Afecţiunea e scumpă

Merg pe gard, de drum mă ţin

In zonă – nu foarte aproape - sunt mai multe cârciumi: unele de lux, altele bombe, dar şi in unele şi in celelalte oamenii se îmbată la fel şi, uneori, ajung să treacă şi pe lângă blocul unde locuim şi le aud elucubraţiile rostite cu voce tare, cu limba împleticită…

Câteva zile in urmă a trecut unul care ajunge mai des pe aici, şi care are obiceiul să strige in gura mare chestiuni de genul: “Vă ucid pe toţi, proşti care staţi in cutii de beton!” “Ieşiţi, dracu’ din cutiile voastre de beton!” “S-a dus după unu’ bogat!”

De data aceasta striga: “Sunt trist, la naiba!” “Şi voi sunteţi trişti, dar habar n-aveţi!” “Afecţiunea e scumpă in zilele astea, proştilor!” A mai bălmăjit el şi altele, dar n-am mai fost atentă…

M-a distrat – dar m-a şi întristat – afirmaţia lui despre afecţiunea scumpă… Ar putea cuprinde o mare doză de adevăr. Mi-a amintit o scenă din trecut (sunt mai multe de gen, dar aceasta mi-a revenit in memorie auzindu-l pe om): o amică ne povestea cum s-a împotrivit legăturii fiului ei cu o fată… săracă. Aveam senzaţia că ascult rezumatul unui roman medieval… Poate că amica avea dreptate, şi fata aceea urmărea numai banii. Habar nu am, pentru că nu am văzut-o vreodată pe fată, dar îl ştiu pe băiat; mama lui zice că fata e foarte frumoasă, fără cine ştie ce maniere şi n-ar deranja-o lipsa de maniere dar nu crede că o fată aşa de frumoasă (şi tânară, raportat la vârsta fiului) chiar s-ar putea îndrăgosti de băiatul ei. In fond, fata ar putea rămâne gravidă şi “l-ar pune la plată”, dacă chiar urmăreşte banii, nu trebuie să se mărite, neapărat. Eu nu ştiu cum înţeleg unii iubirea.

E o oarecare realitate in această “teamă” a unor părinţi atunci când odraslele vin acasă cu cineva “inferior” din punct de vedere material, dar – oare! – de ce pare că nu mai cred prea mulţi in dragoste? Unii dintre aceşti părinţi au fost diferiţi din punct de vedere financiar şi, totuşi, au reuşit să se iubească (sau doar să rămână împreună până la bătrâneţe); alţii au fost aproape săraci când s-au cunoscut şi au reuşit să răzbată de la casa din chirpici la vila cu x camere… De ce nu ar putea şi copiii lor acelaşi lucru?

Până şi in unele reviste cu pagini lucioase apar şi articole in care sunt învăţati cititorii cum să cucerească… un partener bogat! Ce fel de sfaturi sunt astea? Erau sfaturi de genul: faci un sacrificiu financiar şi cumperi un set de haine foarte scumpe; mergi in restaurante sau cluburi unde ştii că merg “oamenii cu bani” şi altele de gen. Ba exista chiar adevărate afaceri in care bogaţii cunosc fete modeste, pentru căsătorie. De “mireasă prin poştă” doar amintesc…

Chiar o avea dreptate acest om care se tot îmbată şi care şi-a strigat tristeţea in gura mare: “afecţiunea e scumpă in zilele astea”?