Regulile de viaţă ale lui Paracelsus

Acolo unde sufera spiritul, sufera si trupul, credea Paracelsus.

Portret de Quentin Matsys

Numele sau era Teofrast, Philippus Aureolus Theophrastus Bombastus von Hohenheim si s-a nascut intr-un sat de langa Zurich, Elvetia, in anul 1493. Orgolios si plin de sine, si-a ales numele de Paracelsus pentru a se arata la acelasi nivel cu Aulus Cornelius Celsus (n.c.25 i.Hr.- d.c. 50 d.Hr., medic enciclopedist roman, supranumit Hippocrate al latinilor si Cicero al medicinei) – in limba greaca “para” inseamna “langa”, “aproape de”. Era atat de plin de sine incat se autointitula “Isus al medicinei”.

A fost medic (primele notiuni de chirurgie si medicina le-a primit de la tatal sau), alchimist, fizician, astrolog, teolog, filosof, botanist, ocultist, contemporan cu Leonardo da Vinci (1452-1519), Martin Luther (1483-1546), Nicolaus Copernic (1473-1543), Nostradamus (1503-1566).

A fost considerat si sarlatan, creator al faimosului homunculus, desi el nu a avut pretentia ca ar fi fabricat un om artificial, un precursor al Golemului.

La 16 ani a inceput sa studieze la facultatea de medicina din Basel, apoi la Viena, unde obtine titlul de absolvent (Baccalaureus in medicina, 1510) si obtine mai apoi titlul de doctor in medicina la Universitatea din Ferrara (1516), cam pe vremea cand acolo studia si Copernic.

Este considerat initiatorul miscarii iatrochimice (iatrochimia - parte a alchimiei care aplica chimia in medicina, considerand procesele fiziologice numai ca fenomene chimice), fiind considerat parintele chimiei, initiatorul chimioterapiei moderne, fondatorul chimiei medicale; unii il considera precursorul medicinei homeopatice; e fondatorul toxicologiei moderne. E numit si “Luther al Medicinei” pentru ca a adus mai multe reforme in medicina (a introdus metoda stiintifica si chimia, intre altele); e cunoscut pentru denumirea zincului (zincum) dar si pentru introducerea mercurului in tratamentul sifilisului.

Este cel care a descoperit calitatile anestezice ale eterului si a preparat, drept calmant, pilulele de laudanum (pe care dusmanii lui le numeau “baliga de sobolan”). A eliberat medicina de superstitiile ce o stanjeneau (nimeni nu poate fi vindecat prin credinta, decat daca e bolnav de o folosire nepotrivita a credintei – spunea el).

A fost si pe front, ca medic militar pe campurile de lupta alaturi de venetieni sau de Francisc I, sau impotriva lui Carol al V-lea. A calatorit in toata Europa, dar si in Arabia, Egipt, Tara Sfanta, Constantinopole. Oriunde mergea invata de la oricine stia ceva – considera ca nu e nimic rusinos in a invata de la un vraci, de la un barbier sau de la altii fara studii. In una dintre calatoriile sale avea sa-l intalneasca pe Erasm din Roterdam, care avea sa-i devina prieten si care l-a ajutat sa devina profesor la Basel (1526), de unde a fost dat afara din cauza comportamentului sau ireverentios faţă de maestrii sai.

Pe langa faptul ca avea metode de tratament foarte controversate, el a invitat la cursurile sale cetateni obisnuiti, ceea ce nu era pe placul tuturor. In 1538 a fost exilat din Basel. A murit in septembrie 1541, la Salzburg, Austria.

Viata dezordonata, calatoriile, alura pitoreasca, furiile greu stapanite, curajul ideilor i-au adus numeroase laude dar si multe dusmanii, injurii. A fost acuzat de alcoolism si de dezinteres in ceea ce priveste ceremoniile religioase, cand el, de fapt, se vedea a fi un Doctor ale Sfintelor Scripturi, Doctor al Divinitatii, considerand credinta religioasa ca un proces intim care se cultiva in propria constiinta si nu in public.

Posteritatea este cea care i-a recunoscut geniul filosofic, talentul de scriitor, remarcabilele intuitii medico-stiintifice, originalitatea experientelor.

Paracelsus a dorit sa inteleaga adevarata natura a omului si relatia sa cu cosmosul, voia sa produca tratamente curative pentru corpul uman, care sa poata induce armonia intre corp, spirit si minte. Inca din timpul sau, Paracelsus descoperise ca omul are abilitatea de a se autovindeca.

In secolul XVI, Paracelsus ar fi elaborat un set de instructiuni (reguli de viata) a caror respectare conduce la o perfecta sanatate fizica, emotionala si mentala.

1. Imbunatateste-ti stare de sanatate

Pentru a face acest lucru, trebuie sa respiram cat mai des cu putinţă, profund si ritmic umplandu-ne plamanii cu aer proaspat. Bea in fiecare zi, cu inghitituri mici, doi litri de apa. Mananca multe fructe si mesteca mancarea cat poti de mult. Evita alcoolul, tutunul si medicamentele in afara cazului in care nu urmezi vreun tratament pentru vreo afectiune. Baia zilnica este un obicei pe care il datorezi propriei tale demnitati.

2. Alunga din spiritul tau orice idee de pesimism, de resentiment, de ura, de plictiseala, de tristete, de razbunare sau de saracie, in ciuda tuturor motivelor pentru care ele ar putea exista.

Fugi de orice ocazie de-a avea de-a face cu oameni care sunt viciosi, josnici, dezaprobatori, lenesi si barfitori; evita de asemenea oamenii care sunt vanitosi sau vulgari, pe cei care au o capacitate naturala inferioara de intelegere sau pe cei ale caror subiecte de conversatie sunt senzualiste.

3. Fa cat mai mult bine cu putinţă.

Ajuta orice persoana care s-ar putea afla in nevoie, insa niciodata sa nu ai o slabiciune pentru cineva mai mult decat trebuie. Trebuie sa ai grija de energia proprie si sa eviti formele inutile de sentimentalism.

4. Uita orice ofensa, sau mai bine, straduieste-te sa te gandesti la binele si bunastarea celui mai mare dusman al tau.

Sufletul tau este un templu care nu trebuie sa fie niciodata corupt de ura. Suntem cu totii fiinte minunate care sunt calauzite de o voce interioara. Ai in vedere insa faptul ca aceasta voce nu iti va vorbi deodata. Este nevoie sa te pregatesti pentru ea in timp, distrugand straturile suprapuse ale vechilor comportamente, ganduri si greseli care iti apasa sufletul. Sufletul este divin si perfect in sine, insa lipsit de putere din cauza metodelor imperfecte pe care i le-ai furnizat pentru manifestarea sa.

5. Retrage-te in fiecare zi intr-un loc unde nimeni nu te poate deranja, cel puţin pentru jumatate de ora. Stai cat mai confortabil cu putinţă, cu ochii pe jumatate inchisi si fara sa te gandesti la ceva. Acest lucru intareste puternic creierul si spiritul si te pune in contact cu energiile bune. In aceasta forma de meditatie si tacere ne pot veni idei stralucite, capabile sa ne schimbe intreaga existenta. In cele din urma, toate problemele tale vor fi rezolvate victorios de vocea interioara care te va ghida in acele momente, impreuna cu constiinta ta. Acesta este diamantul de care vorbea Socrate.

6. Mentine o tacere absoluta asupra tuturor chestiunilor personale.

Ca si cum ai fi facut un juramant solemn, abtine-te de a expune celorlalti, chiar si celor mai intimi prieteni sau rude, ceea ce gandesti, auzi, stii, inveti, suspectezi sau descoperi. Cel puţin pentru o perioada de timp ar trebui sa fii o casa cu ziduri sau o gradina inchisa. Aceasta este o regula de mare importanta.

7. Niciodata sa nu te temi de oameni sau de ceea ce ar putea aduce mâine.

Sa ai un suflet puternic, curat si totul se va arata a fi cum nu se poate mai bine. Niciodata sa nu te gandesti la tine ca fiind slab sau singur deoarece in spatele tau se afla armate puternice pe care nici nu ti le poti imagina - nici chiar in cele mai indepartate visuri. Daca iti ridici moralul atunci nu va exista niciun rau care sa te atinga. Singurul dusman de care trebuie sa te temi esti tu. Teama si neincrederea in viitor sunt mamele tuturor esecurilor si aduc cu ele dezastru.

Şarlatanul studiază maladiile in organele bolnave unde nu gaseste altceva decat efectele, ramanand ignorant in ceea ce priveste cauzele. Adevaratul medic studiaza cauzele bolilor studiind universul uman. (Paracelsus)

Surse: http://www.garbo.ro; https://ro.wikipedia.org/wiki/Paracelsus; http://mihaivartejaru.blogspot.ro/2011/07/cronica-paracelsus-si-misterele-naturii.html;

Maestrii ocultismului, de Andre Nataf, Ed. Enciclopedica, 1995.

Surse foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Paracelsus#/media/File:Paracelsus.jpg

http://lendasemisteriosdomundo.blogspot.ro/2010/05/alquimia.html