Cu două tăişuri: spada

In loc de Introducere: In literatura de specialitate se foloseste des termenul sabie (arma cu un singur tăiş) si pentru a indica spada (arma cu doua tăişuri) – si invers, poate si pentru ca unele arme albe desi au lama curbata au doua taisuri si invers: desi drepte au un singur tăiş.

Cuvantul spada provine din italienescul spada, care isi are originea in latinescul spatha. Cuvantul sabie isi are originea in bulgarescul sabja.

Sabia este cel mai frecvent curba, in timp ce spada este intotdeauna dreapta. Sabia are de cele mai multe ori un singur tăiş, spada are ambele laturi ascutite.

Daca ma intrebati pe mine as pune ca habar n-am daca paloşul, de exemplu, e spada sau sabie. E paloş, da. :)

***

Spada, o arma cu lama lunga, dreapta, lata, cu doua tăişuri, este o inventie din epoca mijlocie a bronzului¹. In secolele XV-XIV i.Hr. s-a raspandit sabia de tip micenian² numita rapiera dar si spada scurta si lata.

Rapiera este o spada cu lama dreapta si subtire, fina, avand un tăiş sau doua si garda complexa care acopera pumnul; era utilizata mai ales in dueluri si a fost folosita in Europa moderna timpurie in secolele XVI si XVII.

La inceputul perioadei Hallstatt³ (prima epoca a fierului) se foloseau varietati de spade scurte. Spada lunga, ca un palos, a fost raspandita de celti in secolele IV-III i.Hr.

Spada e o arma individuala de lupta corp la corp, pentru lovit si impuns, cu lama dreapta prevazuta cu doua tăişuri. In antichitate a fost numai arma de cavalerie, folosita pentru a lovi descendent, folosindu-se greutatea ei. Spre finele Evului Mediu Timpuriu⁴ a devenit si arma de impuns.

Diferitele spade medievale si premoderne nu au intotdeauna corespondent satisfacator in limba română: pentru spadele foarte grele, raspandite mai ales in secolul XVI, asa-numitele Zweihänder, Bidehänder, Flamberg (germana), Claymore (engleza), Espadon (spaniola) se foloseste “spada mare pentru doua mâini”, la care se adauga caracteristicile fiecareia: lama flambata, zimtata sau prevazuta cu pinteni. Uneori, pentru acest gen de spada grea se foloseste, impropriu, termenul paloş, care e alt tip de arma alba.

Spada medievala si moderna are la originea denumirii cuvantul latin spatha, termen care desemneaza arma cavaleriei din epoca romană si perioada migratiei popoarelor; spatha are la baza cuvantul antic grecesc spáthe – in latina a fost preluat cu intelesul de “obiect lung si plat” pentru amestecat diferite substante. Termenul spada din limba română isi are originea in italienescul spada, preluat din latina: spatha.

Spatha, o spada folosita de cavalerie in armata romană, considerabil mai lunga (cca 90 cm) decat gladius (care avea lama lunga de cca 45-50 cm), cu garda cubica masiva era destinata tăierii. A fost acceptata de conducatorii armatei pentru ca cerea antrenament mai putin si disciplina mai scazuta. E precursoarea spadelor de mai tarziu.

Gladius - o spada scurta dupa modelul celto-iberic – care avea ca scop principal impungerea, metoda eficienta in atacul in care soldatii erau strans grupati. Gladius – spune Polybius (om politic si istoric grec, care a trait intre cca. 201-cca 120 i.Hr.) - a fost introdusa in armata romana dupa razboaiele punice⁵. Folosirea gladiusului prin taiere verticala, orizontala sau oblica, prin miscari ample, expunea corpul soldatului. In perioada tarzie a Imperiului Roman gladius a fost inlocuit treptat cu sabia lunga, dupa model barbar.

Principalele tipuri de gladius erau: Mainz, cu taisuri in forma concava; Pompei, cu taisuri perfect paralele; Fulham, cu taisuri paralele si lama putin mai ingusta la varf. Tecile pentru gladius erau confectionate din lemn sau piele si deseori aveau ornamente metalice in voluta, fiind dotate si cu doua inele pentru legarea la curea.

Spada medievala are cca un metru lungime, doua taisuri si o nervura mediana, destul de groasa, pentru a rezista loviturilor; are garda solida si maner prins ferm de lama – lama si garda ii dau spadei forma unei cruci latine. Spada cu doua taisuri era principala arma a cavalerului medieval. Cavalerii medievali manuiau spadele cu doua maini pentru ca erau foarte grele si prea mari pentru a fi manuite cu o singura mana.

Ceremonialul medieval ce avea loc la primirea cuiva in randul cavalerilor se numea acolada si consta dintr-o imbratisare si o lovitura usoara cu latul spadei, data de investitor celui investit. Seniorul inmana personal cavalerului spada la investitura, aceasta devenind astfel personificata.

Floreta este o arma alba cu maner, cu lama lunga, ingusta, flexibila, cu un tăiş sau cu doua, cu trei sau patru muchii. Ca functie seamana cu pumnalul. Este eficienta in cazul inteparii (impungerii) dar si pentru aplicarea unor lovituri usoare. Are o garda elaborata, pentru protejarea mainii, drepte sau in forma de S care se rasucesc si pot forma un fel de toarte; initial, garda avea forma de cruce. Floretele de prin secolul XVII au fost prevazute cu o garda tip “farfurie” – o protectie mai buna impotriva atacurilor de tip “impungere”.

Provine din Italia (secolul XV), unde se bucura de o apreciere deosebita. Fiind lungi, nu erau potrivite ca arme militare pentru calareti si nici pentru pedestri; in a doua jumatate a secolului XVII au aparut floretele cu lama mai scurta si mai lata, garda devenind rotunda.

Floreta a devenit simbolul claselor sociale privilegiate, luand definitiv locul spadei.

Spada a fost folosita mai ales in secolele XIV-XV.

Importanta spadei era asa de mare in evul mediu incat a fost, uneori, personaj principal in cantecele trubadurilor si menestrelilor, avand puteri supranaturale: Excalibur, spada regelul Arthur, Durendal, spada lui Roland, Balmung, spada lui Siegfried, amintit in Cantecul Nibelungilor.

Cea mai veche spada din fier descoperita pe teritoriul României este cea de la Dobolii de Jos (com. Ilieni, Covasna). Spada pastreaza in morfologia mânerului elemente specifice pumnalelor akinakes (butonul cu antene sau gheare de vultur si garda antropomorfa); are lama dreapta cu o lungime neobisnuita: 1,12 m si dotata cu şănţuiri; se estimeaza ca ar data de prin secolele VI-V i.Hr., fiind opera sciţilor.

In anul 2015, in satul norvegian de munte Haukeli, a fost descoperita o lama cu doua tăişuri, lunga de 77 cm, veche de mai mult de 1200 de ani (dar nu s-au pronuntat cu certitudine). Desi acoperita de rugina lama, pe care o presupun arheologii ca apartinand vikingilor, este bine conservata: “daca i-am ascuti lama am putea s-o folosim azi”, s-a pronuntat cineva.

Note:

1 Epoca bronzului mijlociu cuprinde prima jumatate a mileniului II i.Hr. (conform cronologiei traditionale, sec. 17-14 i.Hr.)

2 Cetatea Micene (Grecia, Peloponez) a fost fondata de triburile indo-europene ale aheilor in jurul anului 2000 i.Hr.

3 Arheologii considera ca epoca fierului incepe odata cu epoca intunecata din istoria Greciei, in secolul al XII-lea i.Hr..

4 Evul Mediu Timpuriu reprezintă o perioada din istoria lumii de dupa caderea Imperiului Roman de Apus - se intinde pe aproximativ cinci secole, intre 500 si 1000 d.Hr.

5 Razboaiele Punice – o serie de trei razboaie intre Roma si Cartagina in perioada 264-146 i.Hr., terminate cu victoria Romei; se numesc punice de la numele de puni dat de romani cartaginezilor.

Surse de inspiratie online:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Spad%C4%83

http://www.enciclopedia-dacica.ro/?operatie=subiect locatie=romanii fisier=ARMATA_ROMANA

https://ro.wikipedia.org/wiki/Floret%C4%83

https://ro.wikipedia.org/wiki/Rapier%C4%83_(arm%C4%83)

http://www.history.com/news/hiker-discovers-1200-year-old-viking-sword-in-norway

sursa foto: wikipedia.