Obrăznicii la nivel înalt

sursa

Anca Dragu Paliu, ministru (tehnocrat) de finanţe, şi-a început producţia de perle referindu-se la faptul că salariul minim pe economie nu va creşte în 2016 de la 1050 de lei la 1200 de lei. Ce-i dă ei prin minte să zică, dând ca exemplu statele BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud), unde locuitorii sunt săraci şi mulţi şi toţi ştiu să facă câte ceva pe doi lei, fac ceva ce românul nu mai face de ceva vreme.

Ce uită femeia - s-au n-a ştiut vreodată - e că unul dintre guvernele Boc a avut ideea creaţă de a implementa un aşa-zis impozit “forfetar” pentru firme, prin 2008. Firmele, aveau n-aveau profit, plăteau impozit (diferenţiat), inclusiv pentru “profit” zero (cele care nu erau tocmai active). Oamenii nu aveau de unde scoate bani (ar fi urmat să-i aducă de acasă, şi acolo nu aveau, pentru că firma avea profituri mici sau deloc, reuşind doar să platească salarii, utilităţi, altele de gen). Politrucii de atunci voiau să elimine evaziunea fiscală! Nu aveau timp şi chef de controale, aşa că rezolvau problema din condei, băgând o lege. Aşa au trimis în şomaj o mulţime de oameni care, de bine de rău, se descurcau singuri.

La vremea aceea, o fufă de la Camera de Comerţ şi Industrie Braşov (preşedintă, sau ceva de genu’) declara că o firmă cu 1000 de lei profit nu-i afacere, deci nu se distruge nimic. Desigur, se distruge doar viaţa unor oameni care-şi întreţineau familiile şi întreţineau şi familiile angajaţilor; după închidere cei mai mulţi au trecut la indemnizaţia de şomaj şi apoi la… mila rudelor, eventual, pentru că unii nu mai erau foarte tineri şi nu-şi găseau uşor de muncă si nici pentru pensie - chiar anticipată - nu se încadrau.

Tot la acea vreme, mulţi şi-au închis firmele şi au înfiinţat asociaţii familiale/intreprinderi individuale sau au devenit persoane fizice autorizate pentru că taxele erau mai mici şi se putea trăi. A durat mult binele? Nu! Cu toţii au fost obligaţi să plătească asigurări de sănătate, pentru pensie etc. s.a.m.d. şi nu toţi caştigau, lunar, suficient cât să plătească aceste taxe, iar difernţa între firmă şi altă formă de organizare este mai mult denumirea.

Statul român împovărează cu taxe şi pune beţe în roate oricui s-ar putea descurca pe cont propriu. Reprezentanţii statului român pur şi simplu nu vor ca cetăţenii să fie independenţi financiar - independenţii financiar nu au timp să asculte scandalurile lor şi nici nu votează cu ochii închişi pentru un kil de făină şi un litru de ulei sau pentru un pix roz.

Vasile Ciurchea, şeful Casei Naţionale de Sănătate, declara la DC News Live despre românii care lucrează în străinătate, neavând asigurări acolo, deşi nu contribuie la fondul de sănătate naţional se tratează în spitale din România, fără bani, în regim de urgenţă - adică, doar că nu le zice “ţepari”. Zice el, despre oamenii care nu au asigurări nici în România, nici în străinătate: Vin în concediu si dacă facem o statistică vom vedea că numărul urgenţelor creşte în perioada iulie-august sau în perioada sărbătorilor. […] În străinătate, dacă nu ai asigurare medicală, nu îţi dă nimeni niciun serviciu. Ţi se dă doar urgenţa minimă astfel încât să nu mori.

Observaţie: e logic să crească numărul de urgenţe, mai ales în perioada sărbătorilor: aşa e de când sunt sărbători  pe lume şi oameni care fac excese alimentare sau beau până la comă… Cât despre urgenţe… O fi altfel în România, “la urgenţe”? El sigur are impresia ca o fi altfel, dar are impresii greşite.

Deputatul Marius Manolache, despre pensiile speciale ale parlamentarilor: Eu cred că nu putem să punem egalitate între un demnitar, înalt funcţionar public, care are o răspundere extraordinară şi un cetăţean normal, fie el muncitor, inginer, medic,  ş.a.m.d. (gandul.ro). I s-a atras atenţia că sunt oameni care au o pensie de 1.200 de lei după 40 de ani de muncă. Si el zice: Dar nu sunt înalţi demnitari. Mi se pare un respect faţă de cei care vin în Parlament pentru că calitatea (cacofonia e a lui) de înalt demnitar nu o poate avea toată lumea, sunt câteva sute de oameni în ţara asta, nu sunt mai mulţi. Nu mi se pare un efort bugetar extrem de mare.

Despre aceleasi pensii, deputatul care a promovat legea, Anghel Stanciu: Cred că cetăţenii din colegiul meu, 90% dintre ei, ar vota să dispară Parlamentul pentru că aşa li s-a indus de către ziarişti şi alte cercuri de influenţă, că acest Parlament este populat de oameni care dorm. Unii dorm somn de veci. Deci este o activitate periculoasă. Nu am remuşcări pentru că eu nu pentru mine am votat pensia, ci am votat pentru un Parlament puternic, care să fie populat cu oameni care renuţă la viaţa de zi cu zi şi fac ca mine 23 de ani naveta, a adăugat el. (gândul.info)

Senatoarea PC Cristiana Anghel (fosta invatatoare care a facut greva foamei) s-a plâns, în plenul reunit, de faptul că, din cauza jurnaliştilor, Parlamentul are o cotă de încredere scăzută şi că USL a promis, în campania electorală, că vor repara nedreptăţile făcute de guvernarea condusă de Emil Boc. Această pensie este o recompensă a meritelor parlamentarilor, a spus ea, în plen, votând proiectul de lege (gândul).

Recompensă pentru meritele parlamentarilor… Oh! Se băşicau unii dintre ei că de ce preşedintele Curţii Constituţionale să aibă 180 şi ceva de milioane salariu şi 100 şi ceva de milioane pensie şi ei să aibă numai 1200 de lei?