Indiferenţă sau incompetenţă?

Atunci cand o persoana dispare, daca a depasit varsta majoratului, in princial, si nu e cunoscuta ca avand probleme de sanatate, exceptand familia, rudele, prietenii, eventual vecinii, nu se deranjeaza autoritatile sa o caute, mergand pe ideea ca i s-a urât acasa si si-a luat lumea in cap.Totusi, poate ca s-a saturat si s-a sinucis – ar trebui gasit trupul, cat mai curand. Poate ca persoana a fost sechestrata, poate ca a fost ucisa, poate ca a suferit un accident. Oricum ar fi, persoana trebuie cautata.

Pe de alta parte, e adevarat: un adult are dreptul sa dispara fara urma. Dar un minor? Minor este acea persoana care nu a implinit varsta de 18 ani, conform legislatiei românesti. Art. 112 al 2) din codul muncii prevede: in cazul tinerilor in varsta de pana la 18 ani durata timpului de munca este de 6 ore pe zi si de 30 de ore pe saptamana.

Alexandra figura ca fiind angajata doua ore, dar lucra de la ora 9 la ora 21! Si atunci, cum de a plecat abia aproape de miezul noptii? Putin pret pun si angajatorii pe viata, sanatatea, siguranta angajatilor si niciun inspector de munca nu se deranjeaza sa faca unele verificari inopinat (ei au program de lucru pana la ora 16, nu au cum sa-i descopere pe cei care-i retin pe oameni la munca si noaptea, desi nu figureaza ca au si “ore de noapte”).

As putea scrie despre mai multi minori disparuti, dar ma refer la un caz recent.

Alexandra Goghez, in varsta de 17 ani, eleva la un liceu din Craiova, in vacanta de vara ospatarita la o teresa din localitate, a fost vazut ultima data in 28 iulie a.c., pe la ora 23:50, cand a terminat tura.

In data de 31 iulie parintii i-au anuntat disparitia la Politie. Au spus si unde (un parc cu o suprafata de 96 ha), si cand a fost vazuta ultima data fiica lor. S-au deplasat politisitii acolo, sa cerceteze? Nu. Au cautat-o ei, cumva? Nu. Nici macar un comunicat nu au dat catre presa locala… Nimic. De ce sa o caute?! Avea 17 ani si, cine stie, s-a hotarat sa dispara brusc, urmandu-si inima.

Ce au facut politistii? Au luat nota si atat, gandind, probabil, ca purtatorul de cuvant pe care l-am amintit acum cateva zile.

Unii politisti (si nu numai) ar putea spune: de ce n-au cautat-o parintii?! Poate au cautat-o pe unde credeau ei ca ar putea fi; poate ca au cautat-o chiar si in parc, dar sunt oameni disperati care nu stiu cum se efectueaza o cautare…

Dupa 18 zile a gasit-o, intamplator, un localnic, la cateva sute de metri de locul unde lucra. Daca politaii ar fi cautat-o ar fi gasit-o inainte ca trupul sa intre in descompunere (temperaturile au fost foarte mari), inainte de a fi mutilat de cainii maidanezi si s-ar fi putut stabili usor cauza morti: omor, sinucidere, accident. Dupa 18 zile dispar si eventuale indicii care ar putea conduce catre un eventual agresor..

Criminalistii, din cauza colegilor care nu s-au deranjat sa caute copila, au acum mai mult de lucru, cu sanse destul de mici de a intelege ce s-a intamplat cu fata.

Fapt divers:

Din codul de etica si deontologie al politistului am ales cateva dintre principiile care ar trebui sa guverneze conduita profesionala (art. 6) […]:

e) disponibilitatea - presupune intervenţia poliţistului în orice situaţie în care ia cunoştinţă despre atingerea adusă vreuneia dintre valorile apărate de lege, indiferent de momentul constatării acesteia, capacitatea de a asculta şi de a rezolva problemele celor aflaţi în dificultate ori de a îndruma către alte autorităţi cazurile care se situează în afara competenţei ori atribuţiilor sale;

f) prioritatea interesului public - se manifestă prin aceea că pentru îndeplinirea atribuţiilor funcţionale poliţistul acordă prioritate realizării serviciului în folosul comunităţii;
g) profesionalismul - presupune aplicarea corectă şi responsabilă a cunoştinţelor teoretice şi a deprinderilor practice pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu; […]