Pagini

2015-06-21

Filosoful libertatii: Jean-Paul Sartre

Omul este ceea ce nu este si nu este ceea ce este. (Fiinta si neant, 1943)
Important nu este sa spui “iata ce au facut din mine”, ci “iata ce am facut eu din ceea ce au facut din mine”. Omul nu e nimic altceva decat scopurile lui, el exista doar in masura in care se realizeaza pe sine, prin urmare el nu e nimic altceva decat suma actiunilor sale, nimic altceva decat ceea ce este viata sa.
*
sursa 
Jean-Paul Charles Aymard Sartre (21.06.1905, Paris - 15.04.1980, Paris) a fost filozof francez, reprezentant al existentialismului, prozator (Premiul Nobel 1964, pe care l-a refuzat), dramaturg, jurnalist si militant social, influentand profund nu doar generatia de imediat dupa cel de-al 2-lea razboi mondial ci si urmatoarele.

Tatal moare cand el avea varsta de un an si e crescut de mama si de bunicul matern, intr-o familie de burghezi instariti si conservatori. In anul 1915 mama se recasatoreste si familia se muta. Jean-Paul studiaza la École Normale Supérieure din Paris (intre anii 1924-1929), concentrandu-se in special asupra psihologiei, sociologiei si filosofiei, fiind influentat de opera lui Henri Bergson. In aceasta perioada o cunoaste pe Simone de Beauvoir alaturi de care va fi toata viata desi cand se desparteau, cand se reuneau - despartirile fiind caracterizate de libertatea reciproca a implicarii, libertate pe care amandoi o asumau plenar.
*
Ideile lui nu sunt neaparat noi. De exemplu, preia de la Edmund Husserl ideea libertatii si de la Martin Heidegger ideea existentialismului, reusind ceva nou, profund. Atat teoriile lui, cat si romanele, eseurile sau piesele pe care le-a scris constituie sursa de inspiratie pentru literatura moderna.

In opera sa filosofica centrala (Fiinta si neant, 1943) expune filosofia si morala existentialista, cum intelegea el conceptul “a fi”, punand capat unor speculatii naïve asupra acestei doctrine filosofice.

Ideile privind “existentialismul umanist” pe care Sartre il expune in eseul Existentialismul este un umanism (1946) apar si in seria de romane Drumurile catre libertate (3 volume, 1945-1949: Varsta ratiunii, Amanarea, Cu moartea in suflet).
Omul nu e nimic altceva decat ceea ce face din el. (Existentialismul este un umanism, conferinta publica, 1946).
Nu esti un om atata vreme cat n-ai gasit ceva pentru care ai accepta sa mori. (Varsta ratiunii, 1945).
Un alt citat care imi place: Cand bogatii se razboiesc intre ei, saracii sunt cei care mor

In 1948 afirma ca literatura nu mai este o activitate personala pentru autor, in lucrarile caruia primeaza descrierea personajelor si a situatiilor, ci concluziile care pot fi formulate trebuie sa se refere la libertatea omului, fiind un angajament pentru autor. Literatura este angajament; creatia artistica este activitate morala.
Esenta omului este libertatea de a alege. Omul este condamnat sa fie liber, isi alege libertatea, esenta, si-n aceasta consta maretia, disperarea si nelinistea lui.

Cam din perioada sfarsitului celui de-al doilea razboi mondial Sartre inclina tot mai mult spre ideologia de stanga sau de inspiratie marxista - si manifesta (mai ales intre anii 1951-1954) o simpatie deschisa pentru comunism ca societate alternativa, dar si faţa de Uniunea Sovietica, fapt care il indeparteaza de unii dintre prieteni, intre care Andre Gide, Albert Camus, Andre Malraux. Totusi, dupa ce armata sovietica reprima violent revolta anticomunista din Ungaria (1956), el condamna imediat represiunea si se distanteaza de partidul comunism francez, dar continua sa faca vizite private in Uniunea Sovietica, in China si Cuba comunista. Abia dupa inabusirea, de catre puterile semnatare ale Tratatului de la Varsovia (1968), a “socialismului cu faţa umana” din Cehoslovacia, Sartre se distanteaza total, printr-o condamnare ferma si definitiva, de asa-numitul “socialism real”, dar ramane un militant de stanga, un intelectual impotrivindu-se discursului autoritatii.

In 22 octombrie 1964, Academia Suedeza i-a oferit lui Jean-Paul Sartre Premiul Nobel pentru literatura, chiar daca scriitorul francez ceruse printr-o scrisoare retragerea sa de pe lista cu cei nominalizati. Un membru al Academiei anunta oficial: „Premiul Nobel din acest an a fost atribuit scriitorului francez Jean-Paul Sartre pentru opera sa care, prin spiritul de libertate si prin cautarea adevarului pe care le reprezinta, a exercitat o vasta influenta asupra epocii noastre.”
Astfel, Sartre s-a vazut nevoit sa refuze din nou premiul:
Motivele personale sunt urmatoarele: refuzul meu nu e un act improvizat. Am refuzat intotdeauna distinctiile oficiale. Dupa razboi, in 1945, cand mi s-a propus legiunea de onoare, am refuzat desi aveam prieteni care erau în guvern. La fel, n-am dorit niciodata sa intru in Collège de France asa cum mi-au sugerat unii dintre prietenii mei. (...) Nu e acelasi lucru daca semnez Jean-Paul Sartre sau daca semnez Jean-Paul Sartre laureat al premiului Nobel. (...) Un scriitor trebuie sa refuze sa se lase transformat in institutie, chiar daca acest lucru are loc sub formele cele mai onorabile, cum este cazul acum.

Uzat de o supraactivitate literara si politica, de consumul de tutun, alcool sau amfetamine (dupa propria-i marturisire, ajunsese la un tub de 20 de pastile pe zi pentru a putea sa scrie in ritmul dorit), intr-o zi isi pierde cunostinta. Este nevoit sa-si diminueze orele si ritmul de munca. Vederea ii slabeste tot mai mult, iar in plimbarile sale nu mai poate face mai mult de un kilometru pe zi.

Jean-Paul Sartre moare in 15 aprilie 1980 la spitalul Broussais din Paris, in urma unei embolii pulmonare. Stirea mortii sale provoaca o vie emotie in toata lumea. Zeci de mii de oameni, veniti de pe toate meridianele, vor insoti cortegiul funerar pâna la cimitirul Montparnasse din Paris pentru a-i aduce ultimul omagiu. A ramas faimoasa remarca unui tanar catre tatal sau la sfarsitul acelei zile: „Am fost la manifestatia impotriva mortii lui Sartre”.

Sursa, intre altele: wikipedia.

Cateva citate din operele lui J.P.Sartre scrise de Carmen la “comentarii”
♦ "Atunci când trăieşti, nu se întâmplă nimic. Decorul se schimbă, oamenii intră sau ies, asta e totul. Începuturi nu există niciodată. Zilele se adaugă la alte zile fără rimă şi fără motiv, e o adiţiune interminabilă şi monotonă. Nici sfârşit nu există." - Fiinţa şi neantul 
♦ "A fi mort înseamnă a ajunge prada celor vii."
♦ "Dacă eşti singur atunci când eşti numai cu tine, înseamnă că eşti într-o proastă companie."
♦ "Când o victorie este povestită în amănunt, nu mai ştii ce o deosebeşte de o înfrângere." - Diavolul şi Bunul Dumnezeu
♦ "Ce haioasa e tineretea, pe dinafara sclipeste si pe dinauntru nu simte nimic!" - Caile libertatii (vol. 1 - 'Varsta intelepciunii')
♦ "Revoluţionarul este individul care doreşte să schimbe lumea şi o depăşeşte în sensul viitorului către o ordine a valorilor pe care o inventează."

8 comentarii:

  1. Tocmai citeam zilele trecute despre o sumă de mari scriitori născuți în Gemeni (zodia) și Jean-Paul Sartre era printre ei. Mă bucur mult, Diana, pentru acest articol, mi-ai reamintit câteva din citatele pe care, într-o vreme fără internet (!) le copiam într-un carnețel destul de voluminos și le transmiteam colegelor pe sonete sau pe felicitările de zilele de naștere. ”Esenta omului este libertatea de a alege. Omul este condamnat sa fie liber, isi alege libertatea, esenta, si-n aceasta consta maretia, disperarea si nelinistea lui.” Și câți aleg sclavia benevol, pentru a trăi la căldurică. E tot o alegere, nu-i așa?! Cred că nu există, în fond, alegeri bune sau rele, poate doar personale, fiecare alegând pentru el. Te pup Diana, să ai o săptămână cât mai frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh, carnetelele cu citate! De-as avea timpul necesar sa le pot transcrie in "m-word" :) Cate "fise de lectura" am, cate citate am colectionat - mai ales in timpul anilor de liceu si putin dupa. :) Era frumos!
      Ma bucur ca ti-a placut - din 2013 am textul "pregatit" dar abia acum am reusit sa-i "fac loc". Imi place Sartre, si m-am "certat" adesea cu el - mai ales pentru simpatia lui... comunista. :)
      Libertatea vine cu mari responsabilitati si, cred, nu toti sunt capabili sa si le asume. :)
      Alegerile bune, pe moment, se pot dovedi rele pe termen lung (sau invers), dar daca la momentul alegerii am crezut ca sunt bune as zice ca raman bune doar ca, undeva, pe parcurs, am facut noi vreo greseala si n-a mai urmat ce-am fi dorit... :)
      Pupici cu drag! Multumesc! Minunata saptamana sa iti fie!

      Ștergere
    2. Francezii au obiceiul să spună că ”un bun intelectual trebuie să fie un pic de stânga, măcar în tinerețe, asta îl face fermecător.” Doar că la maturitate trebuie să se...maturizeze, aș completa eu. La nemți s-a născut socialismul științific, franțujii au scandat glorios ”liberté, égalité, fraternité,” iar rușii au aplicat, inclusiv pe la vecini. Cred că Sartre și ceilalți scriitori și filosofi stimpaizanți ai stângii nu știau, de fapt, ce înseamnă. Utopiile pot să sune foarte bine. Practica a demonstrat contrariul.
      Numai urări de bine, Diana dragă!

      Ștergere
    3. Francezii au dreptate! :) Macar intelectualii sa fie capabili sa vada “tendinta naturala” a omului spre libertate. Macar ei sa tinda la o libertatea mai aproape de intelesul termenului :) De atins, insa… hm! :)

      Tinerii, in general, au tendinta de a fi de… extrema stanga, dar fara legatura cu vreo doctrina de stanga, ci pur si simplu pentru ca, natural, cei mai multi se revolta impotriva autoritatii: parinti, profesori la inceput… :) Sunt, in mod aproape firesc, anarhisti. Anarhie = fara conducatori/fara conducere = negarea autoritatii, a legilor asa cum au fost facute de o mana de oameni. Anarhistii nu neaga ordinea si refuzand constitutii si guverne nu promoveaza infractiunile. Anarhismul se bazeaza pe cele 3 principii: libertate, egalitate, fraternitate (ajutor reciproc care nu trebuie impus, cum si-au imaginat comunistii, ajutorarea omului de catre om venind ca o reactie naturala). A fi egali nu inseamna (cum si-au imaginat comunistii) ca toti sa fim la fel de saraci, ci ca fiecare sa se dezvolte dupa capacitatile proprii si sa se gandeasca si la cei care nu se pot descurca din motive obiective, nu de… lene; egalitate inseamna sanse egale in a ne dezvolta (inclusiv material) personal, nu cu piedici de genul mitei sau ingradiri legislative care impun conditii ce pot fi indeplinite numai de o mana de oameni, strict vizati pentru a “reusi”.

      De ani buni, dar mai ales in ultimii 20 de ani, se observa (se contureaza, poate) o tendinta clara spre anarhism (nu spre dezordine, haos – refuzand conducerea politica anarhistul crede in conducerea bazata pe voluntariat, in “sociabilitatea” naturala a omului). Aceasta tendinta exista in multe miscari politice contemporane, in campaniile impotriva brutalitatii politiei, in miscarile pentru drepturile homosexualilor, drepturile animalelor, vegetarism, dreptul la avort, legalizarea marijuanei (care e deja legalizata in cateva state, sub control medical), desfiintarea penitenciarelor (unele state au inchisori care seamana a… casute de vacanta); inclusiv abolirea pedepsei cu moartea e – mai mult sau mai putin – "trasatura" anarhista…

      Din acest punct de vedere Sartre era de stanga (si mi-a placut, recunosc): a dorit sa fie liber, sa faca parte dintr-o societate de oameni liberi – comunistii l-au dezamagit – si m-am bucurat! :))) dar tendintele catre acea oranduire sociala la care se referea (mai mult sau mai putin direct) pare a prinde contur. Si, sunt aproape sigura, nici anarhia nu va aduce ceva prea bun…
      Multumesc, Mirela. Ganduri bune! Pupici cu drag!

      Ștergere
  2. O mare personalitate a culturii, dar cu opţiuni politice.,.. ciudate. Şi noi l-am avut pe Panait Istrati - socialist convins, până ce a văzut cu ochii lui ce "minunat" era comunismul la el acasă (în URSS), după care a schimbat categoric macazul. Din păcate, una a fost teoria şi alta realitatea. Era minunat să ajungem la o egalitate reală între oameni, la o societate a echităţii, dar s-a văzut clar că era doar o utopie.
    Mi-au plăcut citatele alese, dragă Diana.
    Îţi doresc numai zile frumoase! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tendinta lui – asa cum am inteles-o eu – a fost spre “o forma” de anarhie si si-o fi imaginat ca utopia comunista ar putea functiona in practica. Poate ar putea (puschea pe limba! :)) ), dar nu aplicata asa cum a fost – si mai este in unele state… Comunistii au facut praf viata unor oameni, personalitatea lor… Au modelat caractere infecte care – poate doar mi se pare – se perpetueaza… :(
      Socialismul e… calea spre comunism… Socialismul se “simte’ in mai toate doctrinele politice contemporane pentru ca tendinta de a ingradi (prin legi, in special) dreptul cetatenilor la sanse egale reale de dezvoltare personala in toate planurile impune necesitatea unor (pseudo)“programe sociale”, altfel s-ar ajunge la revolte populare de mare amploare… si nu doar ca politicienii (in toata lumea) ar ramane fara masa de manevra pentru alegeri dar isi risca chiar viata…
      Multumesc.
      Zile fericite iti doresc, cu drag!

      Ștergere
  3. Pe vremea când eram eleva la liceul de filologie-istorie "Octavian Goga" faceam colectie de citate... discutiile cu colegii de clasa pe tema lor se înfierbântau si cu toate ca profesorul parea mereu sobru, cred ca interior tare se mai amuza, cât eram de novici! Dar eram flamânzi de informatii, citeam cate 4-5 carti pe saptamâna si totusi nu stiam nimic despre lumea în care ne dezvoltam :) Ce frumoasa este adolescenta!
    Uite acum chiar m-ai facut sa caut notitele din liceu ☺ Ooooo si am descoperit "Caietul cu dedicatii" de la sfârsitul treptei a doua :)) Ce nstalgie m-a apucat!
    Te pup. Multumesc pentru aceasta frumoasa tema de visare ♥
    Uite citatele care-mi plac muuuult de la Sartre
    ♦ "Atunci când trăieşti, nu se întâmplă nimic. Decorul se schimbă, oamenii intră sau ies, asta e totul. Începuturi nu există niciodată. Zilele se adaugă la alte zile fără rimă şi fără motiv, e o adiţiune interminabilă şi monotonă. Nici sfârşit nu există." - Fiinţa şi neantul
    ♦ "A fi mort înseamnă a ajunge prada celor vii."
    ♦ "Dacă eşti singur atunci când eşti numai cu tine, înseamnă că eşti într-o proastă companie."
    ♦ "Când o victorie este povestită în amănunt, nu mai ştii ce o deosebeşte de o înfrângere." - Diavolul şi Bunul Dumnezeu
    ♦ "Ce haioasa e tineretea, pe dinafara sclipeste si pe dinauntru nu simte nimic!" - Caile libertatii (vol. 1 - 'Varsta intelepciunii')
    ♦ "Revoluţionarul este individul care doreşte să schimbe lumea şi o depăşeşte în sensul viitorului către o ordine a valorilor pe care o inventează."

    RăspundețiȘtergere
  4. Cu placere! :) Si multultumesc. Am copiat in textul postarii citatele de la tine. :)

    Chiar ca eram flamanzi de informatie! Cartile citite nu ne informau despre "realitatile" lumii la care nu aveam acces dar ne-au format un mod de gandire care ne ajuta sa intelegem mai usor, mai clar, as zice, ce se intampla in jurul nostru. :) Avantaj cei care citesc carti! :)

    Am si eu o colectie impresionanta de citate, de idei pe care le notam pe unde apucam... Erau frumoase acele vremuri cand "ne certam in idei"... Parca aveai cu cine si ce sa discuti...
    Dar si atunci, cand intrebai pe cineva "care e ultima carte citita?" multi ridicau din umeri si holbau ochii, de parca-i intrebai cine a pilotat "Enola Gay". :)

    Am avut si noi caiete de amintiri... Atata le-am mutat de colo-colo pana le-am ratacit - mai mult sau mai putin voit. :) Cata pasiune mai puneam cand scriam in caietele de amintiri! Frumoase amintiri! :)

    Imbratisari si pupici cu drag! <3

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.