Decembrie 1989 - Decembrie 2016

Crăciunul românilor a fost înroşit de sânge in Decembrie 1989…

De luni (19 decembrie), din pacate, germanii au si ei parte de amintiri insangerate in pragul sarbatorilor de iarna. Viata isi va continua cursul dar amintirile triste vor plana an de an asupra Sărbătorii Crăciunului…

sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu

Liderii polititici si militari nu se gandesc la siguranta cetatenilor… Cine mai crede astfel e naiv. Liderii isi doresc puterea cu orice pret, pentru ca puterea politica si / sau militara e “producatoare” de avutii.

Este foarte rau si faptul ca am ajuns in situatia de a nu mai reusi sa intelegem ce se intampla, nu mai reusim sa facem diferenta intre atacurile intamplatoare, nemotivate politic si cele orchestrate – si trebuie sa-i credem pe cuvant pe cei care ne spun “despre ce e vorba”.

Multe state au avut colonii, colonii care, in timp, si-au castigat independenta si sunt – teoretic cel puţin – state independente. Mai sunt si azi, destule colonii… Toti cei care au crezut ca si-au castigat independenta detin numeroase resurse naturale pe care le vor “marile puteri”, resurse pe care daca nu le pot obtine apeland la mita sau la diferite intelegeri “reciproc avantajoase” nu vor afirma: “vreau bogatia altora” (punand in pericol proprii cetateni), ci incep cu teorii de genul: “implementarea democratiei in statul cutare e imperios necesara pentru a nu mai avea asa de multi straini in statul nostru”. Si intra cu armele. Rezultatul: si mai multi straini, inclusiv in statele altora.

Un atac sangeros induce frica nu doar in sufletul cetatenilor statului unde are loc, ci si in cei care apartin altor state, pe principiul: “am putea urma noi” (ideea se si inoculeaza) – liderii si / sau “formatorii de opnie” au grija sa alimenteze aceasta teama. Frica ucide mintea – nu mai stiu cine spunea, dar mare adevar a zis. De frica, cei mai multi accepta orice si nu mai trec prin filtrul gandirii ce li se serveste. De frica, oamenii tac si devin, intr-o mai mica sau mai mare masura, obedienti – merg pe burta, sa nu deranjeze pe cineva cu actiunile sau cuvintele lor.

Prin teroare au fost schimbate si implementate regimuri politice. Teroarea pe care o seamana atacurile sangeroase e de inteles, dar prin astfel de acte au castigat puterea marii dictatori ai lumii – si au pastrat-o si cate un secol. Teroarea (care a culminat cu dictatura lui Robespierre), in secolul XVIII, aproape ca a aruncat Franta in epoca evului mediu timpuriu. Teroarea “experimentarii comunismului” a aruncat nu doar România intr-o era intunecata… Cei mai multi români (nu toti) isi amintesc doar frigul si intunericul din casa, lipsa alimentelor, dar cei mai multi nu au idee de teroarea in care au trait altii. Aceasta teroare a contribuit mult la desfasurarea evenimentelor din Decembrie 1989: oamenii s-au saturat! Frica le-a dat pe-afara, depasind limitele suportablitatii. Oamenii au ales sa se scuture de frica!

Unii lideri politici – dar nu numai – vor sa bage frica-n oameni pentru a-i putea constrange sa faca si ceea ce nu vor si astfel ei, liderii, sa isi atinga diversele lor scopuri – in general meschine. Frica ajunge sa patrunda fiecare celula din organism, dar in acest fapt e si ceva bun: unii mor de frica, dar cei mai multi ajung sa-si depaseasca aceasta frica si sa actioneze pentru a rupe jugul, pentru a se elibera de teroare.

Cel puţin un gând se îndreaptă către toţi cei care au pierdut pe cineva drag în acţiuni de teroare, către toţi cei răniţi… Cred ca mulţi ne simţim răniţi şi, oarecum, ciuntiţi sufleteşte…