Pagini

2016-07-18

Haita care nu m-a vrut

A scene from WHITE GOD, Magnolia Pictures 
Am descoperit un text la dr. Mihaella (blogul nu mai exista in febr 2021 şi pornind de la fraza Toate animalele au simțuri mai dezvoltate decât omul. Ei nu interpretează, nu raționează, dar simt mai multe decât omul mi-am amintit o întâmplare oarecum hazlie, petrecută cu mulţi ani în urmă, pe la începutul anilor 1990.

Era o seară de vară, încă nu se întunecase, şi eram împreună cu o colegă de muncă, o conduceam în staţia de autobuz. E o fata la locul ei, mereu gata să ajute pe oricine are nevoie, fără a aştepta ceva în schimb.

Aveam de parcurs un bulevard lung şi lat. Fiind seară, mulţi oameni profitau de răcoarea care se lăsase şi se plimbau, cu mic cu mare, cu pisică şi purcel. La un moment dat apare o haită de câini – mulţi câini, mici şi mari (la vremea aceea abia se puneau in discuţie “adăposturile pentru câinii maidanezi” şi nimeni nu se isteriza când îi vedea pe străzi). Colega-mi zice, cu glas tremurat, desi câinii erau tare departe: Haide, repede, să trecem strada că vin cainii şi de când m-a muşcat unul mi-e frică tare de ei!
Ştiam o mulţime de oameni, dintre cei care au grijă de câinii nimanui, muşcaţi de blănoşii pe care încercau să îi salveze (şi înainte de 1990 erau oameni care adunau câinii de pe străzi şi aveau grijă de ei), muşcaţi de mâini, de picioare, de… fund, dar care nu se temeau de câini nici după acele experienţe dureroase, uneori repetate - câinii se sperie, nu sunt siguri dacă intenţiile tale sunt bune sau vrei doar să-i răneşti, ca mulţi alţii. Şi pe mine m-a muşcat un câine al nimănui (la mult timp după întâmplarea aceasta) pentru că dădeau din sacoşe, spre el, nişte inconştienţi şi am apărut în calea lui pe neaşteptate.

Deşi eram una lângă alta, deşi erau mulţi oameni în jur, câinii şi-au fixat atenţia asupra colegei mele şi s-au apropiat alergând şi lătrând, aproape înconjurând-o. A început să ţipe şi să dea din mâini – degeaba strigam la ea (cât mai calm posibil) să nu se mai agite - era cuprinsă de spaimă. Băteam din palme, strigam la câini… Ajunsesem să împing câinii mari cu mâinile, încercând să-i fac loc fetei să iasă din încercuire, plasându-mă între om şi caine, dar ei nimic; aveau o ţintă fixă. Nu săreau pe ea, dar nici n-o lăsau să treacă, învârtindu-se lătrand în jurul ei, când spre stânga, când spre dreapta – aşa ceva nu mai văzusem până atunci, şi nici de atunci.
Cumva-cumva, a reuşit să traverseze – câinii n-au urmat-o, ca şi cum s-ar fi ridicat între ei şi şosea un zid invizibil; au rămas lângă bordură, lătrând, ignorându-mă total – aproape că mă simţeam jignită! Înainte de a-şi continua drumul pe bulevard mi-au aruncat o privire total lipsită de interes… Nu mă plâng! :)) Chiar mă bucur că nu sunt interesantă pentru haite.

După ce au plecat câinii s-au apropiat câţiva dintre cei care asistaseră la scena caraghioasă şi m-au întrebat dacă sunt în regulă. Oare ei nu văzuseră că acei câini nu mi-au dat importanţă, deşi am încercat din răsputeri să-i fac să mă bage în seamă şi îi împingeam de parcă ar fi fost câinii mei?!

Între timp, “fata mea” a prins viteză, abia am ajuns-o din urmă, pentru că doar încetinise pasul dar nu părea că vrea să se oprească.

Mult timp m-am întrebat: ce-or fi simţit câinii aceia la colega mea de li s-a pus pata aşa, dintr-o dată?! Azi mi-am amintit întrebarea; poate că răspunsul e cel citit la Mihaella, dar nu e un răspuns total lămuritor deoarece nu răspunde la întrebarea “ce?” pentru că nici eu şi nici ceilalţi prezenţi atunci nu suntem puri (eu sigur nu-s).
☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺
sursa foto: scena din filmul “White God”, premiat la Cannes in 2014 (premiul Un Certain Regard)
http://www.fastcocreate.com/3044228/animal-payback-is-a-bitch-behind-the-brutal-and-powerful-mad-dog-movie-white-god

9 comentarii:

  1. La o emisiune TV, cu niste ani in urma, am inteles ca animalutele simt frica oamenilor fata de ele si instinctiv devin agresive. Parea o concluzie a unui specialist. Dar ce ciudat, am observat si oameni agresivi fata de semenii lor mai timizi - timorati. Bineinteles o agresivitate verbala, dar la fel de rea sau poate si mai rea resimtita de oamenii sensibili. Mai e mult pana la echilibrul divin si cosmic...

    O zi superba sa ai, draga Diana! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frica este unul dintre motivele pentru care cainii - in special - devin agresivi, dar pare a nu fi singurul. Din observatii personale am constatat ca si starea de nervi ii sensibilizeaza, alcoolul la fel (cat de putin ar fi consumat o persoana) si anumite mirosuri...
      In cazul colegei, insa, ma intreb daca i-ar fi putut simti frica de la acea distanta apreciabila, in acea multime de oameni... Poate frica ei era cea mai intensa... (?!)
      O, da! Sunt prea multi cei care devin agresivi cu semenii lor mai timorati - isi varsa naduful pe altii (e unul dintre cele mai urate lucruri).

      Multumesc, Suzana draga!
      Iti doresc sa ai o zi frumoasa-frumoasa! Pupici! <3

      Ștergere
  2. Oamenii ar trebui sa inceteze sa se mai comporte ca niste animale si sa lase animalele sa faca treaba asta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca unii oameni vor sa fie dovada ca omul a... evoluat (?) din animal...

      Ștergere
  3. Azi voiam sa scriu despre câteva metode soft de aparare de câini; le-am gasit intr-un cotidian. Sper sa le gasesc si pe internet si sa le copiez...
    Oricum, postul si rugaciunile ramân de baza!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca nu exista metode universal valabile pentru a ne apara de caini. Poate de unul, de doi, dar de la trei in sus totul incepe sa ţină (mai mult) de personalitatea omului...
      Sunt si pe internet. :) Unele par a fi scrise de oameni care n-au idee ce inseamna sa fie incoltiti de caini.
      E posibil sa fie de baza, pentru a da omului puterea de a nu se teme, de a gasi, "instant", solutia ideala care-l scoate din necaz.

      Ștergere
  4. Eu cred ca i-au simtit frica colegei tale. E un subiect interesant. In ceea ce ma priveste pe mine: iubesc animalele, de la mic la mare (bine, ca nu suport viermii, dar mna.. nici nu ii omor de-aia); nu m-a muscat niciodata niciun caine, nu m-au atacat, doar m-au latrat.. ceva normal. Dar nu stiu cum se explica faptul ca mor de frica lor. Si stii ce e mai interesant? Ca am aflat si eu odata ca ei miros frica, si de aceea devin mai agresivi. Ei bine, atat mi-a fost. De cand am aflat, am inceput sa ma gandesc osesiv la asta in preajma cainilor, ceea ce imi provoca si mai multa frica. Desigur, nu de toti cainii imi este frica, dar de majoritatea. Sa nu mai spun de cainii maidanezi din Romania.. abia respir cand ii vad. Si imi pare rau, sa stii. Tare mi-ar placea sa fiu in stare sa ii ating si sa ii pupacesc :)
    Un weekend minunat, draga Diana. Te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frica cert i-au simtit-o, dar dintre atatia oameni cum de au ales-o, si inca de la o distanta apreciabila s-au indreptat direct spre ea? Sunt sigura ca mai erau acolo si alti oameni carora le e frica de caini dar, poate, colega se temea cel mai tare.

      Viermii! Îîîh! :)) Nici eu nu i-as omori, chiar de mi-ar iesi des in cale... Cand eram copil mai dadeam de ei, pe sub unele pietre... Puneam piatra la loc si-mi luam valea din zona. :)

      Categoric, as zice, gandul ca ti-e frica sporeste frica. Am auzit o "teorie" recenta despre temerile carora nu le gasim un sens. Cica, daca ne temem de apa, de exemplu, e posibil ca cineva din "arborele genealogic" sa fi fost la un pas de a se ineca si noi sa fi "mostenit" teama... :) E o idee cam trazita, mi se pare, dar n-am idee cum e cu "pachetul genetic". :)

      E destul de greu de invins (si) teama de caini - in Bucuresti (poate si in alte orase din RO, pt ca in strainatate sigur sunt mai multe) este o asociatie care ajuta copiii (probabil si adultii) sa isi invinga teama de caini. Poti incerca sa te apropii, eventual, de cainii cunoscutilor.
      Multumesc, Evelyn. Pupici cu drag!

      Ștergere
  5. Se poate foarte bine ca o femeie le-a dat de mancare des sau rar , ei au inregistrat lucrul asta cum trebuie .
    Acum dupa cum povestesti poate fi vorba de masculi . Am vazut aceeasi scena intamplanduse , s-ar putea spune ca e vorba de un joc doar pentru ca nu se intampla in spatele blocului , intr-o zona retrasa , ceea ce presupunea acelas joc , pe o scena de teatru inchisa publicului actorii decat repeta , fara sa surprinda publicul decat in momentele ce vor urma ca asistenta sa ia loc .

    Daca erau hiene , nu ne-am mai fi pus intrebarea , poate vrea sa o muste pe mai tarziu sau este doar modul lor de a fi atunci cand sunt imblanzite de catre om .
    Cred ca si niste lei de la circ , imblanziti ar putea proceda la fel . A te rotii in jurul a ceva poate insemna chiar o placere pentru unele animale , cum putem observa si in zborul unui stol de pasari .

    Pisica prinde soricelul si incepe sa se joace cu el pana sa-l manance . Pisica se joaca cu coada si cainele la fel cu diferite jucarii , avand in vedere ca erau vagabonti felul de a se juca devine unul mai realist chiar si pentru om . ( ne avand jucarii )

    Daca erau o haita de caini isi satisfac curiozitatea pe om , pe comportamentul uman . Daca ei cainii si-au stabilit o ierarhie si nu se musca intre ei , atunci la joaca copii .

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.