In numele prinţesei moarte. Citate favorite

In numele prinţesei moarte este un roman in care autoarea, Kenizé Mourad, împleteşte fantezia cu faptele istorice şi biografia familiei, acoperind 30 de ani de istorie - aşa cum şi-o amintesc cei care au trăit-o.

Pentru Citate favorite, un joc coproducţie Ella-Zina, am ales fragmentul de mai jos. In joc intră toţi cei care citesc şi vor să împărtăşească ce le place, ce le atrage atenţia in cărţile care le trec prin mâini.

***

Se afla faţă in faţă cu Sfinxul, care îi spune o ultimă ghicitoare: “Ce este mai bine, să fii mort într-o lume vie sau să trăieşti într-o lume moartă?” Selma, fascinată de faţa împietrită a acestuia, încearcă să-şi adune gândurile, dar nu reuşeşte decât să se liniştească şi mai mult.

Selma se trezeşte lac de sudoare. Întrebarea Sfinxului îi răsună încă in urechi. A fost sau nu un vis? Sau este un vis care conţine un mesaj de la zei, aşa cum era considerat in antichitate?

Şi deodată îşi aminteşte de ultima propoziţie a lui rani Saida, căreia i s-a destăinuit înainte să părăsească Badalpurul: “Fericirea înseamnă să iubeşti, e mai important decât să fii iubit”. N-a înţeles prea bine aceste vorbe, ea care, încă din tinereţe, a suferit din cauza faptului că a iubit fără să fie iubită. Indiferenţa soţului ei devenise oarecum suportabilă, dar acum, eşecul din Badalpur… A sperat să îmbunătăţească viaţa ţăranilor şi a fost respinsă.

- Dar ce v-aţi imaginat? o întreabă rani Saida. Şi noi, Amir şi cu mine, suntem doar nişte străini pentru ei şi acest fapt nu s-ar schimba nici dacă ne-am părăsi palatele pentru a trăi printre ei. Ei ar considera acest act o comedie, o jignire. Chiar dacă am pierde totul, trecutul nostru nu poate fi şters cu buretele. Ei vor fi in continuare neîncrezători şi pe bună dreptate. Vedeţi, copila mea, e un lux să vrei să modifici modul de viaţă. Dumneavoastră sunteţi o prinţesa chiar dacă rămâneţi fără avere, iar un ţăran care ajunge să facă bani rămâne in continuare tot un nenorocit. Oamenii ştiu asta şi de aceea ne urăsc; singurul mod de a elimina aceste diferenţe este acela de a ne omorî pe toţi.

(In numele prinţesei moarte, Editura Nemira, Bucuresti, 1992, p. 242; traducere Brigite Hristea)

≤≤≤≤≤≤≤≤≤≤≤≤≤≤≤≤≤≤≤≤≤≤≤

Romanul “In numele prinţesei moarte” are ca personaj central pe Selma, contemporană cu prăbuşirea Imperiului Otoman (1920), mama autoarei. Prinţesa va pleca in exil, in Beirut, pe vremea aceea cel mai stralucitor oraş al Orientului Apropiat. Selma creşte in mijlocul marilor familii franceze care trăiesc in Beirut şi tot acolo trăieşte prima ei pasiune, înainte de a se căsători cu rajahul indian şi de a pleca in India cea feudală şi extraordinar de săracă. Mai apoi, in anii 1930, ajunge la Paris, unde are parte şi de dragostea vieţii.

Kenizé Mourad s-a născut la Paris, in 14.11.1940 (anul diferă in funcţie de sursă). E fiica unei prinţese otomane, Selma, descendentă a sultanului Murad V şi a unui rajah indian. A rămas orfană de mamă când avea vârsta de doi ani.

Din 1970 a fost reporter pentru Nouvel Observateur şi a transmis de la faţa locului despre revoluţia iraniană, războiul din Liban, cel din Etiopia şi a făcut numeroase călătorii in India şi Pakistan. In 1983 renunţă la jurnalism pentru a se dedica scrisului. In numele prinţesei moarte a apărut in anul 1987 – i-au trebuit patru ani pentru a-l scrie, după cum afirmă chiar autoarea: doi ani pentru documentare şi doi ani pentru a-l scrie pentru că, fiind perfecţionistă trebuia să fie sigură de fiecare detaliu. Al doilea roman, O grădină in Badalpur, apare in 1998; următorul, In oraşul de aur şi argint, apare in anul 2011 – acţiunea acestuia din urmă se desfăşoară cu un secol înainte de dobândirea independenţei Indiei şi este despre o tânără indiancă ce a condus prima mare revoltă împotriva ocupaţiei britanice.