Ai noştri tineri, de Mihai Eminescu

Ai noştri tineri la Paris învaţă
La gât cravatei cum se leagă nodul
Ş-apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă.

La ei îşi cască ochii săi nerodul,
Că-i vede-n birje răsucind mustaţa,
Ducând în dinţi ţigara lungăreaţă…
Ei toată ziua bat de-a lungul Podul.

Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă:
Stâlpi de bordel, de crâşme, cafenele
Şi viaţa lor nu şi-o muncesc - şi-o plimbă.

Ş-aceste mărfuri fade, uşurele,
Ce au uitat pân’ şi a noastră limbă,
Pretind a fi pe cerul ţării: stele.

₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪

Mihai Eminescu s-a născut in 15 ianuarie 1850, la Botoşani, fiind al şaptelea copil al familei Gheorge şi Raluca Eminovici.

In anul 1858, Aron Pumnul, care isi pierde unicul fiu, Ioan, in 1856, il ia pe Mihail “copil de suflet” (mai târziu Aron Pumnul îi va fi profesor de limba română)

In 1859, se îndrăgosteşte de Casandra, fata lui Gheorge a Lupului, la Ipoteşti. Îi dedică versurile "Prin lanuri inflorite noi mergem împreună/ Şi mândre flori câmpene eu pentru dânsa strâng / Şi ea la îngrijirea-mi cea dulce îmi zâmbeşte, / Iar sufletul îmi râde îi inima îmi creşte”. Fata avea pâr blond şi era de o frumuseţe rară, dar destinul ei este tragic: moare la 20 ianuarie 1864, la doar 19 ani de dropică (sau hidropizie - o boală care constă in acumularea anormală de lichid in corp şi umflarea acestuia). Tristeţea poetului rezultă din versurile dedicate ei " Ea a murit. - Am îngropat-o-n zare/ Sufletul ei de lume este plâns. / Am sfărmat arfa - şi a mea cântare / S-a înnăsprit, s-a adâncit, s-a stins

(http://www.mihaieminescu.eu/)