Pagini

2016-09-17

Femei in piele de bărbat

Eeeh, nu chiar in piele, ci in haine. Si nu, nu e vorba despre transsexuali si nici despre travestiti, ci despre femei care, candva – din cauza restrictiilor sociale – nu au putut face ceea ce doreau si au ales sa se imbrace ca barbatii si sa se dea drept barbati, in unele cazuri.

Portret de Eugene Delacroix, 01.01.1838
Despre scriitoare care au folosit pseudonim masculin stie toata lumea. George Sand este una dintre “celebritati”. Amantine-Lucille-Aurore Dupin de Francneil (01.07.1804 – 08.06.1876) purta si haine barbatesti, dar stia toata lumea ca este femeie, si o scriitoare stralucita.

Dupa ce divorteaza duce o existenta boema si scandalizeaza “lumea buna” cu apucaturile masculine: purta pantaloni, avea obiceiul de a fuma pipa sau tigara dar scandaliza mai ales cu aventurile sale amoroase, care erau acceptate barbatilor dar nu si femeilor. Are o scurta relatie amoroasa cu romancierul Jules Sandeau, care o ajuta sa scrie primul roman, Rose et Blanche ou la Comedienne et la Religieuse, pe care-l semneaza J. Sand - de aici ii vine mai apoi ideea pseudonimului.

Pseudonimul George Sand apare pentru prima data pe coperta romanului “Indiana”, roman pentru care chiar si Balzac isi arata pretuirea. Ii cunoaste pe Sainte Beuve, Merimée si Vigny.
Delacroix ii face portretul pentru Revue de deux mondes – intre cei doi legandu-se o prietenie lunga si, oarecum, de dragoste. Intre iubitii ei celebri sunt Alfred de Musset (legatura ce avea sa devina celebra), alaturi de care pleaca in Italia, si la Venetia il paraseste pentru medicul Pagello. Prin intermediul muzicianului Franz Liszt il cunoaste pe Frederic Chopin, pe care-l introduce in cercul artistilor romantici si alaturi de care petrece o iarna la Mallorca, unde el incerca sa-si vindece boala (primele semne ale tuberculozei).
La vremea cand era casatorita se spune ca sotul ei, baronul Dudevant (pe care l-a luat de sot din cauza unor certuri cu mama ei), a cerut Legiunea de Onoare in calitate de… incornorat.
Intre altii, Gustav Flaubert si Al. Dumas fiul o conduc pe ultimul drum.

Si despre femeile pirat Anne Bonney si Mary Read, care purtau haine barbatesti si bagau spaima in marinari stia toata lumea ca sunt femei… Dar au fost si cazuri in care puţini stiau ca stau de vorba cu femei. M-am oprit la doua dintre ele, desi sunt mai multe in istorie: Marinus (care pare a fi legenda si atat) si Albert Cashier.


In secolul şase ar fi trait Marinus, care s-a numit Marina la nastere. Tatal ei a dorit sa se alature unei manastiri asa ca si-a luat fata cu el, deghizata in baiat (pentru ca altfel ar fi trebuit sa se desparta de ea). Au devenit calugari in respectiva manastire si toate au fost bune si frumoase pana cand, intr-o calatorie, s-au cazat la un han si fiica hangiului i-a facut avansuri tanarului calugar - care a respins-o. Fata a mintit ca a fost sedusa si a ramas insarcinata. Tanarul calugar nu si-a dezvaluit adevarata natura, a fost exclus din ordinul calugaresc si i-a fost adus spre crestere si pruncul nascut de hangita. Abia la moartea calugarului s-a aflat ca era femeie.


Albert Cashier, noiembrie 1864
Albert Cashier s-a născut ca Jennie Irene Hodgers, in anul 1843.
In anul 1862, deghizata in barbat, s-a inrolat in Regimentul 95 Infanterie Illinois, cu numele de Albert Cashier. A luptat in 40 de batalii, pana in anul 1865. Dupa razboi a continuat sa traiasca deghizata in barbat. Timp de 40 de ani a lucrat ca ingrijitor la biserica, lucrator in cimitir, lucrator stradal, a votat si a primit pensia de veteran. In 1910 a fost lovita de o masina si si-a rupt piciorul – medicul care a tratat-o i-a aflat secretul dar a fost de acord sa pastreze tacerea. In 1911 s-a mutat intr-o casa pentru veteranii de razboi si pentru ca mintea i se deteriora si nu se mai putea ajuta singura, ingrijitorul, cand i-a facut baie, a descoperit adevarul. De atunci a fost obligata sa poarte rochie.
Cashier a murit in 1915 si a fost inmormantata in uniforma militara si pe piatra de mormant scria “Albert D.J. Cashier” Cand a fost rezolvata problema numelui a fost facut un al doilea mormant, pe care erau scriese ambele nume: Albert Cashier si Jennie Hodgers.
***
Chiar si in mileniul trei femeilor le sunt interzise unele lucruri: o vizita pe Muntele Athos, de exemplu, unde au ajuns, totusi, cateva femei: una imbracata in calugar si cateva au ajuns din greseala, intrand ilegal in Grecia.

Meteora, “locul unde cerul se intalneste cu pamantul”, a fost alta zona in care femeile nu au avut acces. Prima femeie care a ajuns acolo a fost Regina Maria a României, dupa casatoria sa cu Principele Carol al României, in 18 martie 1921. Cand staretul Manastirii Marea Meteora i-ar fi spus ca femeilor nu le este permis accesul ea ar fi replicat: “Eu nu sunt femeie. Eu sunt regina” – si a fost lasata. Abia dupa o jumatate de secol li s-a permis accesul tuturor femeilor la peşterile de acolo, dar din cele 24 de manastiri existente azi mai sunt doar şase - si nu cred ca din cauza femeilor. :)
Nu stiu daca e legenda povestea cu Regina Maria; mi-ar plăcea sa fie adevar.
 _______________________________________
Foto George Sand (domeniu public, wikipedia)
Foto Albert Cashier “domeniu public” (wikipedia)

14 comentarii:

  1. Bună Diana!
    Îmi amintesc cu plăcere de George Sand,îmi plac mult citattele ei”Nu mi te arăţi destul ca să pun stăpânire pe tine şi ca să mă dedic ţie în întregime. Tu mă atragi, mă măguleşti cu o suflare îmbălsămată dintre adierile tale cereşti, îmi zâmbeşti printre doi nori de aur, îmi apari în vise, mă chemi, mă stârneşti fără încetare să-mi iau zborul către tine, dar ai uitat să-mi dai aripile pentru aceasta.”Mulțumesc pentru aducere aminte!
    Îți doresc un weekend cald și plin de bucurii,draga mea!
    Pup,îmbrățișez cu același drag și mulțumesc de vizită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Elena!
      Si mie imi plac romanele ei. Am avut un fel de... şoc cand am aflat ca e femeie. :)) Si m-am bucurat! :)) Are un stil care nu pare... feminin. Cel puţin asa mi se pare mie. :)
      Multumesc, draga Elena.
      Iti doresc sa ai o zi minunata!
      Imbratisari si pupici, cu drag!

      Ștergere
  2. "Viaţa noastră înseamnă dragoste şi a nu mai iubi înseamnă a nu mai trăi", sau poate "Vrei să vezi fericirea în dragoste? N-o vei afla. Fericirea se află în linişte, în prietenie. Dragostea este o furtună, o luptă."
    Tot citatele lui George Sand.
    Ce perioade triste sunt acestea in care trebuie sa te prefaci in altceva pur si simplu pentru ca societatea nu prea intelege mare lucru.
    Chiar daca acum timpurile s-au mai rafinat, multi oameni inteligenti nu sunt intelesi, sau sunt marginalizati de catre ceilalti. Mereu trebuie sa te lupti pentru ideile bune, culmea pentru ideile bune pentru ceilalati oameni, ceea ce este ciudat rau de tot.
    Am inceput sa bat campii, oricum mi-a placut articolul.
    Ti-ai propus sa scrii o carte? Scuze, e prea personal, dar abordezi subiectele foarte interesant, asa ca ma intrebam daca ai pe agenda o astfel de idee traznita! :D
    Weekend placut draga Diana! Eu ma apuc de lucru acum, un nou giumbusluc. Cine stie ce va iesi...

    "

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Trist de tot sa nu-ti poti urma visul doar pentru ca esti femeie... de exemplu. :)
      Cand a venit vremea sa ma inscriu la liceu am vrut la "auto", spre disperarea parintilor, care ma voiau la... "stiintele naturii". Dar nu faceau inscrieri de fete la acel liceu. In anul imediat urmator au inscris si fete la "auto", dar nu m-am putut transfera apoi... mi-a fost indiferent pentru ca deja cunsocusem 'atelierele auto' si motocicletele. :)
      Excelenta observatie: unii lupta sa le fie oamenilor bine si oamenii nu si nu! Tare trist... dar de inteles: cei cu putere de decizie inabusa din fasa astfel de idei pentru ca un om caruia ii este mai bine este un om care poate fi manipulat mai greu. :(
      Multumesc pentru apreciere. :)

      Ooo! M-am gandit sa scriu o carte dar... ma pierd in amanunte, stau destul de prost la gramatica (nu se vede intotdeauna) :) Nu as zice ca m-am gandit chiar la modul serios la a scrie carti. :) Mai am un defect: cand "documentez" ceva trebuie sa am acces la foarte multe informatii, cea ce nu-mi e prea la indemana avand in vedere ca - in multe cazuri - informatiile cu adevarat interesante nu prea sunt pe net, iar daca vreau sa 'abordez' o chestiune din alte unghiuri decat cele deja exploatate chiar am nevoie de acces la documente, locuri, oameni... si cand acestea sunt departe... contul din banca isi spune cuvantul. :)

      Am citit noul episod cu E.C.E. :) Mi-a placut - mai ales "ideea sarpelui". :) Si mi-a placut si (ne)risipirea - foarte mult. :)

      Multumesc, Suzana draga!
      Iti doresc sa ai o zi minunata!

      Ștergere
  3. Interesant, am aflat lucruri pe care nu le știam - mă refer la Marinus și Albert Cashier. Cred că. totuși, aveau tendințe transsexuale, altfel nu se explică acest mod de viață - pe viață!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E posibil, dar cred ca nu mai puteau da inapoi... Mai ales soldatul. :) Nu i-a fost prea usor dupa ce au descoperit ca e femeie... :(

      Ștergere
  4. foarte interesant post..ti-o mai recomand si pe cea care a fost primul doctor/surgeon din Anglia, care de fapt era femeie..a trait toata viata imbracata n barbat si a fost extrem de respectata, dar abia la moarte au descoperit ca era femeie....dr James(Margaret)Barry...http://www.dailymail.co.uk/news/article-527128/Unmasked-Britains-female-doctor-pretended-man-46-years.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru info.
      Chair si in secolul XX sunt cateva femei care s-au deghizat in barbati pentru a-si putea urma visul. De exemplu Rena Kanokogi (in 1959) s-a dat drept barbat pentru a participa la turneul de judo din New York; a castigat competitia dar a fost obligata sa returneze medalia cand au aflat ca e femeie - mai apoi a plecat in japonia; ea a fost prima femeie care s-a antrenat alaturi de barbati la acest sport. A organizat primul concurs mondial de "judo feminin" la... Madison Square Garden din New York City.
      In istoria literaturii - sa zic asa - sunt destule care au ales pseudonime masculine pentru a fi nu doar publicate, dar si pentru ca romanele lor sa se vanda...
      Ce lume... nebunatica! :)

      Ștergere
  5. Intr-o era in care femeile nu aveau prea multe drepurit, unele aleg aceasta cale pentru a se afirma.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu neaparat pentru a se afirma, cat pentru a-si urma visul. :) Celebritatea (afirmarea) le-ar fi putut dauna, pentru ca fiind sub lupa societatii ar fi putut fi descoperite destul de usor si numai bine nu le-ar fi fost...

      Ștergere
  6. Interesant subiect !Am o mare admiratie pentru George Sand,care,pe langa alte multe calitati,stia sa discearna intre prietenie si iubire vremelnica.
    Nu am stiut de celelalte doua,alegerea lor,dar despre doctor Barry,am citit.
    In cazul ei,cred ca e o mare asumare de raspundere si o dovada de pasiune,
    canalizata,cu orice sacrificiu,pentru medicina,pentru binele oamenilor !
    Saptamana usoara iti doresc !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si de aceasta data sunt de acord cu tine. A dovedit, cred, in mai toata viata ei ca stie care e diferenta. :) Scriu aceasta bazandu-ma pe cele ce am citit despre ea si scris de ea.

      Da, as zice ca ea este dintre cele care s-au gandit la oameni mai mult decat la a-si implini un vis. Stia ca poate fi de ajutor. La oameni, poate, s-au gandit si cele care au ales sa lupte - ca barbati - pe diferite fronturi - la oameni si la patrie.
      Multumesc, Natalia.
      Zile fericite iti doresc!

      Ștergere
  7. Eu mereu invat ceva nou cand intru pe pagina ta :)
    Cand eram mica imi doream tare mult sa ajung pe muntele Athos, eram chiar frustrata si nu intelegeam de ce le era interzis femeilor. Nu ca as intelege (sau as vrea sa inteleg) in ziua de azi.
    Te pup cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Evelyn. :)
      Pe muntele Athos nu au voie femeile pentru a nu-i "zbuciuma spiritual" pe calugarii ascunsi acolo - sunt convinsa ca spiritual i-ar tulbura! :)) Altfel spus: e usor sa fie sfinti departe de ispite. :) Si cand mai dau si sfaturi "pacatosilor" care-si asuma vartejul vietii "plin de ispite" devin amuzanti. :)
      Zile fericite iti doresc, cu drag! Pupici! <3

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.