Ziarele in România - pamflet de B.P. Hasdeu

Personalitatea complexă a lui B.P. Hasdeu a atras de timpuriu condeiele exegeţilor. Le-a atras, mai întâi, pe acelea ale pamfletarilor, dintre care s-a grăbit să nu lipseasca acela al lui Caragiale. Ciudăţeniile omului par să fi copleşit, în contemporaneitate, trăsăturile savantului. Este poziţia broşurii pe care i-a dedicat-o publicistul Dumitru Teleor. Acestea au trecut însă pe al doilea plan, de îndată ce de ideile lui Hasdeu au început a fi preocupaţi N. Iorga, Theodor Capidan, Sextil Puşcariu, G. Călinescu, Mircea Eliade. De publicistica lui Hasdeu primul s-a arătat interesat Mircea Eliade, care, editând, in 1937, două volume de Scrieri, a operat o selecţie printre paginile literare, morale şi politice.

(convorbiri-literare.dntis.ro – Dan Mănucă)

Ce însemna a face gazetărie in România pe vremea când a debutat Hasdeu in viaţa politică o spune chiar el, in pamfletul Ziarele in România, publicat in revista Satyrul (apărută in anul 1866), pamflet din care am ales câteva fragmente:

"Pentru a scri o operă originală, un om, fie măcar si un român, are trebuinţă de învăţătură, de spirit, de meditaţiuni, de răbdare. Pentru a putea traduce, el are nevoie de a cunoaşte cu perfecţie limba sa proprie si limba străină, din care traduce. Pentru a fi ziarist sau, cum se zice, publicist, românul nu are zor de nimic, nici chiar de gramatică! Tot ce-i trebuie sunt ochi, sau urechi, urechi cu cât mai mari cu atât mai bine, şi o căpăţână în înţelesul material al cuvântului, adică un organ comun tuturor animalelor, şi în interiorul căruia se operează, într-un mod confuz, oarecari asociaţiuni de idei". [...]

"Câteodată publicistul stigmatizează, in termeni fulgerători, demoralizarea ţării, corupţiunea funcţionarilor, abuzurile administraţiunii, etc., etc.... Cetindu-l, ai crede că vorbeşte un Caton, că auzi pe un Socrat, că vezi pe un Brutu. Desamăgeşte-te! Ziaristul nostru el înşusi e înnoroiat in viţiuri, e scăldat în corupţiune, e înnecat in abuzuri! Ce vreţi! Între drepturile, cuprinse in calitatea de publicist, se numară şi acela de a cere ca alţii să fie buni, fără ca să fim buni noi înşine".

"Aşa dară, jurnalistul, numai jurnalistul, se bucură in România de prerogativul de a nu şti nimic, de a vorbi verzi şi uscate in numele ţării, de a nu avea principii, sau mai bine, de a le avea prea multe; şi, in fine, de a predica moralitatea de pe însăşi tribuna imoralităţii! Acesta e tipul publicistului român. Sunt excepţiuni, dar excepţiunile nusaunt reguli; şi chiar excepţunile, câte ne întâmpină aci, nu ni se par a fi destul de sigure. Se întâmplă, bunăoară, câte un jurnalist moral, dar ce folos! el nu ştie carte. Se întâmplă, pe de altă parte, câte un jurnalist meşter de a scri, dar fară cea mai mică autoritate morală. Se mai întâmplă câte un jurnalist cu principii nestrămutate, dar vai! acele principii sunt nestrămutate numai in rătăciri. Cât priveşte sacramentalul obiceiu de a îndruga înşiră-te-mărgărite în numele naţiunii, o! in această pirvinţă vă putem garanta, că nu veţi găsi în România nicio excepţie".

Din “Scrieri literare, morale şi politice”, ediţie critică, note şi variante de Mircea Eliade, Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Arta Carol II, 1937.

Date biografice

Bogdan Petriceicu Hasdeu, s-a numit la naştere Tadeu Hîjdeu. S-a născut in 26.02.1838 in satul Cristineşti din raionul Hotin (regiunea Cernăuţi), in Basarabia ocupată de imperiul Ţarist rus (azi, Hotin se afla pe teritoriul Ucrainei). A fost scriitor, filolog român din familia Hîjdău, pionier in anumite ramuri ale filologiei şi istoriei româneşti, academician, enciclopedist, jurist, lingvist (cunoştea 26 de limbi), folclorist, publicist, istoric şi om politic - partizan al lui Kogălniceanu, a susţinut lovitura de stat din 2 mai 1864 a lui Alexandru Ioan Cuza. Mai apoi a susţinut dinastia de Hohenzollern şi, pe aceeaşi linie a ideilor de factură paneuropeană, a devenit membru al Partidului Liberal, ajungând deputat liberal în parlamentul României.

A murit in 25.08.1907 la Câmpina.

Era descendent dintr-o veche familie de boieri români, menţionată încă de pe timpul lui Ştefan cel Mare, cu vechi tradiţii inte­lec­tuale. Tatăl, Alexandru Hîjdău, studiase la Harkov şi, se pare, la Munchen şi Heidelberg. Cunoştea 12 limbi şi avea preocupări, interese şi proiecte multiple în filozofie, istorie şi folclor. Bunicul patern, Tadeu (1769-1835), a rămas în cultura poloneză ca autor al unor foarte bune traduceri din dramaturgul german August Friedrich Ferdinand von Kotzebue (1761-1813).

(paginiromanesti.ca)

Foto portret B.P.Hasdeu: wikipedia (domeniu public), postata de Bogdan

https://commons.wikimedia.org/wiki/User:Bogdan