As vrea sa va spun, si alte ticuri

sursa 

“As vrea sa va spun ca vremea se va incalzi usor in majoritatea zonelor tarii…”

“As vrea sa va spun ca femeia care si-a ucis pruncul mai avea trei acasa…” (trei ce mai avea acasa?)

“As vrea sa va spun” - asa isi incep recitarea mai toti jurnalistii de teren “profesionisti”. Oare nu-si dau seama ca tocmai ne spun, nu doar “ar vrea sa ne spuna”?

“Trebuie sa va spun ca barbatul care si-a ucis vecinul…” “Trebuie sa va mai spun…”

“Trebuie sa va spun” este un alt tic verbal al “profesionistilor”. De ce trebuie sa ne spuna? Poate ca nu vrem sa auzim despre oameni care ucid alti oameni si poate ca nu vrem sa auzim nici barfe despre unele persoane publice.

“Batranul” in varsta de 50 de ani si “batrana” in varsta de 53 de ani au facut sau au patit… Copii in varsta de 20 si un pic de ani, cu microfonul strans bine la piept, au impresia ca oamenii care au implinit varsta de 40 de ani sunt deja batrani. Daca ei ii spun tatalui “batrane” nu inseamna ca oamenii care au peste varsta de 40 de ani sunt batrani…

Din fericire, astfel de “ticuri” sunt din ce in ce mai rare in comparatie cu anii trecuti.

“Ce ati simtit?” e intrebat cate un om care scapa intreg dintr-un grav accident. Sau: “V-ati speriat?” intreaba cate unul pe cel care scapa intreg din vreun alt accident… “De ce vrei sa stii?” este singurul lucru ce-mi vine-n minte ca raspuns la astfel de intrebari.

Ii mai intalnim si pe aceia - putini, e drept - care au ca tic… repetitia pe baza de sinonime: “DN 7, adica drumul national 7, care e drumul national ce leaga capitala de orasul Nadlac este blocat”.

Unii au defectul logoreei: “barbatul, dupa ce a consumat alcool, alcool cumparat de la carciuma din sat, a baut acest alcool cu un bun prieten al lui care ii era si vecin, cei doi sarbatorind ziua unuia dintre ei, mai precis a barbatului gazda care a fost ucis nu cu una, nu cu doua, ci cu trei lovituri de cutit date de musafirul care a venit sa-l sarbatoreasca, infigand acest cutit in spatele barbatului sarbatorit, in casa din spatele meu, unde puteti vedea la lucru persoanele venite sa cerceteze, specialistii care s-au deplasat la faţa locului chemati de politistii alertati de vecina care a auzit scandalul si strigatele de cumplita durere ale celui care a murit in ziua in care ar fi implinit x ani, ucis fiind de cel pe care il credea bun prieten, dar care s-a dovedit a fi cel mai mare dusman”. (am improvizat in stilul unora) Observatie: omu' poate fi ucis cu o singura lovitura de cutit - celelalte nu-l ucid pe decedat, doar il gauresc.

“Oameni simpli”, “simpli cetateni”, “omul de pe strada”…

Poate mi se pare doar mie, dar tare fara sens este sintagma “oameni simpli”. Politicieni si oameni simpli, ingineri si oameni simpli, economisti si oameni simpli, consilieri si oameni simpli, ong-isti si oameni simpli, sefi de sindicat si oameni simpli… ca si cum primii ar fi cine stie ce elite in comparatie cu cei care au alte profesii, alte calitati… “Omului de pe strada” prefer sa nu-i comentez intelesurile…

Cel mai cel tic verbal al jurnalistilor “profesionisti” este minunatul: “atat deocamdata, va vom tine la curent”. Dar nu ne tin nici la curent, nici in curent pentru ca nu-i intereseaza, intotdeauna, ce se mai intampla intr-un caz sau altul.