Superstiţii despre lupi in România

La români există mii de superstiţii – unele dintre ele sunt comune şi altor popoare şi, în unele cazuri, înseamnă exact opusul (acelaşi lucru la unii e de bine, la alţii de rău). Unele dintre acestea sunt chiar caraghioase, dar etnografii, folcloriştii, afirmă că există (sau au existat).

Despre lupi mă aşteptam să fie ceva mai… spectaculoase. ☺

Mitologia românească referitoare la originea lupului afirmă că acesta a fost creat de diavol, pentru "paguba" omului. Numai că diavolul n-a putut să-şi ducă opera la bun sfârşit: după ce a modelat lupul din humă sau lemn, nu a mai reuşit să-i dea viaţă. Pentru a ieşi din această încurcătură, el a acceptat pariul cu Dumnezeu: lupul va prinde suflet, dar nu va fi al aceluia “după care s-ar lua să-l mănânce”. De îndată ce a prins viaţă, animalul înfometat s-a repezit la diavol; acesta abia a scăpat ascunzându-se într-o baltă, lăsând însă o bucata din călcâi în colţii lupului. Animalul care trebuia să fie ajutorul diavolului devine duşmanul lui. Momentul culminant al acestei înfruntari se consumă în miezul iernii, in ziua (de Bobotează, mai ales) în care diavolii nu se mai pot ascunde în tărâmul hărăzit lor: apele adânci şi stătute.

Sărbătorile lupilor la români sunt multe şi superstiţiile legate de lupi nu pot lipsi; am făcut o selecţie (numai despre lupi) şi le scriu “pe categorii”.

De Sfântul Andrei

Ziua de 30 noiembrie era denumită Ziua Lupului sau Godinetul şchiop şi multe din practicile ajunului acestei zile şi din ziua respectivă se leagă de lupi.

Ziua de 8 iulie, însă, e numită tot Ziua Lupului sau Precupului (in calendarul popular românesc sunt peste 30 de sărbători dedicate lupului). In aceasta zi (a Sf. Mare Mucenic Procopie, in calendarul creştin-ortodox), legat de lupi, se spune că sunt interzise muncile casnice, secerişul şi torsul; femeile care lucrează de Ziua Lupului riscă să piardă copiii sau să fie atacate de lupi.

Sfântul Procopie (Precup, Pricop sau Pricope) este cel care apără recoltele şi ţine lupii departe, dacă este respectat cum se cuvine.

În noaptea Sfântului Andrei se spune că lupii încep să vorbească, însă cine îi aude este în pericol de moarte. Vor fi atacaţi de lupi şi se vor transforma în vârcolaci. Tot în această noapte, se mai zice, lupul îşi poate răsuci gâtul şi vedea coada; devine mai sprinten şi prada n-are şanse de scăpare.

Dacă in această noapte vitele mugesc înseamnă că vin lupii; pentru a le feri de lupi, gospodarii fac o cruce din ceară şi o lipesc pe cornul drept al vitelor.

Se spune că Sf. Andrei ămparte lupilor prada pentru iarna ce vine. Nu este bine să mături în ogradă sau în casă pentru că vin lupii şi-ţi mănâncă vitele.

Ca să apere animalele din gospodărie de lupi, oamenii îngroapă un drob de sare descântat în pragul uşii grajdului.

Acela care umblă cu pieptenele in ziua de Sf. Andrei va fi mâncat de lup; mai ales femeile se feresc in acea zi nu numai de a umbla cu pieptenele, dar şi de a-i rosti numele.

Filipii

Filipii sunt zeităţi protectoare ale lupilor, despre care nu s-au păstrat foarte multe credinţe.

In credinţa populară se spune că Filipii ar fi fost nişte apostoli care, pe vremea prigonirii creştinilor, au fost aruncaţi într-o groapă cu lupi, de unde au scăpat prin credinţă. Aceşti Filipi ar fi fost şapte fraţi rătăcitori care umblau prin lume şi care aveau puterea de a-i poci sau schimonosi pe cei care nu-i cinsteau.

Aceste divinităţi cu puteri miraculoase au atăt rolul de a pedepsi cât şi de a proteja. Filipii au puterea de a apăra casele de foc, de lupi, de şerpi şi de primejdii în general. În unele regiuni ale ţării se crede că Filipilor li se supun lupii, iar celor care nu le cinstesc ziua aşa cum trebuie lupii le vor ataca gopodăriiile.

Filipii de toamnă

In tradiţia populară, Flipii de toamnă încep la 10 noiembrie şi, de obicei, se ţin trei zile: 12, 13 şi 14 noiembrie. De Filipi, zilele de la începutul postului, nu e bine să torci, pentru că vin lupii.

Unul dintre Filipi era şchiop şi, pentru că tot rămânea in urmă, este sărbătorit cu câteva zile intârziere, la 21 noiembrie. Numit şi "Filipul Şchiop", acestuia i s-a dus renumele de fiinţă răzbunătoare şi neiertătoare. Toţi Filipii te mai pot ierta, dar Filipul Şchiop – niciodată. In ziua de Ovidenie (21 noiembrie, Intrarea Maicii Domnului in Biserică) se celebrează şi Filipul cel Şchiop sau Filipul cel Mare, divinitate arhaică a lupilor şi conducător al cetei Filipilor, ale căror zile preced Lăsatul de Sec. "Filipul cel Şchiop este sfânt. A fost şchiopătat de Dumnezeu pentru că s-a abătut de la dreapta credinţă." (Th. D. Sperantia, Răspunsul la chestionarul de sărbători păgâneşti).

Filipii se ţin cu trei zile înaintea fiecărei lăsări de post. Trei se serbeaza toamna, in ultimele zile ale dulcelui dinaintea Postului Crăciunului Aceştia sunt mai buni.

Lucinul este o sărbătoare pastorală cu dată fixă: 18 octombrie (Sf. Luca, in calendarul creştin-ortodox), perioada constituirii haitelor de lupi în vederea reproducerii. E specifică regiunii Banat şi era dedicată acestei divinităţi care protejează lupii. Scopul sărbătorii este acela de a preveni ca lupii să distrugă turmele de oi sau bovine.

Filipii de iarnă

Perioada cuprinsă între 25 ianuarie şi 2 februarie (in unele părţi ale ţării 29 ianuarie - 2 februarie) este cunoscută sub numele "Filipii de iarnă”. Nedeia Lupilor, de Sfântul Petru de iarnă, se sărbătoreşte la 16 ianuarie (Cinstirea Lupului, când Sfântul Petru, protector al acestui animal, îi stabileşte hotarele şi îi permite să mănânce din turmele oamenilor), iar pe data de 1 februarie e praznuit Sf. Trifon (zis şi cel Nebun) - se zice că e interzis să munceşti în această zi pentru că-ţi ia lupul vitele.

Filipii de iarnă sunt ţinuti mai cu seamă în casele de ciobani şi în gospodăriile în care sunt animale. Aceştia sunt respectaţi pentru protejarea vitelor şi a oilor de atacul lupilor, dar e bine ca toţi să ţină Filipii deoarece se ştie că lupii fac pagube mari, vânând mai mult decât mănâncă.

Ciobanii ţin sărbătoarea ca să nu vină lupul cel şchiop şi să le fure oile. Cu toate acestea, ei nu văd în lup doar prădătorul turmei, ei ştiu foarte bine că lupul e singurul animal ce poate vedea dracii, alungă bolile copiilor şi, alături de vidră, călăuzeşte sufletul mortului spre lumea de dincolo. ”Culcuşul dracilor sunt apele: bălţi, lacuri, gârle; şi fiindcă în ziua de Bobotează se sfinţesc apele, peste noapte nu le mai dă mesii să se pitească, aşa că ei sunt goniţi de lupi, care îi mănâncă mai repede decât pe purcei”. (Th.D.Sperantia)

Perioada cuprinsă între Filipii de toamnă și Filipii de iarnă este dedicată împerecherii lupilor.

Se zice că lupul e câinele Sfântului Petru (29 iunie, Sf. Petru de vară, Filipii de vară, Soborul lupilor), şi unde-i porunceşte el, acolo face pradă. Când se strâng mai mulţi lupi la un loc, de urlă, se zice că se roagă lui Sf. Petru să le rânduiască prada. Se crede că lupul are trei peri de drac pe cap, de aceea e fioros. In aceasta zi de 29 iunie se crede că lupii sunt adunaţi într-un loc anume (de obicei la o răscruce) acolo unde se arată Sf. Petru şi le împarte lupilor de mâncare dintr-o pâine (prescură) ce nu se mai sfârşeşte şi le dă boabe de năut să le potolească foamea, pentru că fără învoirea sfântului lupii nu ar îndrăzni să facă vreo stricăciune în lume.

Despre lupi se zice că sunt şi câinii Sf. Andrei şi Sf. Trifon.

In credinţa populară, în a doua zi de Lăsata secului de Paşte, are loc lupta divinităţii lupilor, Filip cel Şchiop cu Sântoader cel Şchiop, divinitatea cailor.

Superstiţii de Filipi

La fiecare casă, lângă coşul de fum, se atârna câte o secure sau un topor pentru a ţine lupii la distanţă, de animale şi oameni.

Sunt încleştaţi dinţii daracului, se astupă gura sobei (in prima zi de Filipi), se leagă cleştele şi foarfecele cu sfoară, în credinţa că astfel se leagă gura lupului şi nu va mai da iama printre vite şi oi.

De Filipi femeile nu se piaptănă, pentru a nu se îndesi pădurea şi a nu se înmulţi lupii şi, pe vremuri, nu scoateau cenuşa şi gunoiul din casă deoarece superstiţia spunea că, în perioada de împerechere, lupoaicele calcă hotarul satelor, răscolesc gunoiul şi caută tăciuni aprinşi pentru a-i mânca, spre a deveni mai fertile.

Nu se toarce, nu se ţese, nu se prelucrează piei de animale şi nu se spală rufe; dacă spală, totuşi, trebuie să spele cu apă clocotită, pentru că doar aşa vor opări gura lupului.

Pentru a nu atrage lupul nu era pomenit cuvântul “lup”, acestuia spunându-i-se “godinet” sau “gavăt”.

Alte superstiţii legate de lup

- cine vede urmă de lup să mănânce pământ din ea, să aibă pofta de mâncare a unui lup, să-i fie bine trupului;

- când calci in baligă de lup să te fereşeti;

- când te încalţi în pat îţi mănâncă lupii râmătorii;

- să mânjeşti piciorul stâng din faţă al vitei cu baliga pentru că atunci lupul nu se atinge de ea;

- când primăvara – în zonele cu ape – urlă lupii a vrăjmăşie pe deal e semn de viitură mare;

- dacă mergi noaptea pe căi lăturalnice şi te vede lupul – dar tu nu-l vezi – vei răguşi; dacă şi tu îl vezi, e de bine;

- când cauţi vite pierdute să nu mănânci, că le mănâncă lupul;

- cu ficat de lup se vindecă oftica;

(Credinţe şi superstiţii româneşti, de Artur Gorovei si Gh.F. Ciauşanu. Humanitas, 2012)

- se spune că nu trebuie să pronunţi cuvântul lup în decembrie deoarece te vei întâlni cu el. 

În vis, lupii anunţă o trădare în viitorul apropiat.

Surse online:

http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/filipii-iarna-123160.html

http://jurnalul.ro/timp-liber/culinar/filipii-de-toamna-308665.html

http://traditii-superstitii.ro/traditii-si-superstitii-in-saptamana-filipilor-de-toamna/