Un nufăr, doi nuferi. Reflexii in oglindă

In Gradina Majorelle, Marrakech

Sursa foto: Turism de Aventura (septembrie 2016)

Dacă doresti să participi ,publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta" (poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la Reflexii in oglinda.

***   ***   ***   ***   ***

Steaua şi Nufărul

Cu multe, multe Luni in urma, cand Pamantul era tanar si iarna nu exista, si totul parea intr-o vesnica primavara, cand violetele, trandafirii si toate florile infloreau tot timpul anului si pasarile cantau zi si noapte, o Stea foarte stralucitoare strabatea Cerul privind catre Pamant, la frumusetea locului dar mai ales la copiii care alergau in canoele lor, alunecand pe oglinda lacului, si râdeau cristalin. Si si-a dorit Steaua sa ajunga si ea acolo, sa fie iubita de copii.

S-a transformat Steaua intr-o pasare frumoasa si a coborat planând deasupra arborilor, dar nu stia ce forma sa aleaga pentru a fi iubita de copii. A luat apoi forma unei fecioare stralucitor de frumoasa si a intrat in visul unui tanar care dormea singur in cortul lui.

“Tinere viteaz, sunt o Stea care a parasit Cerul pentru a locui pe Pamant. Minunate sunt lucrurile de pe Pamant! Sunt florile, sunt pasarile, sunt râurile si lacurile, dar cei mai frumosi sunt copiii! Intreaba batranii, ce forma ar trebui sa aleg pentru a fi foarte iubita de copii?” a grait Fata in visul tanarului, apoi a plecat.

Cand s-a trezit, tanarul a iesit din cortul său si a vazut Steaua stralucitoare luminand deasupra arborilor. In zori i-a cautat pe inteleptii tribului său si le-a povestit visul. Apoi, cand noaptea a coborat din nou, tanarul dormea iar singur in cortul lui. Steaua a luat infatisarea fetei frumoase si a intrat din nou in visele lui. El i-a spus ca ar trebui sa caute un loc in varful copacilor uriasi sau in inima florilor, pentru ca asa copiilor le-ar placea. Fata l-a ascultat cu atentie si a plecat.

Devenita iar Stea ratacitoare pe Cer, cautand o forma, s-a strecurat in frumosul Trandafir de munte, dar era atat de ascunsa intr-un loc izolat incat copiii nu au vazut-o. S-a dus apoi in prerie, sa locuiasca in firele de iarba, dar copiii erau atat de speriati de uriasii bizoni incat nu veneau până acolo. A cautat sa se aseze pe un vârf de stâncă inalta, sa se intinda in muschi, dar copiii nu puteau urca până acolo.

In final, Steaua s-a hotarat: “Voi trăi pe suprafata lacului! Cât e ziua de lunga copiii se joaca in canoe si ma vor vedea reflectata in valuri si ma vor iubi!”

A coborat pe lac si s-a dizlovat in frumusetea unei minunate flori.

Cand copiii s-au trezit dimineata si au alergat la ţărm au vazut sute si sute de flori albe, ca niste cupe de crin, plutind pe suprafata apei. Si erau atat de frumoase florile incat, pe loc, Steaua stralucitoare si-a gasit loc in inima fiecaruia dintre ei.

Fericiti, copiii au urcat in canoele lor si, repezindu-se incoace si incolo, adunau florile si se strigau unii pe ceilalti, râzând cristalin si chiuind; “Oh, cât de mult iubim nuferii!”

Legenda nativ americana culeasa de Frances Jenkins Olcott (1917)