Tramvaiul prin Braşov

După trenul – mai mult tramvai cu aburi – care străbătea oraşul prin anul 1892 – linie desfiinţată rând pe rând in 1922-1927, 1933, 1948 şi 1960 total - in anul 1987 a fost înfiinţată linia tramvaiului 101, care făcea legătura între trei cartiere unde se aflau cele mai mari întreprinderi din oraş: Autocamioane - Steagul Roşu (azi cartierul Astra), pe Bd. Alexandru Vlahuţă, Bd. Gării, str. 13 Decenbrie spre cartierele (si uzinele) Tractorul şi Rulmentul; indirect, deservea şi platformele Uzina II dar şi alte zone adiacente.

Uzinele au început să dispară de prin 1995, tramvaiul a fost desfiinţat in anul 2006 şi pe motiv că era costisitoare întreţinerea, dar mai mult pentru că nu se mai justifica linia gândită pentru a transporta muncitorii la uzine. In plus, nici traficul care e azi nu ar mai permite tramvaiul pe o portiune din traseul vechi.

După ce au desfiinţat linia de tramvai şi au umplut oraşul cu giratorii şi giraţii bântuia zvonul că vor să construiască un traseu pentru tramvai. Au desfiinţat şi cele mai multe linii de troleibuz – şi bântuie zovunul că vor să le monteze din nou cablurile aeriene pentru curentul electric necesar troleibuzelor. Acum e la modă curentul electric, mai puţin poluator – mai puţin poluator era şi când au desfiinţat liniile, şi se ştia asta şi atunci dar, deh! Banii trebuie cheltuiţi pe ceva.

Dar nu-i aşa doar la noi. In Luxemburg, de exemplu, au desfiinţat tramvaiul prin 1980 şi acum reinstalează linii de tramvai. La fel se întâmplă şi în Marea Britanie, in unele orase in care liniile au fost desfiinţate.

Revenind la tramvaiul braşovean… Ce am înţeles din discuţiile altora este că tramvaiul V3A (cel rosu cu alb, in circulaţie) este din primele loturi care au ajuns in Braşov (1987-1988) şi a fost produs de Faur, in colaborare cu Uzina de Reparaţii “Atelierele Centrale”, Bucureşti, iar la Electroputere Craiova erau modernizate.

Vara te transformai in lichid – şi era bine să ai o sticlă goală la tine, să te topeşti in ea – iar iarna îţi îngheţa apa din sânge. N-o să uit curând ziua de iarnă in care am mers cu tramvaiul jumăte din traseu – şi-am îngheţat bocnă – am stat şase ore într-o sală neîncălzită (se defectase ceva la centrală) şi apoi drumul până la staţia de tramvai – 30 de minute prin zăpadă şi ger, stat in staţie până să vină tramvaiul… şi când am urcat imi clănţăneau dinţii atât de tare încât dacă luam o piatră între dinţi o făceam nisip până acasă… Nu, nu erau taxiuri in apropiere şi nici telefoane mobile cu autonomie atât de mare.

Aşa era cu tramvaiul iarna: doar că nu ţi se lipea limba dacă ai fi pus-o pe bara de care te ţineai. Dar de ce ar pune cineva limba pe o bară din tramvai?! Să nu uit scârţâitul! Scârţâia din toate încheieturile şi vara şi iarna, iar cei care aveau apartamentele spre stradă pe unde trecea tramvaiul… vai mama lor! S-au obişnuit – au zis mulţi, dar faptul că s-au obişnuit nu înseamnă că zgomotul nu le “lucra” creierul şi odihna numai odihnă nu era. Ceva mai târziu după 1995 au adus tramvaie de prin Germania (second hand, evident, dar gurile rele ziceau că la preţ de noi) – erau încălzite şi mult mai silenţioase decât cutiile de conservă pline cu rulmenţi, de până atunci.

Din cauza terasamentului distrus te şi zgâlţâia, şi pentru a nu sări de pe şine mergea tramvaiul cu circa 40 de km/ora (mai repede ajungeai pe jos la destinaţie) – îţi ofereau servicii complete, nu se jucau.

Înainte de 1989, din fericire, nu am făcut naveta cu tramvaiul, şi când aveam de mers in vreo zonă de pe traseul acestuia evitam orele de vârf, când se mergea şi atârnat de uşi sau in spatele tramvaiului – mai ales in perioada când întrerupeau curentul des şi toate “electricele” circulau, oricum, la intervale mari de timp. Ajunsesem să râdem, zicând că sunt ca ampicilina – le luăm din şase-n şase ore.

Am uitat: cele aflate in circulaţie înainte de 1990 aveau prima treaptă atât de înaltă încât cu fustă strâmtă puteai urca numai dacă ridicai fusta până la brâu, acolo unde nu era bordura lângă – nu toate staţiile aveau refugiu şi nu toate tramvaiele opreau lângă trotuar; în unele staţii traversam o bandă de circulaţie pentru a urca şi soferii erau obligati să aştepte coborârea şi urcarea furnicuţelor.

Nu mi-a plăcut tramvaiul in Braşov…

₪ ₪ ₪

Foto preluate si de la Brasov, orasul sufletului meu.