Dogmă sau Cristos, de Max Heindel

Nu-l iubeşte pe Dumnezeu acela care îşi urăşte aproapele,

Cel ce calcă în picioare inima şi sufletul fratelui său;

Cel ce caută să încătuşeze, să întunece minţile

Cu frica de iad, nu a priceput ţelul nostru final.

Trimise de Dumnezeu ne sunt toate religiile,

Şi Cristos ne este Calea, Adevărul şi Viaţa.

El dă odihnă celor striviţi de greaua povară

Şi pacea celor coplesiţi de necaz, de păcat şi de vrajbă.

La cererea Sa, Spiritul Universal a venit

În toate Bisericile şi nu doar într-una singură;

În ziua de Rusalii o limbă de flacără

Încununa fiecare apostol, ca o aureolă.

De atunci, ca nişte vulturi hămesiţi şi lacomi,

Ne-am bătut pentru nişte cuvinte goale de sens.

Prin dogme, edicte, culte sau crezuri,

Ne-am trimis unul pe altul pe rug.

Oare Cristos are două feţe?

Petru şi Pavel n-au fost crucificaţi?

Atunci de ce să fim învrăjbiţi?

Căci iubirea lui Cristos ne învăluie şi pe tine şi pe mine.

Iubirea lui blândă nu-i mărginită

De dogme ce separă şi care înalţă ziduri;

Ea înţelege şi îmbrăţişeaza toate fiinţele umane,

Oricare ar fi numele lor sau al Lui.

Atunci de ce nu credem în cuvântul lui?

De ce ţinem aceste dogme care ne dezbină?

Pentru că aici jos un singur lucru este de valoare,

Ca iubirea aproapelui să umple fiecare inimă.

Nu este decât un ideal în lume,

Nu este decât un singur balsam pentru

toată suferinţa umană,

Nu este decât o singură cale ducând către Cer;

Această cale este simpatia umană şi iubirea.

**

Max Heindel (Carl Louis von Grasshoff) s-a nascut in Aarhus, Danemarca, la data de 23.07.1865 si a murit la 06.01.1919 in Oceanside, California. A fost ocultist crestin, astrolog si mistic, admirator si prieten al lui Rudolf Steiner, fondatorul antroposofiei.