Pagini

2016-08-08

Călăuza spirituală in cultura nativ americană

Indienii americani (dar nu numai ei) considera ca toate lucrurile Creatiei au energie spirituala, ca toate sunt in legatura si toate trebuie respectate. Omul, ca fiinta superioara ce se crede, trebuie sa caute si sa mentina echilibrul si armonia in ceea ce indienii americani numesc “Marele Cerc al Vietii”. Pe masura ce ne miscam in interiorul acestui Cerc putem constata ca totul are viata, totul are un scop, totul e conectat si totul trebuie respectat.

Toate cele ce exista pe “Pamantul Mama” si toate cele ce exista in Univers pot deveni “Calauze Spirituale” pentru ca Spiritul Creatorului este in tot ceea ce exista pe Pamant.

Religile organizate depind in totalitate de dogma scrisa de oameni, de doctrina care asigura supravietuirea religiei respective si credinta oamenilor. Aceasta “inregimentare” indienii americani o numesc “Cutiile Gandirii Spirituale” pentru ca in limitele dogmelor (de control) nu exista posibilitatea (sau e foarte mica) unei revelatii divine individuale.

Credintele indienilor americani permit sensuri si interpretari infinite, numite “Libertate Spirituala” – pentru ca fiecare lucru din Creatie este diferit de toate celelalte si la fel este si in cazul credintelor lor spirituale – se pot referi la orice din natura, fara ca aceasta sa insemne minimalizarea restului Creatiei. Astfel, in cazul nativilor americani, mesajele Naturii pot ajunge numai la un individ anume, in mod particular, cel mai adesea diferit de cum ajunge la altul, prin intermediul Creatorului.

Cand religiile au devenit organizate omul s-a situat pe sine deasupra intregii Creatii, stapan al animalelor si peste toate lucrurile – in acel moment omul a pierdut capacitatea de a mai intelege animalele. (Unele legende spun ca omul a putut vorbi candva cu animalele).

Multi oameni considera ca animalele nu au spirit sau suflet, ca sunt mai puţin inteligente decat omul, ca sunt salbatice, fara constiinta si deloc sociabile, dar o privire mai atenta asupra comportamentului animalelor ar arata multora ca lucrurile nu stau chiar asa. E drept, intelectul animalului e diferit de cel al omului; animalele gandesc diferit si comunica diferit dar pentru ca inteligenta e definita numai in raport cu omul animalul apare ca fiind lipsit de intelgenta (multe studii au aratat, in timp, ca animalele nu sunt lipsite de inteligenta). Daca, insa, testul ar fi inversat, omul nu s-ar putea ridica la inteligenta animalelor.

Animalele si pasarile, stiu exact cand e timpul migratiei, stiu locul unde trebuie sa ajunga si nu au nevoie pentru asta de harti, busole sau sa ghideze dupa stele si soare – cum trebuie sa faca omul daca nu vrea sa rataceasca drumul. Animalele se descurca foarte bine fara unelte sau arme – omul e neajutorat. Animalele se simt bine in mediul lor – omul mai puţin. Animalele stiu modul de a trai cu limitarile si abilitatile date de natura, fara ranchiuna - omul e cam departe de asa ceva.

Daca omul este atat de inteligent cum de nu poate invata “limbajul” animalelor si pasarilor? Animalele invata ce vor oamenii de la ele (a se vedea nu doar cainii), dar omul greu invata ce vrea animalul de la el. Animalele, ca si oamenii, comunica si prin atingere, miros, miscarea trupului si prin sunet, dar la animale mai exista si alte doua forme de comunicare: telepatic si spiritual.

Animalele constientizeaza instinctual personalitatile umane, starea de spirit a oamenilor. Se spune ca animalele “miros frica” – stiintific nu e demonstrat dar toti cei care au lucrat intens cu animalele, timp indelungat, stiu ca axioma este corecta. Animalele nu doar ca “miros” frica, dar disting un spectru larg de emotii si personalitati. In credinta nativilor americani animalele nu “miros” emotiile omului, dar poseda capacitatea unei forme de telepatie care nu e inteleasa de omul modern; animalele pot comunica receptand si emitand mesaje mentale, si pastreaza aceasta capacitate pana mor.

Aceasta idee a capacitatii telepatice a animalelor a condus la credinta existentei animalelor ca ghizi spirituali. Comunicarea cu un animal calauza spirituala nu este deloc usoara pentru ca animalele au o constiinta diferita de cea a omului, ceea ce face ca mesajele sa fie confuze si chiar imposibil de inteles fara practica indelungata si rabdare.

In traditia nativilor americani se considera ca fiecare individ este conectat de-a lungul vietii cu noua animale diferite, numite calauze spirituale, care vin si pleaca in functie de directia in care se indreapta omul respectiv si sarcinile pe care le are de indeplinit, greutatile pe care le are de infruntat. Intre aceste noua animale unul este animal totem, animalul spirit care insoteste omul intreaga lui viata si care actioneaza si ca un spirit gardian (un inger pazitor, altfel spus). Cu animalul totem omul are o conexiune particulara, individuala, fie prin interesul sau faţă de animalul respectiv (ceea ce nu inseamna, neaparat, sa-si petreaca timpul cu acest animal mai mult decat pana isi invata lectiile), fie prin anumite trasaturi comune, prin vise sau altfel. Acest animal calauza confera putere si intelepciune cand comunica.

O calauza spirituala nu e neaparat un animal, ci poate fi orice din natura si care poate comunica in vreun mod: vibratii, semne, simboluri, cuvinte, prin vise, aparenta fizica etc..

“Totemul zilei de nastere” combina credinta nativilor americani cu astrologia, dar asa ceva nu exista in credinta lor; o calauza spirituala nu e “data la nastere”, nu o are omul inca din ziua in care se naste, ci ajunge sa o aiba – de regula, ghidul spiritual alege omul si nu invers, nu e o alegere personala, individuala si nici nu poate fi atribuit unei persoane de catre alta. Nu poti zice: “tigrul e puternic, e frumos, e animalul meu totem”, pentru ca nu functioneaza; nu poate fi ales un ghid spiritual asa cum alegem o culoare. Pentru a avea o astfel de calauza omul trebuie sa aiba ochii, mintea si sufletul deschise, sa priveasca atent in jurul sau, sa observe semnele – e un proces de cunoastere launtrica si intelegere spirituala.

Ce faci daca doresti din tot sufletul un anume animal ca ghid spiritual?

Meditezi. Daca vine, vine, daca nu, multumeste-te cu ceea ce se intampla sau nu se intampla. Totusi, calauza spirituala poate fi si acel animal pe care il desenezi din reflex, care-ti vine in minte mai des sau cel pe care o serie de coincidente il aduc des in viata ta; se poate revela si la nivelul subconstientului in timpul somnului, nu doar prin meditatie.

Indienii americani considera calauzele spirituale sau totemurile ca fiind aparatori puternici ai Pamantului sau spirite ale animalelor vii. Unii psihologi considera ca o viziune a unui ghid spiritual sau un mesaj de la acesta ca fiind o revenire a mintii umane stravechi, pre-constiente. De exemplu, pestii care traiesc in mare sunt asociati cu subconstientul si simbolizeaza o gandire profunda. Alte exemple: meditand asupra diferitelor calitati ale reptilelor si asocierilor mitice, ar putea fi posibil accesul la aspectele reptiliene ale mintii, care corespund sistemului limbic si care se ocupa cu emotiile senzoriale, placerea si durerea; meditand la diferite mamifere se poate deschide o cale catre capacitatile talamusului si hipotalamusului, asociate cu emotiile, cu sentimentul de apartenenta si intelepciunea instinctiva.

Puterea animalelor ghid poate aduce imbunatatiri vietii omului si chiar intregii Creatii. Indienii americani numesc acest proces de conectare cu un animal calauza sau cu alte parti din Creatie ca fiind “Una cu Natura”. Omul conectat cu un ghid spiritual poate deveni mai bun, mai sanatos fizic, psihic, emotional si spiritual si poate vedea lumea si toate care sunt mult mai clar si le poate intelege mai bine.

Animalele sunt minunate creaturi fericite, cu emotii echilibrate, care se apara unele pe celelalte in cadrul aceleeasi specii; simt durerea si tristetea dar niciodata nu a existat razboi intre diferitele specii, pentru ca animalele stiu sa traiasca in armonie, ucid doar cat le trebuie sa se hraneasca si nu cunosc nimic despre lacomie, invidie si ura – doar animalele care traiesc in imediata apropiere a omului (cum ar fi cainii si pisicile) manifesta, uneori, gelozie.

Poate ca nu degeaba Creatorul a pus oameni si animale pe aceeasi planeta; poate ca a vrut sa invatam unii de la ceilalti… Oamenii ar putea invata multe de la necuvantatoare – multe le-au si invatat, daca aruncam o privire in domeniul ingineriei, medicinei (si nu numai). Animalele reamintesc omului ca nu este decat o mica parte din Creatie si ca fiecare aceasta parte are un scop bine determinat, propria-i pricepere si intelepciune.

Religiile organizate nu il invata asa pe om, din contra, il invata ca e “superior”, ca e stapan peste tot ce exista si totul exista pentru el. Credinta nativilor americani spune: “Pamantul nu ne apartine noua, noi apartinem Pamantului”.

Resurse:
http://www.legendsofamerica.com/na-totems.html
http://www.warpaths2peacepipes.com/native-american-culture/
sursa foto: https://www.facebook.com/native.encyclopedia/

11 comentarii:

  1. Ce frumos si interesant e acest articol! Si eu mereu am fost pasionata de amerindieni, dovada faptului ca am fost fana cartilor precum Winetou . :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Raisa.
      Si eu am savurat romanele "cu indieni" ale lui Karl May. Datorita acestora am ajuns sa caut mai multe informatii despre "pieile rosii" - si datorita filmelor cu indieni si cowboy. :)

      Ștergere
  2. Imi place mult subiectul! Si iti multumesc din suflet ca l-ai abordat.
    Cred ca multe lucruri rele se intampla din cauza ideilor contrare Creatiei. Am citit ca reincarnarea unui om se poate face si intr-un animal. Asa ca de ce sa nu credem ca nu intamplarea face alegerea.
    A crede ca exista ghizi spirituali, pana la urma este si asta o alegere, dar de ce nu ar fi? Pana la urma momentele de inspiratie, de gratie cum li se mai spune, de unde provin?
    E complicat, dar frumos. Si a ne gandi la lucruri frumoase face bine la sufletel! :)
    Seara faina si o saptamana frumoasa, frumoasa! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Suzana draga. Cu multa placere. :) Imi place "tema" foarte mult.
      Pitagora (intre altii) nu gusta carne, considerand ca si animalele au suflet, iar pentru faptul ca avea si credinta in transmigratia sufletelor (reincarnare, altfel spus) gandea ca ucigand un animal, omul si-ar fi putut ucide unul dintre stramosi.
      Poate chiar exista “gardieni spirituali”, “ingeri pazitori” (si nu numai) - uneori am tendinta sa afirm ca “stiu” ca exista , ‘ca de prea multe de coincidente “ciudate” am avut parte. :) Si, vorba ta: momentele de inspiratie de unde vin? Sau reactia cea mai potrivita intr-un moment delicat… Rational, e vorba despre “mecanismul” creierului pe care – se zice – nu-l folosim la capacitate maxima - multimea de cercetatori recunoaste ca nici azi nu au descoperit adevaratul rol al unor organe (sau alte minuni ce mai avem in noi). Asa ca, imi place sa “cercetez” ceea ce... nu pricep. :)
      Iti doresc, cu drag, sa ai un weekend minunat! <3

      Ștergere
  3. Cine scrie Diana ? tu si mana ta ? ... toate astea .. mai spre seara am ce citii , imi place sa interactionez dupa ce imi risipesc energiile zilei .
    O doamna a fost chemata si filmata , in timp ce vorbea cu un cal , proprietarii nu se mai intelegeau cu animalul si deaceea s-a ajuns aici . Femeia a dat "verdictul" : __ Calul imi spune ca a avut parte de un tratament rau in tineretea lui . Dupa ce doamna mediu a plecat , problema a fost rezolvata , calul a devenit din nou sociabil cu proprietarii . A fost dat la televizor si a fost privita aceasta fapta mai mult ca o minune nemaintalnita sau rar implinita . Femeia ne-a spus la toti , ca noi avem aceleasi puteri ca si ea de a comunica cu animalele , totul e sa le dezvoltam . Frumoasa istoria asta a secolului 21 ! Eu unul nu cred , animalul poate comunica cu omul dar numai prin afectiune . Insa tot mai m-am repetat si cu alte ocazii : Animalele ele au suflet ca si noi oamenii . Te intreb si eu , sau pe cine a scris textul de mai sus . De unde stie ca omul are suflet ? dar curios ca am pornit in alte cautari spunand ca animalele nu sunt lafel ca noi si nu au suflet si spirit . " Si m-a mai deranjat ceva " Mica si mare parte a creatiei , e clar ca omul nu a dat nastere animalelor iar natura nu ar trebuii decat sa ne responsabilizeze daca mai dorim sa avem aer de respirat pe aceasta planeta . Noi oamenii semanam atat de mult cu maimutele si tot degeaba avem intelect , sfidam , sfidam la maximum , si stie toata lumea de ce : avem nevoie decat de relaxatie si distractii , caci altfel nu avem dobandit nimic in plus , atat poate ca am invatat sa ne urcam in cosmos si poate odata la nevoie , noi ne salvam si animalele nu . Genetic suntem 98 la suta asemanatori cu cimpanzeii . Pentru cine inteleseaza : Suntem o alta specie de maimuta 100 la suta maimuta , pentru ca nu avem proba contrarie , nici macar nu se poate dovedii , din varful ierarhiei unde esti cea mai inzestrata si perfecta maimuta din cate au existat vreodata !

    RăspundețiȘtergere
  4. am spus si eu o prostie : numai prin afectiune , dar si prin inteligenta .

    Tot binele din lume , meriti cu avarat sa fi fericita !!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte interesant articol. Indienii din America erau oameni profund legați de natură, pe care o divinizau. După ce i-au decimat sute de ani, „neo-americanii” au început să realizeze ce oameni faini au fost băștinașii Americii.
    Numai bine îți doresc cu drag și zile cu bucurii! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere.
      Azi, cei mai multi, au ramas credinciosi "Marelui Spirit", Naturii, dar sunt si multi care-si neaga originea sau o ignora.
      Nativii americani, azi mai mult decat inainte, se straduiesc sa pastreze traditiile dar sunt triburi din care nu mai exista nici macar un reprezentant... Sunt ajutati de "neo-americanii" care au inteles ca "pieile rosii" fac parte din istoria Americii (atat "partea" Canadiana cat si SUA). Din punctul meu de vedere, e fascinanta (si) traditia acestora.
      Multumesc, Alex. Iti doresc, cu drag, zile fericite! Weekend minunat sa ai!

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.