31 mar. 2014

De ce câinii și pisicile nu mai sunt prieteni. Bună dimineața Soare!



Un cuplu avea un minunat inel de aur. Nu știau oamenii că inelul este unul fermecat și l-au vândut într-o zi, pentru foarte puțini bani. Din momentul în care au vândut inelul au început să căștige tot mai puțin, devenind din ce în ce mai săraci - atât de săraci încât nu mai aveau cu ce-și hrâni câinele și pisica.

Lacul Noua din Brașov



Lacul natural Noua a fost reamenajat acum câțiva ani. E situat în cartierul Noua, la ieșirea din oraș, spre București, în partea de sud-est. Scăldatul e interzis și din cauza faptului că fundul lacului nu a fost nivelat și există gropi adânci și până la 2 metri.

26 mar. 2014

Lacătul şi cheia



Când n-ai subiect de discuție - sau când nu-ți funcționează computerul, și-ți tună și fulgeră! - spui / scrii bancuri, chiar dacă numai pentru atâta ai nevoie de o oră!
Să rămân datoare nu vreau, dar când tehnica îmi e împotrivă prea multe nu pot face - îmi antrenez răbdarea! Ce bombăn nu vă dezvălui! :)


O femeie se duce la Confucius:
- Mărite înţelept, am şi eu o întrebare. De ce o femeie care face dragoste cu 10 bărbaţi este considerată desfrânată, în timp ce un bărbat care se bucură de 10 femei este considerat un bărbat adevărat?
Înţeleptul îi răspunse:
- Vezi tu, copila mea, un lacăt care este deschis de 10 chei nu e un lacăt bun, în timp ce o cheie care deschide 10 lacăte, ce mai cheie este...!


O excelentă completare a adus Zina într-un comentariu:
Boccaccio avea o altă părere: el zicea că lacătul care se deschide numai cu o cheie ruginește până la urmă!
 

Miercurea fără cuvinte. In Africa



Fotografii pentru Wordless Wednesday! (13), la CARMEN, unde este tabelul pentru înscriere.


24 mar. 2014

Raliul Dakar 2014: Argentina, Bolivia, Chile



Cunoscut cândva ca Raliul Paris-Dakar, cursa este o competiție automobilistică și de motociclism off-road care se desfășoară în cele mai grele condiții în care s-ar putea desfășura o cursă de tip rally-raid - practic e mai mult off-road decât raliu, având în vedere terenul accidentat pe care se desfășoară cât și vehiculele pregătite special pentru această competiție.

Anul acesta la Raliul Dakar s-au înscris 431 de vehicule, 712 concurenţi, repartizaţi la clasele moto (174), ATV (40), auto (147) şi camioane (70).
La start au fost prezente şi două modele Duster, care au concurat sub sigla Renault și - pentru prima dată - au participat și americanii de la Ford, prezenţi cu două maşini Ford Racing Ranger T1.

O provocare pentru concurenți, un vis pentru cei care sunt în spatele lor - așa a descris Thierry Sabine, fondatorul cursei Dakar, raliul cel mai dificil din lume. Din anul 1978 șoferii curajoși, pe motociclete, ATV-uri, automobile și camioane revin mereu pentru a-și testa îndemânarea - și limitele - pe un traseu dintre cele mai puțin ospitaliere. De ce o fac? De la membrii echipei din fabrică, a mecanicilor, dar mai ales a pasionaților, răspunsul e mereu același: Nimic nu se compară cu raliul Dakar. Trebuie să faci față unor mari provocări ce-ți pun la incercare limitele; trebuie să înfrunți vântul și praful care se strecoară în vehicul, între componentele acestuia, în combinezon și în cască, trebuie să îți forțezi privirea și ochii se înroșesc și de efort, trebuie să înfrunți temperaturi de 50 de grade Celsius, uneori, să conduci prin nisip si pe macadam, prin ploaie și noroi și toate acestea stăpânind bolizii. Numai un pasionat adevărat poate face aceasta și poate reveni an de an dorind să câștige trofeul la una dintre categorii.

Pink Mondays!



Pink Mondays la karmapolice.


Săptămâna minunat să o petreceți!

Bună dimineața Soare! Fata care s-a îndrăgostit de un păstrăv





Cândva, pe lângă Marile Lacuri își avea satul un trib mic de indieni. În acest trib se născuse o fată cam prostuță și leneșă. Și era fata nu doar prostuță și leneșă dar și urâtă, că tinerii războinici o ocoleau la distanță mare, ce s-o mai dorească de soție? Avea ochii foarte rotunzi, fața prelungă, nasul mare și coroiat, bărbie ascuțită, dinții strâmbi și urechile aproape la fel de mari ca ale unui cerb și oriunde mergea reușea numai să stârnească hohote de râs. Singura ei calitate era glasul. Cânta atât de frumos încât animalele uitau să fie sălbatice și păsările se opreau din zbor pentru a-i asculta cântecul. Numai un glas din țara spiritelor ar fi putut egala vocea ei.

La o cană cu ceai



- Sensei, de ce trebuie să fac ceai? Nici măcar nu-mi place ceaiul...
- Nu-l faci să-l bei, îl faci să înveți răbdarea, să înveți să-ți disciplinezi sufletul. Trebuie să lași afară toate necazurile și grijile vieții atunci când începi prepararea ceaiului, pentru că ceaiul trebuie preparat și băut într-o atmosfera calmă. Atmosfera trebuie să fie una de căldură sufletească, de liniște, o detașare de cotidian cu păstrarea realității imediate.
Crearea armoniei între persoane, între obiecte, între persoane și obiecte, respectul față de reguli, față de persoane, față de sine, și curățenia - interioara și exterioară - sunt căile care conduc spre o viață senină, liniștită.

19 mar. 2014

Miercurea fără cuvinte. Armonie



Fotografii Wordless Wednesday! (12), la CARMEN, unde este tabelul pentru înscriere.


Raliu în Brașov: Tess Rally Romtelecom



Brașovul a făcut parte din lumea raliurilor de la prima ediție a Campionatului Național, în 1969, când se organiza o competiție numită Raliul Narciselor, cu startul la Făgăraș și sosirea la Brașov. Din anul 1971 competiția avea să se impună ca una de prestigiu în campionat și datorită faptului că la începutul sezonului vremea oferă surprize meteorologice de tot felul. Cea mai nevricoasă vreme din lume! cum s-a exprimat scriitorul Meschendorfer descriind vremea de la poalele Tâmpei.

Raliul din martie e prima etapă din Campionatul Național de Raliuri Dunlop 2014 (a 43-a ediție) și se va desfășura între 20 și 22 martie, prezentarea oficială, având loc joi, 20 martie, de la ora 19:30, în Piața Sfatului.
Această primă etapă din Campionat se va desfășura numai pe asfalt, pe un total de 480,41 km.

18 mar. 2014

Fraieră, cu I mare de la amețită



Am citit la Elly articolul ZeList - un fel de Zero cu ifose și ce mă gândesc?! [Da, din când în când gândesc - dar la ce mi-a folosit?!] Să caut pe Google “Mai multe feluri de a pierde timpul” - titlul unei postări anterioare, un text al lui Mircea Eliade. Am ales textul pentru ziua de 13 martie, ziua în care s-a născut autorul. Dar n-am putut posta în chiar acea zi deoarece computerul are… ifose! Am postat a doua zi… Am “dactilografiat” de zor. Pentru că textul era lung am ales numai ceea ce mi-a plăcut mai mult. De-aș fi avut timp suficient aș fi scris tot textul.

Deh, curioasă, și eu, ca pisica, am vrut să aflu cum apare blogul pe motoarele de căutare. Am pus pe blog pagerank și la un moment dat s-a transformat într-un dreptunghi gri, fără cifre. Ups! L-o fi trecut Google în carantină, m-am gândit și am căutat info - am găsit și n-am înțeles nimic. Dar a constatat altcineva că apare blog.com însă nu și blog.ro. De ce? Habar n-am, dar nici că-mi pasă altfel decât din dorința de a avea un răspuns.

17 mar. 2014

Bună dimineața Soare! Leul și șoricelul



Într-o zi, leul doarme la umbra unui copac, sprijinindu-și capul pe labe. Un șoricel mititel a dat peste el și în graba lui de a scăpa a fugit peste botul leului. Regele animalelor s-a trezit din somn și a prins sub laba lui mare micuța creatură, intenționând s-o omoare.
- Iartă-mă, leule! imploră șoricelul. Te rog lasă-mă să plec și într-o zi sigur te voi răsplăti.
Amuzat de ideea șoricelului care-și imagina că ar putea ajuta tocmai pe regele animalelor, leul a eliberat micuța vietate.
Câteva săptămânai mai târziu niște braconieri au prins leul într-o capcană cu plasă. Dorind să transporte leul viu l-au legat bine, până să găsească un vagon pentru a-l transporta. S-a făcut ca tocmai atunci șoricelul să treacă pe acolo și văzând tristețea de pe chipul leului, profitând că-i mititel și nimeni nu-l observă, s-a dus l-a el și a început să roadă cu spor frânghiile care-l țineau legat, până l-a eliberat.
- Tu m-ai ajutat - îi spune șoricelul - acum ți-am întors favoarea. Chiar și un șoricel poate ajuta un leu - a mai spus micuțul.
(după fabula lui Esop)

Nimeni nu e prea neînsemnat pentru a fi de ajutor.

Text scris pentru Buna dimineata, Soare! jocul inițiat de Iulisa, la care găsiți tabelul pentru înscriere.

14 mar. 2014

Mai multe feluri de a pierde timpul

[…] Niciodată n-a fost în lume mai mult timp liber decât în veacul acesta. De aceea n-au fost mai multe distracții automate - cum e sportul, cinematograful, flirtul sau lectura ușoară - care încearcă să umple acest timp liber, să-l integreze într-o pseudo-activitate; cu alte cuvinte să-l prefacă din timp pierdut în timp plăcut consumat. E o înspăimântătoare sete de umplere, de consumare, de petrecere - adică de uitare nebăgată în seamă - în toate manifestările vieții moderne.
Așa îmi explic eu incomprehensibilitatea epocii noastre față de anumite adevăruri simple; adevăruri care nu pot fi pătrunse decât de unul care știe să-și întrebuințeze timpul, dar știe tot atât de bine să și-l piardă. […]

Pierderea timpului implică un prea plin, o suspensie provizorie a certitudinilor prezente - dar păstrează atenția și luciditatea. Dimpotrivă, distracțiile contemporane îți creează și îți impun o atenție exterioară.
Toate aceste distracții nu-ți dau timpul - ci ți-l fură. În sensul că toate sunt astfel automatizate, tipizate, încât știi precis că ai să fii prizonierul unei regii pentru două trei ceasuri, dar asta nu înseamnă a pierde timpul, ci a-l omorî, a-l uita. E o dureroasă tendință a spiritului modern de a uniformiza totul, de-a automatiza până și manifestările cele mai spontane. […]

13 mar. 2014

La plimbare cu Lady



Admirând la Cristi câini din rasa Ciobănesc de Berna scriam că îmi plac câinii de talie mare pentru că celor mititei ar trebui să le pun clopoțel, să nu fie călcați în casă... Și mi-am amintit de pățania cu Lady (așa era trecută în acte, dar toți îi spuneam Miți), o cățelușă care a murit în anul 2009, la vârsta de 16 ani. O cățelușă extraordinar de inteligentă și de educată, metis, adoptată de pe stradă când era mică-mică, și a fost hrănită cu biberonul aproape o lună.
Așa micuță - ca talie - cum era când avea vreo 7-8 ani a pus la punct o cireadă de vite care o luaseră de nebune pe un câmp, speriate de un tâmpit care a intrat pe ”drumul de țară” cu viteza mare, ridicând praful de nu se mai vedea om cu vită și scrâșnind din toate încheieturile ditamai cabina cu remorcă de 20 de tone, goală. A alergat Miți în jurul vitelor - dus-întors - cu o viteză pe care nu i-o bănuise nimeni până atunci, și le-a adunat la un loc.

8 mar. 2014

8 MARTIE



La mulți ani!
Fete și băieți, femei și bărbați, vă urez să vă distrați!


Dacă știam să instalez muzică (fără video) pe blog o făceam, dar pentru că nu știu… :)
Distracție la superlativ vă doresc!

Pirații din Caraibe: Anne Bonney și Mary Read



Cercetătorii au estimat că între începutul secolului al XVI-lea și sfârșitul secolului al XVIII-lea, nu mai puțin de un milion și jumătate de europeni au fost capturați și vânduți ca sclavi în nordul Africii de către pirați. Pirații nu erau romanticii care apar prin filmele de la Hollywood, ci erau oameni cruzi, orientați spre câștigul cu orice preț. Momentele lor romantice nu se transformau în milă pentru cei care le cădeau victime, dar nu toți pirații își mutilau și ucideau victimele cu sănge rece iar unii se îndrăgosteau.

Pirateria era o activitate rezervată aproape exclusiv bărbaților, dar au existat și femei care au demonstrat că se puteau descurca la fel de bine cu viața tumultoasă şi înțesată de pericole.
Cele mai feroce şi înfricoşătoare exemple de femei pirat au trăit în secolul al XVIII-lea, în spaţiul Caraibelor: Anne Bonney şi Mary Read, ale căror activități piratereşti s-au ridicat la nivelul marilor raiduri întreprinse de mult mai faimoşii lor omologi bărbați. Cele două au fost poreclite pisicile infernului.

7 mar. 2014

Reflexii în oglindă






Dacă doresti sa participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta", (poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la "Reflexii in oglinda", la SoriN.
 

6 mar. 2014

Un timp sub cerul liber



Bătrânul, gârbovit de muncă și de ani, gospodărea fericit pe lângă casă, descurcându-se cu pensia mică de câteva sute de lei, după 40 de ani de muncă în agricultură, ca tractorist. Sătenii îl stimau pentru hărnicia lui, pentru puterea de a zâmbi deși viața a fost crudă cu el.

Soția i-a murit când fetița lor avea vârsta de 8 ani. A crescut-o singur și a dat-o la școală, muncind și pentru alții după ce termina lucrul zilnic doar pentru că dorea o viață mai bună pentru copilul lui, așa cum plănuise cu draga lui soție. Chiar și după atâția ani, lăcrima când se gândea la ea. Nu se mai căsătorise, dedicându-și viața copilei pe care a reușit să o educe bine și să îi insufle dragostea de învățătură și de oameni. Când a venit pe lume nepoata a fost cel mai fericit bunic! În fiecare vară se bucura de micuța care îi amintea de soție și de fiică.

5 mar. 2014

Miercurea fără cuvinte. Autostradă prin deșert



Fotografii Wordless Wednesday! (10), la CARMEN, unde este tabelul pentru înscriere.


Nicolae Titulescu. Ce om uimitor!



Ieri s-au împlinit 132 de ani de la nașterea lui Nicolae Titulescu…

Edouard Herriot, prim ministru al Franței în acele timpuri, a spus despre Nicolae Titulescu:
Acest ministru al unei țări mici face o politică în stil mare. Ce om uimitor!

Nicolae Titulescu s-a născut în 4 martie 1882, la Craiova, în familia unui avocat. Copilaria și-a petrecut-o pe moșia tatălui său, Ion Titulescu, în Titulești, Olt.
Între anii 1893-1900 urmează cursurile Liceului Carol I din Craiova și pentru că are rezultate excelente la bacalaureat primește o bursă la Paris unde, timp de 5 ani, va urma cursurile Facultății de Drept.
La Paris își obține doctoratul cu teza Essai sur une théorie des droits éventuels (Eseu asupra teoriei drepturilor conditionale). În această perioadă este inițiat în francmasonerie într-o lojă masonică din capitala Franței.

4 mar. 2014

O speranță: inserție socio-profesională



Cine a lucrat, lucrează sau a fost voluntar pentru “serviciile sociale” știe că cei mai mulți oameni ai străzii - în proporție covârșitoare aș spune - sunt ruine ambulante. Mulți sunt aurolaci sau alcoolici și mulți nu mai au cărți de identitate valabile iar pentru că nu au locuință pot obține, eventual, cărți de identitate provizorii, iar pentru angajare este necesar un act de identitate valabil.

Oamenii fără adăpost trăiesc de pe o zi pe alta căutând în coșurile de gunoi, dormind în parcuri, în canale, în scările de bloc. Motivele pentru care au ajuns să trăiască pe străzi sunt diverse: unii s-au îmbolnăvit și au plecat aiurea pe străzi, deși au familii și, destui, sunt oameni cu studii; alții au ajuns pe drumuri în urma unui divorț, a pierderii locuinței din imposibilitatea de a plăti întreținerea sau chiria ca urmare a pierderii locului de muncă, cel mai adesea; pierderea locuinței ca urmare a vreunui contract dezastruos și mai sunt tinerii care au fugit de acasă de când erau copii, cei care au crescut în orfelinate și la vârsta de 18 ani au fost nevoiți să se avânte singuri în lume și multe altele… între care și viciile - alcoolul în exces, în principal, dar și din cauza jocurilor de noroc.

3 mar. 2014

Selectia pentru Eurovision 2014 la Teatrul “Sică Alexandrescu”



Dintr-un comentariu lasat de Elly aflu si eu ca selectia melodiei pentru Eurovision 2014 va avea loc (a avut loc) in Brasov. Si daca tot am aflat mi-am zis ca trebuie sa amintesc evenimentul - nu in fiecare an are loc spectacolul la Brasov, iar de cand nu mai e Cerbul de Aur macar sa mai fie ceva.

Sambata, 1 martie, Brasov a gazduit selectia pentru Eurovision 2014 si TVR a marcat si 46 de ani de la prima editie a Festivalului International Cerbul de Aur, care a avut loc intre 5 - 10  martie 1968 (fiind lansat la data de 1 Martie), in aceeasi sala, trofeul fiind castigat de Jaques Hustin, din Belgia.

Prima ediție Eurovision (Concursul Muzical Eurovision) s-a ținut în orașul Lugano din Elveția, pe 24 mai 1956. Au participat sapte țări (Belgia, Elvetia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg, Tarile de Jos), fiecare trimițând câte 2 cântece. Aceasta a fost singura dată când țările au fost reprezentate de mai mult de un cântec; începând din 1957, fiecare țară participantă a avut un singur cântec reprezentant. Această ediție a fost câștigată de țara-gazdă, Elveția, prin Lys Assia.

Îngerul din Baylovo. Bună dimineața Soare!



Mai multe foto la sursa

Îngerul din Baylovo, sau Sfântul din Baylovo, este numit Dobri Dimitrov Dobrev, născut în 20 iulie 1914 în Baylovo, localitate situată la câteva zeci de kilometri de Sofia, capitala Bulgariei. Tatăl său a murit în primul război mondial și a fost crescut numai de mamă. Într-unul dintre bombardamentele asupra Sofiei, în timpul celui de-al doilea război mondial, și-a pierdut aproape în întregime auzul.
De-a lungul timpului, s-a detașat de aspectele materiale ale vieții și s-a dedicat lumii spirituale. În jurul anului 2000 și-a donat bisericii toate bunurile și locuiește într-o mică anexă care aparține de biserica Sfinții Chiril și Metodius din Baylovo. Și-a propus ca misiune personală să adune bani pentru restaurarea bisericilor și mănăstirlor din Bulgaria. Din banii pe care îi obține din cerșit nu oprește nimic pentru el - descurcându-se dintr-o pensie mică de circa 80 de euro - ci donează pentru orfelinate, biserici și mănăstiri, dorindu-și și pentru copiii părăsiți de părinți o viață mai bună, afirmând că iubește foarte mult copiii.

2 mar. 2014

Ce cred unii despre sacrificiu



Cu ocazia omagierii lui Liviu Cornel Babeș care, în 2 martie 1989, și-a dat foc pe pârtia de schi Bradul din Poiana Brașov în semn de protest împotriva regimului comunist, au fost întrebați și unii cetățeni ce cred despre acest gest… Ce-a zis un cetățean din Brașov, cetățean care poate fi considerat modelul cetățeanului român, din păcate?! A zis așa: Un nebun! De parcă acum trăim mai bine! Nu-și dă seama omu’ ‘cela că fără gesturi precum cel al lui Liviu Babeș el n-ar fi avut curaj să spună că azi nu trăiește mai bine și nici n-ar fi avut curaj să se plângă public de neajunsurile sale. Altul a zis: Unul care și-a dat foc… Numele străzii nu trebuia să fie schimbat… se referă acesta la faptul că blocul în care a primit locuința de la întreprindere - și pe care a cumpărat-o pe mai nimic și în rate după 1990 - nu mai e pe strada Rândunicii, ci pe str. L.C.Babeș, pentru că e strada unde a locuit Liviu la momentul sacrificiului. Dar cel care a zis asta nu s-a prins - și e probabil ca nici copiii copiilor lui să nu înțeleagă - că fără cei precum Liviu Babeș el n-ar fi devenit proprietar și copiii lui n-ar fi putut pleca să muncească în străinătate și n-ar fi putut urma cursuri universitare la forma învățământ la distanță. Fără cei precum Liviu Babeș mulți ar fi rămas fără casele ridicate de bunicii lor și ar fi fost mutați în cămări  reci din beton care iarna păreau cavouri.

1 mar. 2014

1 Martie. Mărțișorul



La originile Mărțișorului a stat o monedă de aur sau de argint la care se atașa o sfoară făcută din două fire răsucite, una roșie și alta albă (sau alb și negru), ce semnificau lupta vieții asupra morții, a sănătății împotriva bolii și care era purtată în general de persoanele sensibile (copii și fetele tinere). Exista credința că această amuletă aducea noroc și fericire.
Alții au alte opinii:
- Șnurul era alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb și roșu sau în alb și negru. Culorile reprezintă unitatea contrastelor: vară-iarnă, caldură-frig, lumină-întuneric. Cu trecerea timpului, tradiția s-a schimbat și șnurului i-a fost adăugată o monedă de argint, asociată soarelui, un cerc protector care, în anumite epoci, se punea chiar la cornul vitelor sau la tâmpla porții.
- Cele două fire răsucite, alb și roșu, simbolizează iarna și vara și reprezintă funia anului, care împletea zilele celor două anotimpuri. Mărțișorul este o secvență a unui scenariu ritual de înnoire a timpului și anului primăvara, la nașterea și moartea simbolică a Dochiei. După unele tradiții, firul mărțișorului - funie de 365 sau 366 zile - ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca oile la munte.