a pierdut actul... Nu-mi trebuia recompensa!

Mai tarziu am avut ocazia si am povestit unui militian (le zicea militieni pe atunci) ce-am patit cu asta. Mi-a zis ca data viitoare sa duc actul la militie sau sa il pun intr-o cutie postala si postasii ori il duc la om acasa ori il duc la militie... pentru ca e posibil sa fie vorba si despre vreun furt: hotii care nu canta la loc curat (fura acte de identitate) obisnuiesc (obisnuiau) sa arunce actele de identitate pe care le gasesc in gentile sau bagajele furate. Asa am facut cand am mai gasit acte: le-am pus in intr-o cutie postala - ca au ajuns sau nu n-am idee, dar decat sa mai fiu certata de unul si altul mai bine asa... Din cauza unor neamuri proaste poate au avut de suferit si oameni cu bun simt care si-au pierdut actele...
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Fara legatura cu faptele de mai sus...
Mi-a povestit cineva ca, in gara din Bucuresti, a fost jefuit de geanta in care avea mai multe obiecte de valoare (nu foarte mare) si mai multi bani (pentru ca era in vacanta acolo) si buletinul de identitate. A reclamat furtul la militie si a primit un act provizoriu, pana una-alta, din orasul de resedinta. In timpul termenului de provizorat a primit acasa un plic, cu stampila de Satu Mare, in care era buletinul lui si cateva randuri scrise de mana pe o pagina rupta dintr-un caiet de matematica: Multumesc pentru bani dar de buletin nu am nevoie. S-a dus cu plicul la militie, militenii l-au luat, urmand sa faca cercetari. Omul nu stie ce-au cercetat militienii dar el nu si-a recuperat obiectele. Intamplarea, insa, l-a amuzat.

Azi e probabil ca hotii sa nu mai renunte la actele de identitate furate din greseala ci sa le vanda celor care se ocupa cu falsificarea acestor documente.

Nu astept recunostinta de la oameni dar ma astept sa nu ma injure daca tot le-am fost de folos mai mult sau mai putin.

19 comentarii:

  1. Diana, singurul comentariu pe care pot să-l fac, e titlul articolului tău. Facerea de bine... ☺

    RăspundețiȘtergere
  2. sa stii ca o chestie similara cu gasirea buletinului i s-a intamplat fostului meu sot, l-a gasit si cum adresa era din cartierul nostru a mers acasa la pagubit, o pagubita de fapt care la fel, i-a facut scanadal ca poate el i l-a furat si ca nu-i da nimic de parca ar fi asteptat ceva :))
    si noi am ramas asa, nedumeriti de cat de ciudati sunt oamenii...sau poate noi nu suntem normali, mai stii?! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E asa de penibil sa ne "balacareasca" unii doar pentru ca vrem sa-i ajutam... Dar daca sa ajuti (chiar si cu fleacuri) e un semn de anormalitate ma bucur ca-s anormala si mai sunt si alti "anormali" :)) desi mai apoi am ezitat sa mai fac cum am facut si am dus la politie tot ce-am gasit...

      Ștergere
  3. Dar uneori "facerea de bine"este privita si cu ochi buni! Mie mi-au furat poseta din masina proprie (cu mine de fata! ) . Am inceput sa caut (eu, sotul, copilul) prin tomberoane, prin gradini sa-mi gasesc poseta si actele, ca de bani nici nu ma gandeam! Nu am gasit nimic, dar seara, pe la ora 8, a venit un domn si i-a adus poseta cu toate actele intacte ! Imi venea sa-l iau in brate ! I-am multumit frumos, din pacate eram leftera!!! Iar eu am dus un permis de port-arma si buletinul la domiciliul pagubitului si ala era cu ochii in lacrimi , iar nevasta-sa m-ai ca ma lua in brate! Sunt oameni si oameni ! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt convinsa (stiu) ca sunt si multe cazuri ca cele pe care le mentionezi si astfel de oameni ne dau speranta ca, undeva, sunt multi oameni buni sau cel putin oameni cu bun simt.
      E un sentiment deosebit sa vezi bucuria din ochii celor pe care ii ajuti intr-un fel sau altul! Poate ca cei care injura pe cel care le duce un obiect ce l-au pierdut sunt dintre aceia care detesta sa fie ajutati sau au impresia ca de au pierdut un act sau ceva sunt... judecati pentru neglijenta...
      Ca zici de adus acte... Tata si-a pierdut, cu multi ani in urma (inainte de 1989), buletinul. I l-a adus o pustoaica nespalata; tata l-a luat si i-a zis sa astepte putin sa-i aduca ceva (se auzeau soapte pe hol, dar nu se vedeau persoanele, si el s-a gandit sa nu se puna in pericol) si a inchis usa. Pustoaica a inceput sa bata cu pumnul in usa si se auzea o voce masculina care striga ceva de genul: bai, eu nu ti l-am adus pe degeaba! Tata a deschis, nervos, si le-a intins 100 de lei, spunandu-le sa dispara repede pt ca cei care gasesc acte de identitate sunt obligati sa le duca la militie sau sa le lase unde sunt. Pustoaica aceea a mai venit de cateva ori la usa, sa cerseasca, dar pana la urma s-a potolit.

      Ștergere
    2. Doamne...ce oameni ! Bine ca eu nu am dat peste asa ceva !

      Ștergere
  4. Bună Diana!
    Citind articolul tău,îmi pare rău ce ți-s-a întâmplat,nu toți oameni sunt la fel!
    O zi minunată îți doresc,draga mea!
    Pupici și îmbrățișări!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Elena!
      Stiu ca sunt si oameni cu bun simt, care nu sar sa-i bata pe cei care-i ajuta. :) Intamplarile amintite sunt pentru contrast :) si nu sunt cazuri tocmai rare. :(
      Multumesc, la fel! Imbratisari cu drag! Pupici!

      Ștergere
  5. daraga mea Diana, întâmplarile aici relatate m-au uluit! asa ceva nu am patit... dar am patit în Bucuresti ca la coborârea dintr-un autobuz aglomerat sa constat ca nu mai am potofel în poseta! Nu aveam multi bani la mine, dar aveam acte si multe notite foarte importante. Si portofelul era un cadou de la fratele meu... Am anuntat la politie si doua saptamâni mai târziu buletinul mi-a fost reînmânat, gasit într-un tufis, cam ud si jerpelit. Era în primavara lui 2000.
    De atunci nu am pierdut si nici nu mi s-a mai furat ceva, Doamne fereste-ma!
    Dar - ma repet - întamplarile pe care le-ai trait sunt experiente oribile! cât de needcati pot fi unii! ce hidosenii de oameni! brrr!
    Te pup draga mea Samariteana :-*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, sunt oribile, mai ales pentru ca au trezit in mine suspiciunea si parca ma feresc/ezit sa mai fac gesturi de acest fel - asa ca atunci cand am mai gasit cate ceva am dus obiectele la politie... Daca au ajuns sau ba la pagubiti nu mai stiu...
      Ce gust amar mi-au lasat in suflet (si) acei oameni...
      E bine ca macar actul de identitate ti-a fost restituit...
      Imbratisari cu drag! Pupici! :)

      Ștergere
  6. Este trist că se întâmplă aşa. Din păcate, la capitolul educaţie, bun simţ, civilizaţie, mulţi concetăţeni de-ai noştri sunt foarte deficitari. Să-ţi facă cineva un bine, să-ţi înapoieze ceva ce ţia fost furat şi să nu poţi spune un simplu "mulţumesc"... arată multă răutate şi bădărănie. Nu trebuie să disperi, doar "mare e grădina lui Dumnezeu şi plină de lighioane". Important este că bunătatea din sufletul tău te-a îndemnat să faci bine semenilor.
    O seară frumoasă îţi doresc! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rautate! La aceasta nu m-am gandit! :) Poate ca acesta e motivul pentru care unii reactioneaza aiurea cand cineva le intinde o mana de ajutor!
      Multumesc, Alex!
      Magica noaptea sa va fie si Mosul darnic cu voi si cei dragi voua!

      Ștergere
  7. Ce pagubasi artagosi si necivilizati ai gasit tu! Eu nu prea am gasit nimic,dar am pierdut odata portofelul cu bani si toate actele personale si ale masinii.Cand mi-am dat seama,am luat-o inapoi pe traseu si nimic.La o ora primesc un telefon( pe fix ,atunci) si-mi zice persoana ca a gasit portofelul meu si sa merg sa-l iau.Nu-mi venea sa cred.Asa a fost.Eu am alimentat si la peco mi-a cazut portofelul din buzunar.El l-a luat si pana a gasit intr-o agenda numarul meu a durat un pic.Am vrut sa-i dau ceva bani recompensa.dar nu a vrut nimic.A fost bine intentionat ,ca tine,numai ca tu ai avut numai de suferit.Facerea de bine...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Desi le-am gasit scuze, neplacerea momentelor e mai greu de uitat. :)
      Cunosc si partea cealalta: cand oamenii zambesc daca ii ajuti cu orice fleac, dar cand gasesc ceva merg direct la politie (e si acesta un fel de ajutor). :)
      Da, sunt si oameni buni si ne surprind! ceea ce as zice ca ar trebui sa fie regula nu exceptia.

      Ștergere
  8. Nu stiu de ce, dar am senzatia ca traim intr-o tara de oameni nebuni, iar aia sanatosi suntem prea putini. Habar nu am de ce unii au ajuns asa, oare saracia e de vina sau prostia de la mama natura?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E o lume nebuna! Si in sens hazliu si in sens tragic. :)
      Saracia nu ar trebui sa-l faca pe om prost crescut dar lipsa educatiei il face si - ca un "fir" logic: cei saraci au acces destul de limitat la educatie si parintii, fiind primii care educa pruncii, sunt poate mai needucati decat copiii lor...
      Ma bucur insa ca exista destui oameni educati. :)

      Ștergere
  9. Partea trista este ca din cauza unor astfel de oamni cei ca tine care chiar vor sa faca un bine dezinteresat la un momentat o sa renunt pentru ca in loc de un banal zambet primesc numai jigniri ca si cum ar face ceva rau, ceva gresit, ceea ce este complet fals, dar din pacate asta este societatea in care traim. Fiecare are motivele lui sa reactioneze intr-un anumit mod, uneori chiar agresiv(pasiv, cand se trece la activ deja e alt subiect), dar cand vezi ca cineva face un gest dragut pentru tine, cineva necunoscut, macar zambeste nu te purta ca si cum persoana aia ar fi ultimul om de pe pamant, ca defapt persoana aia te-a ajutat dezinteresat...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt prima care ezita azi sa mai merg la usa omului cand ceea ce gasesc imi da indicatii despre pagubas. :) Poate e mai bine asa! Vorba unui amic: "nu stii peste cine dai si cea mai rea parte ar putea sa fie mai mult decat ca te injura"...
      Pagubitii, din partea mea, vor zambi politistilor sau altora care vor merge la ei. :) "Felul" acesta de ajutor nu l-am mai dat si n-o sa-l mai dau...

      Ștergere