Teoria conspiratiei… in teorie

Foarte multi oameni iau de bune toate teoriile care li se baga in minte, in cele mai mici detalii, fara a mai trece prin filtrul gandirii cele auzite, citite sau vazute, indiferent cat de exagerate par. Daca le spui ca trebuie sa renunte la platile cash pentru ca astfel se va lupta cu succes impotriva terorismului ei vor sari in sus de bucurie si vor accepta. Dar nu stiu acesti oameni ca cele mai multe conturi ale infractorilor (mai mult sau mai putin cu ghilimele) sunt cunoscute sau macar banuite, dar nu pot fi blocate fara a avea dovezi concrete.

Mai sunt si acei oameni care orice teorie ar auzi o denunta ca fiind neadevarata, exagerata, manipulatoare, dar la fel, fara sa verifice vreo informatie (faptic sau logic). S-a vorbit despre multe conspiratii pe Wall Street, dar “voci autorizate” ironizau pe aceia care incercau sa le demaste. Si stie toata lumea ce a urmat. Erau numite nume grele sub acuzatia de frauda, in special, dar cine sa-i creada? Nu trebuie sa vezi actele confidentiale ale unei banci sau ale unei firme pentru a-ti da seama cam incotro bate vantul, dar trebuie sa ai informatii despre cum functioneaza bursa si unde sa cauti informatiile publice. La fel, trebuie sa stii ca atunci cand un stat tipareste mai multi bani e de rău, pentru ca se anunta inflatie. Cand societatile financiare bancare sau non-bancare ofera credite “doar cu buletinul” trebuie sa-ti sune alarma. Cand cineva iti spune sa nu iei credite pe termen lung in franci elvetieni – sau alta valuta care nu e cotata “la liber” – ar trebui sa asculti; in momentul liberalizarii te alegi cu un crater in finantele personale. Cand un bancher ofera credit pentru o casa, de exemplu, unui muncitor cu salariu minim, angajat intr-o intreprindere care produce stocuri trebuie sa te gandesti de ce o face… Din multe motive, dar unul ar putea fi – si chiar a fost in anumite cazuri – un boom imobiliar, iar daca nu-ti poti plati creditul ramai fara casa si casa e vanduta pe un pret de nimic, cumparata, uneori, chiar de bancher sau de vreun apropiat al sau.

Pe scurt: nu credeti orice dar nici nu ridiculizati orice. Ganditi! Intrebati pe cei care ar putea avea informatiile. Intrebati unul-doi-trei… daca e cazul. Mai bine cheltuiti ceva bani inainte de a face o tranzactie care v-ar costa, poate, intreaga stabilitate financiara.

DEX ne informeaza ca termenul conspiratie inseamna uneltire impotriva (conducatorilor) statului sau a ordinii publice; proiect elaborat in secret.

Pentru un acord secret se unesc doua sau un grup de persoane pentru a incheia un act secret ilegal / ilicit sau se inteleg sa utilizeze astfel de mijloace pentru a realiza un scop unic.

Teoria conspiratiei e o sintagma care descria, neutru, orice pretentie civila, penala sau politica. Azi a ajuns, aproape in exclusivitate, sa desemneze o teorie care explica un eveniment istoric sau actual ca urmare a unui complot secret savarsit de conspiratori cu o putere imensa, aproape ireala, si foarte vicleni. Sintagma teoria conspiratiei este folosita cel mai adesea pentru a defini secrete militare, bancare sau actiuni politice care vizeaza furtul de putere, de bani sau de libertate de la popor.

Pentru unii, teoriile conspiratiei tin de natura umana. Nu toti oamenii sunt cinstiti, muncitori si deschis in ceea ce priveste intentiile lor. Pe de alta parte, oamenilor le-a placut de cand e lumea lume si ei oameni, sa aiba secrete, sa afle secretele altora – de aceea, afirma unii psihologi, oamenii se afilieaza unor grupuri mai mult sau mai putin “secrete” (vor sa faca parte dintr-un secret, sa aiba impresia ca ei stiu mai mult decat altii – a avea un secret asta inseamna; nu? sa stii mai multe decat vecinul, iar acest fapt le ofera un ascendent – iluzoriu cel mai adesea – asupra celor care nu fac parte din acelasi grup).

Sa fie teoria conspiratiei doar fantezie, folclor, adica legenda urbana?

Scepticii au un rol important in a emite un punct de vedere obiectiv, dar scepticismul nu confirma o poveste oficiala. In fapt, o teorie a conspiratiei poate fi sustinuta ca o alternativa la povestea oficiala sau a evenimentelor din poveste. Atunci cand scepticul ironizeaza o teorie a conspiratiei folosind povestea oficiala pentru a dovedi ca teoria e gresita nu face decat sa consolideze povestea oficiala.

Multi dintre cei care aud sintagma teoria conspiratiei ii caracterizeaza pe cei care cred ca fiind lunatici, paranoici. Fiecare e liber sa-si scrie opiniile despre aceste teorii si nu trebuie considerat nebun – mai ales ca unele dintre nebuniile unora s-au dovedit reale: agenti C.I.A. care organizasera trafic de droguri pentru a obtine banii din care sa-si sustina actiunile (anii ‘980), teoria supravegherii in masa, teoria vaccinarii care urmarea sterilizarea (fara stirea subiectilor) – dovedita reala: Kenya (anii ‘970), nativii americani (anii ‘980) si mai recent Africa de Sud (si alte state din zona); teoria eliminarii banilor de hartie; teoria codurilor de bare si numerice (codul numeric personal va deveni nu peste mult timp un cod de bare, precum la cipurile pentru animale), “agentul portocaliu” (razboiul din Vietnam), amintesc si “afacerea Dreyfus”, iar lista poate continua. Aceste candva teorii sunt azi mai mult sau mai putin dovedite – au existat si condamnari pentru unii dintre cei considerati vinovati, dar si reabilitari pentru cei defaimati.

La acea vreme, acei oameni care scriau si / sau vorbeau despre astfel de fapte au fost ridiculizati – mereu vor exista voci contrare – au fost marginalizati, amenintati, raniti, inchisi in institutii pentru bolnavii mintal sau in inchisori, au fost ucisi – in functie de epoca in care au trait si / sau in functie de cei ale caror interese le puneau in pericol atragand atentia opiniei publice asupra lor.

De peste timp, de peste viata – in unele cazuri – acesti oameni ar putea spune: V-am zis eu?!

Umanistii seculari au emis in anul 1933 un manifest (al doilea in anul 1973) prin care isi declara crezurile despre lume in general. Ei considera omul autonom, in masura sa-si elaboreze propriul cod etic; considera ca bunastarea omului este valoarea suprema si ii este permis sa faca orice pentru a dobandi fericirea. Ei afirma ca valorile morale deriva din experienta umana. Tot in acest manifest scrie:

Natiunile dezvoltate au obligatia morala de a oferi – prin intermediul unei autoritati internationale – […] asistenţă economica […] zonelor in curs de dezvoltare ale globului.

Numarul periodicului trimestrial Foreign Affairs, din aprilie 1974, publicat de Consiliul pentru Relatii Externe din New York, contine un articol semnat de Richard N. Gardner, un fost subsecretar de stat adjunct pentru Organizatiile Internationale din administratiile presedintilor americani Lyndon Johnson si John Kenedy. Gardner sustinea:

[…] avem sanse sa reusim cu rezultate mai bune daca ne construim “casa ordinii mondiale” de jos in sus, nu de sus in jos […] un raid in jurul suveranitatii nationale, erodand-o pas cu pas, are sanse sa ne aduca la ordinea mondiala mai repede decat asaltul de moda veche.

Zbigniew Brzezinski, Consilier de Securitate Nationala al presedintelui american Jimmy Carter a scris in cartea sa, “Intre doua epoci”: Fie anul 1976, fie anul 1989 – aniversarea a doua sute de ani de la proclamarea Constitutiei – ar putea servi ca data ţintă convenabila pentru apogeul unui dialog national despre relevanta aranjamentelor existente, despre activitatea procesului de reprezentare parlamentara si despre dezirabilitatea de a imita diversele reforme europene de regionalizare si de a contura o structura administrativa mai aerodinamica.

Schimbarea, afirmau unii dintre sustinatorii anumitor teorii ale conspiratiei, ar fi urmat sa inceapa dupa anul 1989, dar daca acela n-ar fi pasul crucial se va aplica pas cu pas, astfel ca intreaga structura sa fie instalata in jurul anului 1999.

In romanul sau “Minunata lume noua” (1932) Aldous Huxley scria: […] secolul al douazeci si unulea […] va fi era Controlorilor Lumii […]