O ţară care se degradează

O ţară ai cărei fii devin din ce in ce mai indiferenti faţă de interesele generale ale ei, e o ţară care se degradează in sensul moral. Decăderea ei e apropiata. (Ernest Renan, 1823-1892)

România este o ţară care se degradează. Foarte multi cetateni arunca vina pe politicieni. Dar nu e vina politicienilor ca unii arunca gunoaiele in apele raurilor si lacurilor, de exemplu. Nu e vina vreunui politician ca unii scuipa coji de seminte pe unde-i apuca pofta de bomboane agricole.

Pentru a pastra ţara curata e nevoie de conştiinţă, de bun simţ, de minima educatie.

In scoli nu se mai predă istoria, asa cum se preda odata. Tinerii stiu tot mai puţin despre trecut si, cu cat trece timpul si urmeaza alte generatii, vor sti si mai puţin. Poate ca istoria a fost atat de mult falsificata incat nici nu mai stim care e adevarul istoric…

Unii oameni arunca piatra spre politicieni pentru ca acestia refuza sa “decreteze” ca un stramos sau altul e “erou national” si, zic ei – de fapt, urla si scriu pe unde apuca – nu-si pot cinsti eroii. Ca si cum nu poate fi cinstit un erou fara a fi “decretat" erou. E suficient ca o mână de oameni sa se adune, sa promoveze eroul, sa il cinsteasca – se formeaza o cutuma care ar putea deveni lege, in timp aliniindu-se tot mai multi cetateni pentru a cinsti un erou sau altul.

Cand laşi o naţiune fara conştiinţa trecutului e ca si cum laşi un copac fara radacini.

Foarte multi cetateni români se comporta, cumva, cam cum s-ar comporta animalele de la circ care ar fi eliberate, dintr-o data, in jungla: nu stiu ce sa faca, asteapta sa fie hranite… Si azi, dupa aproape 30 de ani de la “eliberare” multi români nu doar ca asteapta “sa le dea statul”, dar isi si cresc copiii in acest spirit al dependentei de stat. Libertatea vine cu o mare responsabilitate! Uneori, statul trebuie obligat sa dea ceea ce intra in atributiile lui sa dea. Statul, insa, e reprezentat de indivizi alesi de popor si cei mai multi cetateni aleg in functie de cum sunt ei, aleg in functie de cine promite mariri de salarii, de pensii etc.. Foarte multi dintre cei care voteaza nu sunt interesati de moralitatea alesului daca acesta a plantat floricele prin oras si a avut grija sa pastreze curata urbea. Nu conteaza ca, altfel, o multime de oameni nu apa calda si caldura, ca scolile stau sa se darame, ca se infunda canalizarea la fiecare ploaie mai serioasa, ca isi inseala sotia/sotul, e cercetat penal, numele sau e auzit in legatura cu unele “inginerii financiare” s.a.m.d. Oamenii nu se informeaza, iar informatia de calitate e cea care confera putere si necesita si ceva cercetare si minte deschisa. Chiar si de le aduci dovezi indubitabile acesti oameni vor sustine ca dovezile sunt ‘facaturile dusmanilor”. Cetatenii nu sunt interesati nici de cata scoala are un ales sau prin ce s-a remarcat (pozitiv) inainte de a fi impins la inaintare.

Limba româna e facuta praf, atat de politicieni cat si de cetatenii fara functii politice. Intalnim tot mai rar “e la moda”, pentru ca acum e “in trend”; nu mai avem “marca”, avem “brand”; nu mai avem “trebuie sa avem”, ci “must have”. Limba va muri inaintea ţării.

Consumul e la mare incurajare. Productia… da-o-ncolo, la ce ajuta? De ce sa vrei o fabrica la periferie atunci cand poti avea un mall in centrul orasului? Oamenii sunt incurajati sa se imprumute la banci si la diferite institutii financiare nebancare pentru a-si satisface dorinta de consum – un om cu datorii este sclavul perfect.

Românilor nu le mai pasă de semeni. Cui ii pasa ca tot mai multi oameni ajung in strada? Cui ii pasa ca elevele de liceu (si nu numai) raman insarcinate cu barbati care au varsta tatalui lor sau mai mult? Cui ii pasa ca fete de 11 ani sunt date de la un satean la altul pentru sex? E politicianul vinovat pentru asta sau barbatul care stie cati ani are fata pe care o calareste sau comunitatea care vede si tace?

Un angajat refuza sa execute ceea ce nu e scris in fisa postului? Ghinionul lui! Vin alti zece sa execute. Salariul e mic si un tanar absolvent de facultate il refuza? Nu-i bai! Zece alti absolventi fara standarde ridicate stau la uşă sa ia postul. Apoi, toti acestia angajati cu salarii mici se plang ca muncesc precum sclavii pe salarii de mizerie.

Solidaritatea, compasiunea sunt moarte in România.

Spitalele sunt mizerabile – ma refer doar la curatenia (care lipseste) de prin saloane si sali de baie, de pe holuri si mobilier. Administratorii de spital pretind ca nu au bani suficienti pentru… produse de curatat. Nicidecum nu e vorba de bani atunci cand jegul se aduna la colturi – doar cu apa si sapun poate fi curatat, dar nu e cineva care sa aiba constiinta si s-o faca, desi are in fişa postului astfel de atributii. In ceea ce priveste dotarea spitalelor e tot jale; salariile personalului medical sunt mici, dar chiar e nevoie de bani sa se poarte decent cu fiecare bolnav? Nu sa-l iubeasca, dar macar sa nu-l batjocoreasca. Sa nu lase mortul in salon peste noapte, sa nu jigneasca oamenii imobilizati care au facut pe ei, sa ii hraneasca pe cei care nu se pot hrani si sunt singuri pe lume sau rudele sunt la mari distante. Sa accepte voluntari daca nu reusesc sa faca faţă!

România e printre puţinele state care are o lege ce permite vanzarea terenurilor (agricole) catre straini fara vreo conditie speciala. A zis U.E., politrucul român a executat. Cetatenii se plang ca au facut asta politicienii. Dar cine ii obliga sa vanda teren strainilor?! Oh! De fapt, terenurile au fost, in mare parte, cumparate de cei care stiau incotro bate vântul si au avut si banii necesari – stiau ca va veni ziua, aşa ca au achizitionat la greu terenuri până au ajuns… latifundiari. Acum vor face o avere din vanzarea acestor terenuri catre straini. Unii dintre acesti “latifundiari” au cerut, altii cer, votul românilor - si il vor avea, pentru ca prea multi români se gandesc numai la ei, la ziua de azi, desi cei mai multi au copii.

Se zice ca cine nu are batran sa-si cumpere. Depinde ce fel de batran. Sunt unii care zic: “Sunt batran, nu-mi mai pasa ce se intampla”. O.K.! De acord, dar fii bun si gandeste-te la ceilalti, care nu-s batrani.

Copiii, tinerii nu mai invata sa gandeasca singuri, sa gandeasca pe termen lung, sa compare stiluri de viata, lumi, sa vada ce-i inconjoara si sa ia decizii in deplina cunostinta de cauza. Sunt invatati sa gandeasca pe termen scurt, sa ia totul de-a gata, sa nu puna intrebari, sa nu citeasca… Un om care nu citeste e un om care nu poate face probleme politicienilor de factura indoielnica.

Cei care mai invata sunt cei care au parinti care se intereseaza cu adevarat de viitorul copiilor lor.

Comunismul nu a permis oamenilor sa invete sa gandeasca singuri, dar faptul ca, la un moment dat, lipseau atat de multe, erau atat de puţine de facut, a permis cetatenilor sa citeasca, sa inventeze metode prin care sa usureze apasarea jugului… Azi totul e stralucitor si reclamele ii pacalesc pe cei slabi de inger ca si ei pot avea Lamborghini daca urmeaza niste cursuri de “dezvoltare personala”. Si Lamborghini ajunge la “profesor”.

Poate cineva să prindă furtuna cu o plasă pentru fluturi?

Constatăm acum în viaţă

Faptul trist, dar şi profund:

Pleava stă la suprafaţă,

Perlele se duc la fund.

(Gotthold Ephraim Lessing)

(foto domeniu public)