Atribuţiile Preşedintelui şi atribuţiile Guvernului

Zic unii că unul a împărţit ţara in două. Nu înţeleg de unde au scos-o pentru că la fel de bine s-ar putea zice că alţii au împărţit ţara in două. Oh! Desigur! Aceşti alţii au câştigat alegerile şi au majoritate (prin alianţe) in Parlament. Corect, dar faptul nu permite ca membrii guvernului – numiţi din rândurile partidului câştigator (oricare ar fi acesta) şi aliaţii săi – să adopte legi in detrimentul majorităţii cetăţenilor (fie că aceşti cetăţeni au votat pro sau contra lor). In momentul in care au ajuns la putere trebuie să guverneze in folosul tuturor, nu doar pentru cei care le-au dat votul in interes propriu.

***

Preşedintele e cel care face legi? Nu. Preşedintele le promulgă, dacă le consideră utile şi constituţionale; le poate trimite înapoi la parlamentari dacă le găseşte hibe (dar numai o dată poate face asta cu o lege (dacă parlamentarii o “analizeaza” şi nu schimbă nimic, considerând că e in regulă cum vor ei  şi o trimit înapoi preşedintelui, acesta mai poate doar să o trimită la Curtea Constituţională pentru a o ”verifica” experţii in drept constituţional. Ar mai putea să ceară avocatului poporului să se sesizeze... Dar dacă toţi aceştia vor zice că legea e ok – chiar dacă nu e (s-ar putea întâmpla, pentru că judecătorii Curţii sunt numiţi de diferitele formaţiuni politice – un alt fapt care nu e tocmai logic când se doreşte neamestecul unora in treburile altora) – preşedintele nu mai are vreo putere şi trebuie să promulge legea.

Preşedintele e cel de care depinde mărirea salariilor? Nu. Preşedintele nu are vreo putere in acest domeniu, aşa cum nu are in multe alte domenii.

Preşedintele

Preşedintele are atribuţii in domeniul politicii externe (art. 91 Constituţie), atribuţii in domeniul apărării (art. 92), conferă decoraţii şi titluri de onoare, acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral, numeşte in funcţii publice, in condiţiile prevăzute de lege, acordă graţierea individuală (art. 94); poate participa la şedinţele Guvernului (art. 87), poate dizolva Parlamentul (art. 89); se poate consulta cu Guvernul (art. 86) şi numeşte Guvernul (art. 85); după consultarea cu Parlamentul poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la problemele de interes naţional (art. 90).

Guvernul

Atribuţiile Guvernului sunt extinse şi hotărârile luate de acesta pot distruge viaţa oamenilor sau o pot face uşoara. Conform Constituţiei:

Art.102 - (1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. (2) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate […].

Altfel spus, coordonează cam tot ce mişcă in stat.

Politica internă se referă la politicile sociale, economice, monetare, fiscale ş.a.m.d.. In politica socială se includ: practicile administrative, politicile in domeniul serviciului public*: servicii sociale (servicii medicale, asigurări sociale, educaţie, angajare şi formare profesională), servicii comunitare, locuire. Tot de politica socială ţin şi problemele referitoare la criminalitate, la persoanele cu dizabilităţi, şomaj, bătrâneţe dar şi cele cu privire la discriminare. Prin politică economică se înţelege influenţarea economiei prin măsuri politice, prin intermediul statului, adică prin intermediul puterii legislative (in România Parlamentul este puterea legislativă).

Pe scurt: in Parlament sunt discutate şi adoptate legile. Rolul Guvernului este de a le executa (Guvernul fiind puterea executivă). Cu cât legile sunt mai proaste, cu atât in toate domeniile amintite mai sus (dar şi in altele) e jale. Cu cât Guvernul emite mai multe ordonanţe cu atât mai mare e riscul ca legile să fie nu tocmai in regulă.

Pe lângă ministerele cu atribuţii in politica internă sunt o mulţime de instituţii aflate in subordinea guvernului sau in subordinea, sub autoritatea sau in coordonarea ministerelor. Cei care lucrează in aceste instituţii vin, de regulă, cu propuneri legislative pentru binele general. Teoretic.

In România totul se amestecă şi politicienii profită de lipsa de informaţie a celor mai mulţi cetăţeni. Din păcate...

Nota.

* Obiectivul major al serviciului public este interesul celor administraţi şi nu obţinerea profitului.